2,211 matches
-
pe care o dorea iertată și îndreptată, de existența lipsită de sens și valoare în afara lor, Noia venea zilnic, după terminarea programului, să-și ocupe locul de veghe și ispășire. Luana nu suporta să-l știe acolo. Sanda, orbită de resentimentele împotriva acestui individ, intrat în viața fetiței ei doar să-i aducă nenorocirea, se agita prin casă spumegând de furie. Micuța Aniela, rănită de vorbele grele aruncate împotriva părintelui său, turna gaz pe foc luându-i apărarea, plângând și cerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
dacă femeia era încă în faza nevrotică, n-avea de ce să vină doar ca să se facă singură de râs. Aidan bombănise că nu înțelegea de ce o invitase, iar Nieve mormăise ceva despre cum trebuia să îi arate că nu existau resentimente. Nu spuse nimic despre intenția ei de a-i demonstra lui Darcey că era pe bune, pentru că nu credea că Aidan ar înțelege. Oare avea să-l piardă dacă mai amâna mult problema copiilor? Nieve își ronțăi gânditoare vârful unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Ranmaru arăta ca un copil, se vedea clar că era bărbat. — Este adevărat, Mitsuhide? Întrebă Nobunaga. Când Nobunaga Îl privi drept În față, Mitsuhide nu-și mai putu păstra clamul. Se bâlbâi: — D-da... Nici el nu-și putea stăpâni resentimentele față de Ranmaru. Își rezervase intenționat opiniile și vorbise despre erudiția lui Ranmaru fiindcă știa despre afecțiunea lui Nobunaga pentru acel tânăr și, În taină, Își exprima propria lui bunăvoință față de el. Nu numai că-l lăsase pe Ranmaru să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
și cea mai mică minciună și, cu toate că problema era rezolvată, el rămânea acela care suferise. Când subiectul se Îndreptă spre castelele din diverse provincii și alte detalii, Însă, Nobunaga rămase bine dispus. După servirea cinei, Mitsuhide se retrase fără nici un resentiment. A doua zi dimineață, după ce Nobunaga plecase spre Nijo, Ranmaru se duse la mama lui. — Mamă, am auzit de la fratele meu mai mic și de la ceilalți servitori că Seniorul Mitsuhide i-a spus Domniei Sale că, Întrucât dumneata umbli prin temple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Însă chiar dacă Nobunaga se convingea În acest fel să fie răbdător, atmosfera din comandamentul său de campanie devenea tot mai Încărcată de nemulțumirea, Împinsă la limită, a generalilor. De fiecare dată când Hideyoshi făcea fie și cea mai neînsemnată greșeală, resentimentele acestora ieșeau, ca și cum de mult timp ar fi mocnit sub cenușă. — Nu Înțeleg de ce l-a trimis Hideyoshi pe omul acela! Și, la urma urmei, cine e acest Kanbei? Trecutul Îl arată vasal al lui Odera Masamoto. Iar tatăl lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
în țările riverane Dunării, istoria națională sau, dacă vreți, mitologia istorică e un lucru pe care nu doar profesorii de istorie, ci și oamenii de rând, muncitorii din fabrici și ferme îl resimt adânc. Atacurile la adresa ei pot crea un resentiment mocnit care nu se stinge și se poate aprinde ușor într-o vâlvătaie”108. Acton sublinia că „un istoric trebuie să se lupte cu ispitele specifice modului său de trai, ispite venite din partea Țării, Clasei, Bisericii, Universității, Partidului, autorității personalităților
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
poate să continue în această manieră și a început să folosească mijloace economice pentru a-și menține controlul în estul continentului european și, aici, să acorde mai multă atenție funcționării și întăririi CAER. în această perioadă, atât recunoștința, cât și resentimentele dintre URSS și țările din estul Europei - fiind vorba aici și de cele dintre Uniunea Sovietică și România - erau relevate în principal de domeniul economic, și în special de relațiile din cadrul CAER. România era o țară tradițional agrară, înapoiată din
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
caz foarte dificil. Unii erau prea vehemenți, alții repetau la infinit tot felul de versiuni despre totalitarism care nu interesau Occidentul. Mulți dintre cei tineri își căutau un rost, căutau să-și câștige existența altfel decât pritocind la infinit niște resentimente care de fapt nu interesau mediile oficiale. Cum era structurată politic, profesional emigrația? Erau și membri ai partidelor politice care aveau grupul lor de admiratori... Da, da... mai erau încă prezenți pe scena emigrației române oameni politici de suprafață. Generalul
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
mai târziu. Superioritatea tradițională deținută de germani în domeniul agriculturii și comerțului, tratamentul preferențial de care au beneficiat etnicii germani ca urmare a alianței României cu naziștii și cedarea Transilvaniei către Ungaria în 1940 de către naziști cu siguranță au produs resentimente față de germani. Cu toate acestea, nu există date exacte care să certifice numărul românilor care au fost implicați activ în deportarea vecinilor lor germani. 4. „Și ne-a băgat cu bărbați, cu fete... nu conta că ești fată sau ești
