1,533 matches
-
refuz să dau urmare pactului: scrisesem, trebuia să public. Semnasem acel pact de mult, înapoi nu mai puteam da. ... Și într-o zi puterea mi-a revenit întreagă, mi-am amintit de tot. "Ce-o mai fi, mi-am spus resemnat, o să mai vedem. O să scrii ceva care să te facă să te simți din nou suveran peste eroii tăi ca la început, când ai scris Calul dacă vrei să nu mai sfâșii miracolele. Dă-i acum drumul la această carte
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
să caute colțurile patului, cearșaful, să-l strângă să se ridice. Dar nu-și simțea nicio parte a corpului său. Vroia doar să se întoarcă, să vadă mai bine cine e în jur. Neputința îi închise ploapele, iar ea se resemnă în fața voinței lor. Cu se s-a ales în viață? Simți o mână caldă, dar nu mai înțelegea de mult nimic. Cu greu își deschise ochii. Sudoarea frunții și lacrimile de mamă ale Rariței cădeau ca un strop de ploaie
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
cu cântece și veselie, vacanțe la munte și la mare. Într-o zi îi va veni rândul să se retragă, să lase locul trenurilor din noua generație. Deacolo, de pe șinele care nu mai duc nicăieri, uitat de călători, se va resemna și va trece în veșnicie... Astăzi am auzit glasul crainicului care anunța: „trenul accelerat nr.1 pleacă din stație de la linia a doua”. Iar eu, discret, le-am spus anilor mei: „poftiți în vagoane”! Gânduri și stări În clipele de
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
să o îmbrățisez și să-i spun: “de când te așteptam! Nici nu știi de câte ori voiam să te fur când pluteai nestingherită în oglinda lacului din apropiere. Eram atât de aproape de tine dar știam că este numai imaginea ta și mă resemnam. Acum, când ești atât de apoape de mine vreau să-mi crească brațe uriașe, lungi de 356.578 de km să te pot îmbrățișa, să închei un contract mutual cu tine, să-mi promiți că o să-mi luminezi potecile pline
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
medicament nu fu eficace parcă mai mult; se înmulțeau bacteriile, așa că, mi-am luat adio, de la toate atuurile! Venea revelionul, stăteam ca pe ace iar eu eram din ce în ce bolnăvioară; ratasem revelionul. oare, a câta oară?! M-am resemnat cu Mozart: concerte la vioară! A doua zi, avui chef, să cos la gherghef! Firul de iarbă, vântul și păpădia (fabulă) A fost odată un fir de iarbă ce, în fiecare primăvară, încolțea. Soarele, din ochi voia săl soarbă, Când
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
mamă, mângâierile și răsfățările. Totuși, se supuse fără murmur. Bologa, sărbătorit de o lume întreagă, martir, cu aureola temniței și cu barba impunătoare, i se părea un stăpân nespus de înțelept, căruia i se cuvine numai ascultare și supunere. Se resemnă deci să-și iubească puișorul în taină și să-și ferească mângâierile de ochii lui Bologa. În schimb, își înteți îngrijirile religioase, întreținînd mereu vie credința în sufletul lui Apostol. În privința aceasta avea toată libertatea din partea soțului care, deși nu
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îmbrățișeze și să se arunce la picioarele lui, cerîndu-i iertare. Și în cele din urmă, nemaiputîn-du-se stăpâni, murmură cu glas de fericire: ― Petre, Petre, fratele meu... nădejdea mea... Soldatul tăcu o clipă nedumerit. Apoi clătină din cap și zise domol, resemnat: ― Doamne-ajută... 7 Câteva nopți nu mai apăru reflectorul. Apostol Bologa, de veghe în observatorul din șanțurile infanteriei, îl aștepta însă mereu cu atenția încordată, ca să mulțumească pe Klap-ka. În liniștea nopților, tulburată doar rareori de vreun foc de pușcă speriat
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Scriitorul din nefericitul Est al Europei, mutilat timp de decenii de propriii lui concetățeni, de nebunia ideologică în care s-a pomenit fără vină și în care a trebuit, împotriva tuturor, să-și scrie și să-și apere literatura, se resemnează astăzi să fie mutilat pentru a doua oară în momentul în care ajunge în zona culturală spre care a tânjit întotdeauna, din care s-a crezut întotdeauna o parte vie: în Occidentul liber care, în sărăcie sau opulență, a avut
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mândru. Ea ieși pe ușa holului cu o mișcare bruscă a capului fără a mai privi înapoi. După sărutul repezit al Angelei și plecarea ei ca o furtună, Radu rămăsese singur. Liniștit că se simțea mai bine, încerca să se resemneze, dar gândul îl duse la chipul blând și angelic al Ramonei, care și ea la plecare îl sărutase pe frunte, dar atât de tandru, sărut pe care el îl simți deși era aproape inconștient. întrucât nu cunoștea sentimentele Ramonei, consideră
