1,256 matches
-
o oaie preferată, Miorița, iar aceasta nu mai mănâncă. "Apa rău îți face Ori iarba nu-ți place?" Dar oița este tristă pentru că i-a auzit pe ciobani punând la cale moartea stăpânului. Acesta răspunde cu un fatalism oriental și resemnat: Dacă m-or urî Și m-or omorî, Vina lor o fi, Păcat și-or plăti ............................ Să le mai spui iar, De n-o fi-n zadar, Ca să mă îngroape De stână aproape, Oi ca să-mi privesc, Dor să-mi
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
scurtele clipe în care Weihnacht era sărbătorită atât de vesel de micuța Maria, pe care prietenii o împingeau într-o trăsurică la umbra unui Wihnachtbaum pe podeaua lustruită, în 1873. au trecut deja treizeci de ani de când scrie aceste confidențe resemnate ale unei regine obligate de datorie să asiste la Crăciunul celorlalți. Primul Crăciun a fost umbrit de un nor: în calendarul gregorian, toate sărbătorile cad cu treisprezece zile mai târziu decât în Occident: "Nu ne puteam gândi niciodată că ținem
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
drepte și lipite, la zâmbetul strâmb care exprimă o amabilitate forțată, un colț al gurii este sus altul jos, la zâmbetul care exprimă frica buzele sunt în lateral, gura puțin întredeschisă iar colțurile gurii sunt îndreptate spre urechi, la zâmbetul resemnat buza inferioară este răsfrântă înainte dar este însoțit și de înclinarea capului spre dreapta precum și de ridicarea umerilor. Postura oferă la rândul ei informații esențiale: brațele încrucișate reprezintă apărare sau agresivitate, stând pe marginea scaunului reprezintă nerăbdarea de a pleca
Respect?nd, vom fi respecta?i by Otilia Rusu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84070_a_85395]
-
în ele. La prima probă internațională serioasă, echipele românești de club vor claca. La fel și naționala. Victoria cu Lituania este doar efectul unei mentalități proaspete, optimiste. Nu este suficient pentru a face performanță. Cu acesta ne-am lămurit și resemnat. Rămâne însă problema violenței în fotbal. Știm că violența în genere asemenea sacrului, iubirii, fricii este consubstanțială ființei umane. A fi om înseamnă ați asuma o doză de violență ca destin. Problema este că nu poți să-i dai violenței
by NICU GAVRILUŢĂ [Corola-publishinghouse/Science/990_a_2498]
-
pare să ofere satisfacții majore. Ruptura cu lumea din afară este din ce în ce mai dramatic percepută. Oficial, poate fi considerat "timpul liber", dedicat relaxării sau efectuării unor treburi individuale. Real, este un timp al pasivității și ineficacității, al docilității generalizate, al subzistenței resemnate. Nu întrunește caracteristicile care îl pot defini ca "timp liber"38: caracterul eliberator (căci nu eliberează total de obligații), caracterul gratuit (căci individul intră într-un păienjeniș de relații informale care au deseori finalități materiale sau sociale: pariuri, jocuri, bătăi
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
poziția adoptată în relațiile cu orice autoritate, fiind expresia omului supus, lipsit de voință, de elan și de speranță. Orice autoritate va încerca să aducă anumite critici unui cadru sau unui arestat va constata imediat cum capul acestuia se pleacă resemnat, fără să opună rezistență, fără să-și exprime opinia. Această umilință, însoțită de datul din cap afirmativ, este înlocuită, o dată dispărută autoritatea din cîmpul vizual, de o înălțare a capului, ca un semn al creșterii sentimentului propriei valori. Expresia de
Mediul penitenciar românesc by BRUNO ŞTEFAN () [Corola-publishinghouse/Science/998_a_2506]
-
uriașe de piatră, prea bine ancorate în pământ ca să fie doborâte și înghițite de balaurul negru ce șerpuia cu repeziciune la vale. Adunătura de oameni privea îngrozită, în timp ce o femeie țipa cu disperare, necontrolat. Tata își întoarse privirea uimită și resemnată, totodată, spre mine, fiindcă moșul cu barba lungă și toiagul în mână dispăruse, așa cum venise pe nesimțite. Moșul ăsta apare și dispare când nu trebuie, spuse cu ciudă tata. Să mergem spre casă, primejdiile se pare că au trecut. Tata
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
care și-a îngăduit-o; de aici faptul că tot ce afir mă are o pondere pe care cu greu am găsi-o în spusele celorlalți moraliști; toți, mai mult sau mai puțin instalați în certitudinile comode ale acrelii, toți, resemnați să accepte corupția noastră radicală, pe care nu dau semne că ar vrea s-o corecteze și nici măcar să deschidă vorba despre ea. Încă un pas și ar aluneca în cinism, într-o dezabuzare fără scrupule. Pasul acesta avea să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
care, la moderniști, avea încă o legătură subterană cu tradiția basmului cu final fericit) împovărează "ziua" modernistă, ca unitate de narare, făcând din viața eroului o distopie apăsătoare și, tocmai de aceea, provocatoare pentru lectură. Eroul Desperado e pasiv și resemnat, spre deosebire de eroii energici, deciși să acționeze, din narațiunea tradițională. Tradiția basmului era tradiția aventurii. Literatura Desperado e un jurnal al resemnării. Eroii lui Kazuo Ishiguro, de pildă, îndură toate eșecurile la care îi supune destinul lor: o mamă japoneză are