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
ascunse de antipatie, mai ales în Ardeal, unde în multe cercuri acționa în stare latentă o puternică ură împotriva ortodoxiei. Și tata era exponentul ei cel mai remarcabil [...]. Din păcate, la câțiva, foarte puțini, e drept, dintre români au funcționat resentimente anacronice de intoleranță, de ură chiar, pornite dintr-un fanatism care nu-și are locul într-o societate civilizată și care s-au manifestat prin numeroase lovituri sub centură, încasate nu numai de tata, dar și de noi. Oficial era
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Cel de-al nouălea capitol este dedicat „Gulagului românesc”. Este o realitate că mulți dintre membrii PCdR făcuseră ani îndelungați de închisoare înainte de 1944, din cauza acțiunilor subversive și apartenenței la serviciile secrete sovietice. O dată ajunși la putere, și-au dovedit resentimentul. La începuturile regimului comunist „vinovăția” victimelor era prestabilită. Dreptul penal în vigoare în România veche a fost abandonat, adoptându-se în schimb cel sovietic, în care autoacuzarea juca un rol foarte important. Apărarea putea solicita, practic, doar clemență. Sistemul concentraționar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
cu seninătate, iar pe alocuri răzbătând un umor fin. Ele sunt captivante, minuțioase și de multe ori șocante, conțin detalii colorate și picante, însă, cu riscul de a mă repeta, prin ele se propune o evaluare echilibrată, realistă, nepervertită de resentimente, o judecată care refuză atât entuziasmul, cât și furia. Marius Oprea se dovedește un investigator neobosit, care controlează îndeaproape câmpul de fapte, un specialist care corectează greșelile strecurate în alte cărți (pp. 185, 269, 280 etc.). Sintetizând conținutul acestui volum
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
sa. Totuși, În fiecare zi aflăm mai multe despre diferitele forme În care se deprind aceste obiceiuri ale inimii. Foarte aproape de invidie se află gelozia, trăsătură afectivă care oscilează Între normalitate și patologie, așa cum a observat doctorul Castilla del Pino. Resentimentul e alt stil afectiv care domină Întreaga viață. E Încăpățânarea de a nu uita o suferință. „Agresiunea rămâne prizonieră, uitată uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
uneori În străfundul conștiinței; acolo, Înăuntru, fermentează și se acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón În opera sa Tiberius. Istoria unui resentiment. Asemenea tuturor stilurilor afective, el alterează Întreaga sensibilitate. Există o frază a lui Robespierre, poate plin de resentimente și el, pe care nu o poți citi fără să te cutremuri: „De
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
acrește, iar În final ajunge să dirijeze comportamentul și cele mai neînsemnate reacții ale noastre. Acest sentiment, care nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón În opera sa Tiberius. Istoria unui resentiment. Asemenea tuturor stilurilor afective, el alterează Întreaga sensibilitate. Există o frază a lui Robespierre, poate plin de resentimente și el, pe care nu o poți citi fără să te cutremuri: „De timpuriu am simțit dureroasa sclavie a sentimentului de recunoștință
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
nu s-a șters, ci, dimpotrivă, s-a infiltrat În sufletul nostru, e resentimentul”, spunea Marañón În opera sa Tiberius. Istoria unui resentiment. Asemenea tuturor stilurilor afective, el alterează Întreaga sensibilitate. Există o frază a lui Robespierre, poate plin de resentimente și el, pe care nu o poți citi fără să te cutremuri: „De timpuriu am simțit dureroasa sclavie a sentimentului de recunoștință”. Nietzsche și Scheler au descris puterea cu care resentimentul bulversează Întreaga scară a valorilor. „E o autointoxicare psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
Există o frază a lui Robespierre, poate plin de resentimente și el, pe care nu o poți citi fără să te cutremuri: „De timpuriu am simțit dureroasa sclavie a sentimentului de recunoștință”. Nietzsche și Scheler au descris puterea cu care resentimentul bulversează Întreaga scară a valorilor. „E o autointoxicare psihică - afirmă Scheler - ce apare atunci când e reprimată sistematic refularea anumitor emoții și sentimente, care sunt normale și aparțin naturii umane (cum ar fi, de exemplu, răzbunarea); ea are drept consecință Înclinația
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
