10,353 matches
-
și căzute pe jos. Mereu petale, mereu același lucru de făcut. Asta este viața, dacă stai și chibzuiești mai bine. Un cerc Închis, fără șansa evadării. Nu există decât Întoarcerea spre celula din care lipsește lumina și oxigenul, rămânând să respiri până devii un punct insignifiant În imensitatea universului. Săptămâna viitoare vine În vizită fiica mea. Aveți o fiică?. Da! și un băiat. Soțul meu a rămas În apartamentul din București. Doamne, iartă-mă!. Nu mai Înțeleg nimic! Dar nu-i
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Și gândul Îmi fuge din nou la fata nevinovată pe care am lăsat-o În poarta mănăstirii... „ Muza lui Baudelaire s-a plimbat Îndelung, fără să sufere, prin această grădină; dar Într-o seară, slabă și moleșită, ea a murit respirând parfumul unui buchet făcut din aceste flori fatale.” Te rog, ai grijă de ea, Tu, care le faci și desfaci pe toate! Te rog! Valentina becart - 16 august - 24 august 2013 „Scriu... gândindu-mă la “rostul Piramidelor“ (publicat În revista
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun, bătrânii trebuie să moară ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
s-o lase să-și așeze capul pe umerii lui, să-și lase lacrimile în voie, să plângă până se satură, îi era atât de dor de el, avea nevoie să-l audă, să-l vadă, să-l atingă, să respire aerul din jurul lui... dar... el "nu-și aparținea". Își imaginase chiar o vacanță cu el, la mare, o fascina marea în aceiași măsură în care o fascinau ficțiunile, dar el fusese mereu ocupat așa că ea amânase, tot amânase, până când începuse
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
serviciu sunt ale statului, stațiunile unde te duci să-ți tratezi reumatismele, după ce iarna crăpi de frig la locul de muncă, sunt ale statului, nisipul de pe plaja Mării Negre este al statului, până și aerul sărat sau ozonat pe care îl respiri este al statului, și atunci la ce bun să fii liber sau să ai nu știu ce drepturi, e o mare prostie să ceri așa ceva, dacă ai drepturi ai și responsabilități, e mai bine să gândească statul pentru tine, se îngrijește cât
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
multe ori s-a gândit că ar fi mai bine la pușcărie, cel puțin acolo nu trebuie să te mai gândești chiar la nimic, alții hotărăsc pentru tine când te culci, când te scoli, când și ce mănânci, dacă mai respiri ori ba. Acolo știi una și bună. Tu nu mai ai nimic de făcut. Voia să se dea cu capul de pereți, simțea o lehamite soră cu moartea, nu mai voia să trăiască. Se săturase de această existență care nu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun: "bătrânii trebuie să moară ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii dar ei au plecat la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun: "bătrânii trebuie să moară ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pe pământ, e greu și în ceruri, nimeni nu scapă de singurătate, ne amăgim, ne amăgim, visăm să iubim cu disperare și ne trezim în clișee, visăm să facem dragoste și totul e doar o amețeală sexuală, visăm să-l respirăm pe celălalt și ne trezim cu un loc gol lângă noi, visăm să ne iubim copiii, dar ei au plecat la discotecă sau prin cartier, nu se va alege nimic de capul lor, ei spun: "bătrânii trebuie să moară ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
gaură a cortului, putea chiar să vadă stelele de pe bolta cerească. Urmărea atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
În curând, casa va fi plină de oaspeți, iar în capul mesei vor sta cei doi brazi. Este o sărbătoare deosebită și se cuvine a fi tratată ca un mare eveniment al familiei. Abundența florilor, muzica, în genere atmosfera ambiantă, respira un aer de sărbătoare. Oaspeții au venit rând pe rând. Ar fi fost bine dacă atât Rafira cât și Lisandru s-ar fi bucurat de acest eveniment, gândi Ina, cine știe însă pe unde se află ei acum!? Dacă ar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
acele clipe ceea ce mai rămăsese în cupa amărăciunilor în care se adunaseră, de-a lungul timpului, atâtea și atâtea încercănări. - Nu se poate să nu se poată să izbândesc, o să vedeți... - Știm dragul meu, că niciodată nimeni nu va putea respira în locul tău, dar ne simțim datori, răspunzători, să-ți arătăm un posibil drum, ne gândeam la o facultate, după care Ina nu mai spuse nici un cuvânt. Alex nu mai insistă nici el; i se părea că discuția aceasta avea numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
pe care el o făcuse momentului prezentat. Nu știu de eram așa - În fond, dacă stăteam bine să mă gândesc, ieșisem În parc să mă “aerisesc”, să mai scap de căldura din casă, unde, mai ales după-amiezile, nu se putea respira. Și mi-a venit să râd de naivitatea și de firea mea atât de impresionabilă. Se poate să mă ascultați din nou, zise, neluându-mă În seamă prea mult, cu nasul ridicat În vânt și cu pleoapele Închise. Fiți, vă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
se Împleteau deasupra capetelor, Într-o emoție comună, a așteptării nerăbdătoare. Reflectoarele suspendate aruncau pretutindeni jeturi de lumini, care dansau Într-o feerie multicoloră. Se făcu Întuneric. Și o liniște desăvârșită, În care aproape că nimeni nu Îndrăznea să mai respire. Cortina se trase ușor. Reflectorul cel mare, aflat undeva, În spatele publicului, proiectă un fascicul prelung, strălucitor, terminat Într-o pată de lumină albă. Decorul Întruchipa o alee pavată, ce se pierdea șerpuind printre pâlcuri de iarbă Înflorată, clădiri și felinare