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
premeditată. Romanul Desperado e un drog care creează dependență. După ce-l citim, revenim foarte greu la lectura unei singure convenții (Dickens, Galsworthy, chiar Joyce). Amestecul de planuri de toate felurile, turnul ui Babel care este textul Desperado, creează un lector resemnat, gata să îndure frustrarea că e neputincios. Lectura Desperado e o neputință asumată. Avansul romanului britanic în acest moment este tocmai această nouă lectură pe care o creează. E vorba de o lectură sceptică, precaută, versată, tolerantă până la nepăsare, receptivă
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
este greu să vorbesc de experiența noastră personală fără s-o leg în linii mari de ceea ce au trăit alții. În timpul celor patru ani dinaintea plecării noastre, am fost purtată de o forță care astăzi mi se pare de neînchipuit. Resemnată, ca atâtea soții de deținuți politici, căutam de fapt, înfrigurată, o soluție. A aștepta vreme de opt ani întoarcerea lui Vlad mi se părea de neconceput. Am hotărât să risc totul, trimițând în secret un mesaj familiei franceze a lui
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
una din cele ,,șase mari forțe” care determină cursul dezvoltării și reglează comportamentul, celelate cinci fiind: factorii fizici, familia, școala, condiția socială și inteligența. Influența negativă a lipsei de afectivitate operează în următoarele direcții: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și, printr-un reflex de apărare, apare mai agresiv și chiar violent; performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea și întregul comportament este perturbat. Din lipsa de afecțiune părintească iau naștere unele conflicte ale adolescenților cu adulții, apariția, alteori, a
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
sentimentului de culpabilitate sau frustrare. Cercetările au pus în evidență legătura strânsă care există între dezvoltarea generală a personalității copilului și dezvoltarea afectivă. Influența negativă a lipsei de afectivitate se manifestă prin următoarele simptome.: copilul devine tot mai închis și resemnat, izolându-se și devenind apoi agresiv și chiar violent, performanțele intelectuale nu depășesc mediocritatea, iar întregul comportament este perturbat. Lipsa de afectivitate, de obicei, nu se manifestă în etapa respectivă, ci creează doar premisele care vor „izbucni ” la adolescență, când
LUPAŞCU ANDREEA MILENA by INSTITUŢIA ŞCOLARĂ ŞI FORMAREA ADOLESCENTULUI () [Corola-publishinghouse/Science/91892_a_92862]
-
divinității, uitând, fie și doar pentru o clipă, principiul pur spiritual care se află în spatele lui. Tocmai de aceea, tentativa lui Breb de a media prin EROS-ul profan (fenomenal) "dizanalogia" dintre cele două serii de câmpuri eșuează. Iar reflecția resemnată a eroului ("Mărită stăpână, [...] nefericirea nu ți-a adus-o purtarea Împăratului, ci iubirea mea", p. 144) nu se referă, de fapt, la eroarea de a o fi pețit pe Maria în numele lui Constantin, ci la vina de a fi
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
care acum e ținută, în mod fatal, departe de activitatea serioasă pentru care s-a pregătit, sau se crede pregătită, nu va da oameni de inițiativă atunci când îi va veni și ei rândul la concertul social, ci va da oameni resemnați sau sceptici, gânditori poate, dar neentuziaști 75. Până la a constitui o atracție pentru tineret, în învățământul teoretic au investit nu doar autoritățile, ci și părinții. Situația de până la primul război este invocată în termeni tranșanți de Rădulescu-Motru: Că organizația școlară
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
satelor" și a provincialilor, în general, în București. Exodul spre capitală al tinerilor este identificat ca factor redutabil de diminuare a valorii provinciei. Dar, dacă pentru cei care visează doar la evadare, provincia e numai un provizorat, pentru ceilalți - provincialii resemnați - capitala adună un mănunchi bogat de tare și stereotipii: Pentru ei, Capitala e un loc de nebunie, de neomenie, de necurmate ispite zadarnice. Acești provinciali consideră pe oaspeții lor bucureșteni un fel de personagii senzaționale și frivole, asemeni eroilor de la
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
mai greu de deschis". Îmi permit să închei această secvență a istoriei cărturarilor provinciei, tot prin vocea lui Petru Comarnescu: Și totuși ce rezervă bogată de omenie și virtualitate culturală ne păstrează mult hulita monotonie provincială. Și cum oamenii aceia resemnați, dar cu viață interioară, plictisiți, dar cu ochii deschiși, potoliți, dar fideli, supărați, dar sensibili, chiar prea sensibili ar putea fi altfel dacă noi cei dela centru nu am socoti că numai exteriorizarea conținutului sufletesc și a calităților morale și