victima trăiește o viață ce nu e a ei, dirijată din afară de un agresor, care Îi face un rău cu efecte ireversibile. Am spus că eșecul inteligenței e provocat de faptul că un modul Închistat conduce, implacabil, comportamentul. Invidia, gelozia, resentimentul sunt exemple clare În acest sens. Shakespeare le-a Înțeles perfect mecanismele, și aș fi putut ilustra această carte numai cu exemple din tragediile sale. Richard al III-lea ne spune povestea unei inteligențe deformate de ranchiună. E primul lucru
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
și căsătoriți. Au nevoie să trăiască Împreună pentru a se dedica muncii minuțioase de distrugere reciprocă. Acest lucru Îl relatează Edward Albee În opera sa Cine se teme de Virginia Woolf? E povestea unor inteligențe eșuate, consumate de frustrare și resentiment. Întorși de la o petrecere oferită de tatăl Marthei, rectorul universității, cei doi se Încing Într-un joc nemilos, undeva Între scrimă și jumuleală. În timp ce așteaptă niște invitați, ea vrea să mai bea ceva. MARTHA: Ha, ha, ha, ha! Hai, băiete
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
că o soluție este corectă? Cu siguranță că nu. Nu este adevărat că o majoritate are Întotdeauna dreptate și nici că un popor nu greșește niciodată, după cum spune, cu o frivolitate recunoscută, un discurs politically correct. O societate plină de resentimente, invidioasă, fanatică sau rasistă poate greși În mod colectiv, dar, În egală măsură, și un singur om poate avea dreptate În fața unei lumi Întregi. De aceea, atunci când vorbim despre succesul sau eșecul inteligenței colective, e nevoie să apelăm la un
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
instituțiile țării. Corupția rămîne endemic și statul este în continuare în mâinile oligarhilor... Mulți privesc încă spre Bruxelles pentru răspuns, în timp ce alții cred că prosperitatea este legată de Uniunea Economică Euroasiatică, condusă de Rusia. Ceea ce unește cele două tabere este resentimentul lor palpabil față de elitele venale. Scandalul băncilor, masivă fraudă bancară, interferență politică subterană trebuie eliminată din sistemul judiciar, trebuiesc sparte monopolurile îndomeniul media. Statul se poatetransforma.Dar, înainte, acest stat captiv trebuie înapoiat cetățenilor săi1". Vrem țară înapoi! - s-a
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
atât grila de lectură a autorului, cât și situarea sa de partea unui pragmatism sui-generis. Astfel, eseistul analizează trei mostre de discurs (pseudo)liberal din România postcomunistă (Adrian Marino, Horia-Roman Patapievici și Ion Bogdan Lefter), demonstrând faptul că, fie din resentiment, fie dintr-un optimism utopic, orientările declarat democratice și europene din cultura noastră actuală sunt adesea parazitate de elemente premoderne, uneori chiar de impulsuri fundamentaliste. În opoziție cu această proliferare a „simulacrelor” ideologice, Ș. pledează, în eseul central al cărții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289712_a_291041]
-
învățat acești oameni democrația, cînd regulile acestor comunități sunt cu totul diferite? În ultimele sute de ani, Islamul s-a centrat pe Coran și pe Sharia, refuzînd, în genere, elementele de modernitate care avansau în Vest, dar acumulînd frustrări și resentimente dintre cele mai dure. Cum să impui pluriparti dismul și separația puterilor specifică statului de drept acolo unde religia nu e separată de politică, de economie și domină toate nivelurile societății, toate instituțiile și toate comportamentele ? În plus față de ura
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
atenția, în diverse ocazii, dar mai ales în scrisoarea către Ion Codreanu din 1930, că România nu trebuie să facă jocul Moscovei și să declanșeze represiuni și starea de urgență în Basarabia, ceea ce ar fi dus la catastrofă, la nașterea resentimentelor față de Țară, ca oglindă și a proastei administrări a provinciei: Concluzia, comodă și cunoscută și vechilor fabuliști: aleșii Basarabiei, toți conducătorii ei sunt bolșevici și ascultă de glasul Moscovei atunci, evident, Basarabia însăși e bolșevică; și întrucât singurul nostru titlu
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
intervină nici unul dintre specialiștii calificați din delegația română."310 Femeia s-a dovedit mai tare decât bărbatul îmbolnăvit, între timp, de laudele mincinoase ale adulatorilor apăruți ca ciupercile după ploaie. Sau poate că structura lui de comunist, croită încă din resentimentele adolescenței, a fost hotărâtoare. Rebelul "naționalist" încremenea în proiect. Iar acum nu mai avea sfătuitori de talia lui Emil Bodnăraș și a lui Ion Gheorghe Maurer. Atunci, calea independenței își avea un suport natural, pe când acum "magnificii" prosovietici acaparaseră orgoliile
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]