Preţul răzbunării by Moldovan Ioan Mircea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91493_a_92399]
-
să-i facem injecții cu antibiotice. - Nici într-un caz, zic eu revoltat. Cu acest tratament, timp de două luni nu-l mai puteți sacrifica căci va mirosi carnea numai a medicamente. La auzul acestor precizări cei doi s-au resemnat și parcă citeai pe fața lor neputință și supărare. Într-un târziu proprietarul porcului întrebă: - Oare nu există, totuși, o posibilitate de rezolvare? Gânditor și serios zic: - Da, și cred că tratamentul pe care îl propun va putea rezolva această
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
că paznicul ajunsese în spatele nostru și ne întreabă: - Dar ce ați gătat așa de repede? Eu supărat și cătrănit, chiar pus pe harță răspund: - Un chitic de pește nu am prins, o roșioară, un bibănel sau măcar un porcușor. Apoi resemnat mă uit spre bătrân, parcă cerându-mi scuze pentru supărarea mea de mai nainte. - În viața mea de pescar n-am putut crede că în trei ore să nu bată nimic. Sigur cred că nu este pește. Moșul zice: - Și
Locurile natale by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83211_a_84536]
-
atît suporterii cît și adversarii. În comparație cu alte domenii pe care le vom analiza, acestea două se disting prin faptul că martorii neutri se așteaptă mai mult la apariția unor minciuni și le tolerează mai ușor sau cel puțin sînt mai resemnați față de existența acestora. 3 Domenii ambigue TRIBUNALELE ȘI POLIȚIA Milităria și politica se află la unul din cei doi poli ai spectrului încredere-neîncredere; celălalt ar putea fi atribuit referințelor academice. La polul neîncrederii presupunem că măcar una din părți este
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
sau indirect. De aceea, polemicitatea poetului stă sub semnul acțiunii revendicative a unui ethos agasat de anomia lumii exterioare, dominante, căreia nu i se poate, nicicum, conforma. Când o va face, polemistul din el va fi murit, autodenunțându-se: "O să mă resemnez". Dar acesta este începutul unei alte povești despre un îndelung și alienant "somn al dialogului". 7.2. Strategie și artă în pamfletul polemic. Ipoteza de la care plecăm, în cercetarea polemicii antiiorghiste, este aceea că opoziția argheziană, deși se întemeiază într-
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trebuie să se ducă la medic chiar fără să fie bolnavi, prevenirea fiind unul din drepturile și obligațiile cetățenilor. Societatea actuală nu mai percepe boala ca pe un rău asupra căruia nu are control. Omul nu mai trebuie să se resemneze total în fața bolii, ci să încerce să o înțeleagă și să acționeze asupra ei. Societățile dezvoltate au așezat sănătatea pe primul loc între valori și au creat și dispozitivul necesar ca fiecare membru al societății să aibă dreptul la îngrijire
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
interioriza o viziune a lumii proprie acestei categorii (proprie părinților, bunicilor, rudelor, consătenilor etc.). Este, însă, posibil ca în cadrul aceleiași categorii sociale să se formeze copii cu perspective, percepții, reprezentări diferite asupra lumii: unii să-și accepte soarta, să se resemneze, să se indigneze, să se revolte contra ei. În copilărie se copie "modele". Copilul face din lumile altora una a sa. Treptat, își constituie identitatea mai coerent, prin atitudinile pe care le adoptă față de ceilalți, prin reflexiile asupra propriilor atitudini
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
Putna. o a lăsat urmașilor o țară puternică și respectată care și-a păstrat propria organizare și a fost stavilă în calea expansiunii otomane. -În sec. XV Moldova și Țara Românească au fost obligate: o să accepte plata tributului; o să se resemneze cu pierderea cetăților: dunărene Giurgiu și Turnu; pontice Chilia și Cetatea Albă. În schimbul acestor renunțări Imperiul otoman a recunoscut autonomia celor două țări, statut înscris în convenții numite capitulații. 2. Diplomație și conflict în sec. XVI - XVIII pentru Europa sec
Istoria românilor : sinteze de istorie pentru clasa a XII-a by Cristina Nicu, Simona Arhire () [Corola-publishinghouse/Science/1128_a_1947]
-