Cărturarii provinciei. Intelectuali și cultură locală în nordul Moldovei interbelice by Anca Filipovici () [Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
În funcție de activitatea pe care o adăpostește. De-a lungul acestui experiment, „copiii arhitecți― au fost foarte clari În exprimări. Această „sinceritate creativă― a copiilor se datorează În primul rând faptului că, la vârsta lor, ei nu sunt Încă „obișnuiți și resemnați― față de mediul În care trăiesc (Tofan 2003: 47). Desigur că nu există o formulă ideală de proiectare a spațiilor pentru copii. Dar luând În considerare nevoile fiecăruia și resursele disponibile, societatea poate Încuraja anumite comportamente, dezvoltarea unor aptitudini și responsabilitatea
Polarităţile arhitecturi by Ana-Maria Pătroi () [Corola-publishinghouse/Science/91808_a_92986]
-
Bineînțeles că substituția e imposibilă, creierul o respinge cu fermitate. Proprietatea îi este smulsă, casa luată, lucrurile confiscate, cărțile asemenea. Este pensionată brutal și neașteptat. Legătura cu fiica abia de mai poate fi păstrată prin curier secret. Devine un Iov resemnat, împăcat, conștient, gata săși ducă o teribilă cruce a unei atroce pătimiri. Nu e revoltată, nu-și pierde mințile, ci dimpotrivă, e irigată de o iubire ardentă și permanentă pentru fiica ei de departe. 1. CAZUL KAZANTZAKIS - Kazantzakis și infernul
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
toate direcțiile, dar e mai degrabă un scut cam șubred: autoironia. Își asumă toate neputințele, toate slăbiciunile, toate incapacitățile. De mic. Are talentul de a atrage toate trăsnetele batjocurii tuturor. Și de a le neutraliza într-o acceptare mută și resemnată. Găsește suculențe în a fi un ciomăgit al vieții, ba găsește uneori chiar o voluptate în a gusta umilințe de tot felul. Până când își pierde singurul prieten, și el un tip cât pe-aci să fie tragico-comic. Se întorcea de la
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
individ-lume. Deși aproximezi că lumea e a ta, că i te potrivești , ea îți scapă mereu printre degete, nu poate rămâne a ta, e mereu a altuia. Orice individ pus pe cucerit lumea, sfârșește prin a dezarma, nu neputincios, nici resemnat, cât prietenos. Despărțirea de lume trebuie să fie prietenoasă. Capitolul 4 UN SINGUR SCIITOR, CÂTE PATRII ? 1. LOTERIA VISELOR. CE SĂ MAI CREZI DESPRE AMERICA? „Adio, adio, patria mea, cu â din i cu â din a” Radu Pavel Gheo
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
deci citabile. Gestul constă, în esență, dintr o acțiune de penumbră, discretă, voit marginală, în ton de umilitate-modestie: ...Putem face lăturiș câte ceva/și putem pregăti o Carte a Faceri (ceea ce este foarte adevărat). Dar mărturisirea și argumentarea capitulării în stil resemnat, ușor lăcrimat, în genunchi, sincer spus, n-o gust. Deloc. Apusul ne-ar cere doar o îndârjire goală, o biată libertate (calificativ cu totul inacceptabil), spectacolul zbuciumului nostru gol și alte asemenea noicisme. N-ar mai fi, după Noica, absolut
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
fixația chiar, a Apusului decadent, extenuat, de unde nu ne mai poate veni nimic niciodată etc., etc 27. Occident care a învins totuși sistemul comunist și de la care se așteaptă mereu, prin F.M.I., miliarde de dolari. în astfel de texte umile, resemnate, penibile să recunoaștem, și mai ales total dezmințite de istorie, Noica a mers în mod regretabil prea departe în sensul cedării, conformismului și compromisului. Stare de spirit foarte generală, de altfel. Realizarea sau măcar stimularea culturii paralele, cu dublă față
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
a fost repede percepută de populație. Ea și a dat iute seama că, prinsă într-o astfel de plasă, nu mai are nici o scăpare, nici în sus, nici în jos. O astfel de psihologie devine repede speriată, timorată, conformistă, definitiv resemnată. Speranțele dispar una după alta. Situația este declarată ireversibilă. Reacție perfect explicabilă. 2. La brutalitatea feroce a represiunii se adaugă rigiditatea, coerența și consecvența teribilă a sistemului. Sub Ceaușescu, el a mers implacabil până la capăt, neabătut. Această fermitate monstruoasă nu
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
lui Octavian Paler. El este idealist și lucid în același timp. Situație, moral vorbind, care-l onorează. Nu mai puțin însă dintre cele mai incomode. Don Quijote putea fi român? Răspunsul este, categoric, negativ. Românul este lucid și sceptic, fără iluzii. Resemnat și fatalist, relativist (se poate spune și așa), contemplativ și abstras, cu o capacitate de rezistență pasivă enormă în straturile profunde ale conștiinței, adaptabil, acrobatic și descurcăreț la suprafață. Capacitatea sa de improvizație, între cârpeală și simulare, este neobișnuit de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]