urmuzian, deși cauza revoltei prin autoizolare și abandon este întotdeauna mundană, banală și nu de natura confruntării cu iraționalul, Stamate gonind furibund spre "infinitul mic", Ismail vegetând "până astăzi, într-o stare de decrepitudine", sau eroul din Plecarea în străinătate resemnându-se cu înscrierea în barou, pot fi văzuți ca imagini particularizate ale miticului Sisif împingându-și piatra "fericit"155, pentru că "își cunoaște condiția mizerabilă în toată amploarea ei"156. Un alt aspect care pledează pentru prezența unui sentiment al absurdului
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o mare slăbiciune în tot trupul. Se sprijini de ușorul ușii, o clipă, răsuflând din greu. - Nu cumva, o vinit vremea?!.. murmură bătrânul cu glas tare, ca să nu pară că-i singur... Eh, într-o zi tot voi muri!.. se resemnă el dar, pe loc se răzvrăti... - Cum adică, într-o zi „lucrarea“ care sânt eu, mă va părăsi, aburul numit sufletul meu, se va împrăștia și, încet-încet, voi începe să mă surp...?! Eh!... E cum vre Domnu‟, nu-i cum
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
cu fusta mulată și sacoul făcut la croitor, peste o cămașă gri-cărbune, toate acestea o făceau să arate aproape înfricoșător de eficientă. Iar asta îi plăcea. Era mai bine decât să arate frumoasă. Vorbise odată cu mama ei despre avantajele frumuseții, resemnată fiind cu faptul că fetele frumoase aveau parte de mai multă atenție, de tipii cei mai de treabă și slujbele cele mai bune, pe când fetele obișnuite aveau mai mult de muncă pe toate fronturile. Nu era corect, protestase, iar Minette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
și ploi. Intrăm în Villahermosa. Oraș pentru pictori impresioniști, parcă. Soarele face ca totul să fie alb și aerul vibratil, ca în orașele mediteraneene. Coborâm pe asfaltul încins de căldura amiezii, uitând zăduful drumului. despre acalmie Prin acalmie, mexicanul se resemnează parcă. Renunță la orice exces. Atunci, pericolul care-l pândește este să devină înțelept. Prea înțelept, se va mira el însuși că s-a dus uneori în piețe pur și simplu din plăcerea de a vinde și de a târgui
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe Molly de la grupul de joacă. Odată întoarsă acasă, s-a băgat în pat și a încercat să o ia de unde rămăsese, dar Molly a început să se agite, cerând să i se pună tăiței la microunde. Clodagh s-a resemnat și s-a ridicat din nou. Oricum nu se simțise mai bine - ceea ce fusese o surpriză mare. Copil fiind, o privise pe mama lui Ashling zăcând în pat și crezuse că acesta este un abandon glorios. Dar în practică, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
Augustus inventaseră un dur sistem de taxe, printre care se număra centesima rerum venalium - 1% din orice tip de achiziție -, urâtă chiar din prima zi, întrucât afecta direct și palpabil consumul claselor sărace. Riscaseră o revoltă fiscală; apoi oamenii se resemnaseră; din temporară, taxa devenise permanentă. Și, cum se întâmplă de obicei cu taxele, fusese mărită. Iar de-a lungul secolelor avea să fie imitată cu entuziasm și sporită. Însă tânărul Împărat descoperise enorma putere a poziției sale și, într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din nou În fotoliu, Începe să ia din vraful de scrisori una câte una și să le (ei, ce?) citească (acum am pierdut orice șansă de a face din el un actant cu acte În regulă: ce să fac? Mă resemnez, citesc și eu); pe măsură ce parcurg rândurile, Îmi dau seama că mă aflu la fel de confuz și de torturat ca acel personaj al lui Unamuno care se retrăgea undeva În pădure, Într-o izolare totală, ca să studieze zile Întregi cum se mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Nu pot să Îl văd În ochi, mi-amintește lucruri oribile, de nepovestit. Oribile, bine am ales cuvântul! Mi-e scârbă de el, mi-e greață. Martin mă enervează cu rigiditatea lui. Totuși, În lipsa altuia mai bun, deocamdată, o să mă resemnez și la el. Singură Înnebunesc. Nu știu ce am. Desigur, mi-au lăsat multe urme cele ce s-au petrecut cu idiotul de Vasile. Dar cât o să dureze oare? De atunci, sunt complet incapabilă de a Începe ceva. Cred că lovitura nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
și, în vreme ce-i puneam întrebări, îi priveam mâna elegantă, cu manichiura făcută, unduind părul blond vopsit în șuvițe pretențioase, dintr-o parte în cealaltă. Mai înainte își răsucea tot capul dintr-o parte în cealaltă, în vreme ce mă asculta, uitându-se resemnată la mine de sub perdeaua de păr lucitor. Știu că eram departe de a fi încrezător că clienta mea, cu un aer vag și neinteresat, așa cum îmi păruse la ședințele noastre, va ține minte politica noastră de a justifica prin orarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]