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui apariții printre oameni, i s-ar fi putut spune, cu ușurință, „Călugărul”. Cel mai mult iubea să se trezească dimineața Învăluit de mireasma puternică a trandafirilor nenumărați și multicolori, care erau pretutindeni În cameră. Drogul parfumului lor Îl Înnebunea. Respira intens și profund, umplându-și coșul pieptului din ce În ce mai tare, până când simțurile i se pierdeau deplin În nebuloasa ființei, În zone abisale, de o puritate doar de el cunoscută, care-i colorau sufletul și inima, fericindu-l. După filozofia proprie, atunci
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să doarmă acolo, și mai ales la ora aceea târzie. Nu a dat nici un semn că mă aude. Am Împins-o mai tare, am zgâlțâit-o de câteva ori, dar a rămas nemișcată. Părea cufundată Într un somn foarte adânc, respirând aproape imperceptibil. Mi-a atras atenția la ea un soi de inocență și de suavitate, datorate, aș zice, buzelor țuguiate Într-un anume fel, asemănător copiilor când visează lipsiți de griji. Am vrut să renunț, să trec mai departe, să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Că voi fi sfâșiat. Apoi, În mod neașteptat, se Întâmpla ceva uimitor. Ajungeam În vârf, sus de tot. Iar lumea se vedea de acolo senină, foarte curată și nespus de frumoasă. Iar eu voiam să ajung la ea, să-i respir aerul, să mă bucur În siguranță de tot cemi oferea. Desfăceam dintr-o dată brațele și mă aruncam plin de Încredere de pe Înălțimea aceea colosală. Trăiam o senzație neasemuită, de plutire foarte lină, ca un fulg purtat ușor de o pală
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
care, după un drum scurt și alunecos, străbătut de-a lungul frunzei, mai atârnă o clipită de marginea zimțată (ca și cum și-ar lua adio), apoi se aruncă disperate În gol. Aș vrea să mă ridic și să deschid fereastra, să respir aerul răcoros adus de ploaie, dar nu găsesc energia necesară să o fac. Sunt slăbit. Foarte slăbit. Atât de slăbit cum nu m-am simțit niciodată. Cu câteva ore Înainte, de dimineață, a venit Melanie. Avea o figură foarte gravă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lumină orbitoare. Alergam În delir, Îngrozit, urmărit de o herghelie de cai sălbatici, uriași. Nu le distingeam clar contururile, dar ropotul copitelor, furia cu care izbeau pământul și nechezaturile puternice Îmi dădeau fiori de gheață . Alergam cât puteam de repede, respirând Întretăiat, cu inima dezlănțuită, cu ochii umflați de spaimă. Trebuia să ajung la apa mării, să intru În valurile ei răcoroase, care m-ar fi salvat negreșit. Eram sleit de puteri și totuși mă minunam cum de picioarele mă țineau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
În ceafă fornăitul cailor uriași și simțeam cum mă Învăluie iureșul lor năvalnic. Apa sclipea În bătaia razelor și o secundă am avut senzația că voi reuși, că mă voi arunca În solzii ei foșnitori. Gâtul mă ustura cumplit și respiram foarte greu. Nechezatul... Dar brusc picioarele mi s-au lovit surd unul de altul și, cu mâinile Întinse, m-am prăbușit zgomotos peste nisipul fierbinte, care-mi frigea Întreg trupul, cu privirea lungită spre apă. Am Început să urlu, așteptând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
mână În semn de salut. Unul dintre bărbați ne-a arătat pumnul. Goanță s-a Întors cu fundul spre el și a bătut cu palmele-i groase peste fesele sale mari. Mai auzirăm doar claxonul camionului. În cele din urmă respirarăm ușurați. I-am luat trupul În brațe, intenționând să-l cărăm câte doi, dar era atât de ușor Încât Îl ducea doar Pistruiatul. Fără nici un efort. Iată vechea biserică. Cimitirul se afla În spate. Pământul era reavăn, afânat de ploaie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între picioarele lor. Mă durea Întreg corpul. Eram strivit. Aveam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
M-am trezit cu o durere neînchipuită după ceafă și cu usturimi groaznice pe tot corpul. Ce Dumnezeu, am exclamat tremurând și m-am Îndreptat buimac spre Întrerupător. Eram amețit de-a binelea, ca și cum aș fi luat un drog puternic. Respiram foarte greu și am realizat că aveam fire de păr În gură. Am scuipat scârbit. La lumina lustrei cu abajururi plate, am văzut cearșaful răscolit, pătat vag de linii sângerii. Pe brațe și pe piept eram acoperit de zgârieturi. Undeva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
masa de sărbătoare la toți creștinii. Știa că posibilitățile Coanei Aglaia erau limitate și îi trimisese de toate, ca să se poată bucura și ea la această zi de înviere a Domnului. De cum intrase, Olga fusese lovită de aerul greu de respirat, neștiind cum să părăsească mai grabnic această cameră-cavou. Depuse coșulețul pe masă și, cu ochii pe ușă, spuse zorită sărut-mâna, apoi o ținu într-o fugă nestăvilită, până acasă. Îi împărtăși mamei ei cu ce impresie rămăsese din această vizită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să mă ducă în brațe, ca pe mirese, gândi ea, o va face cu siguranță însă la timpul potrivit! De cum intră în sufragerie, se simți intimidată de bunul gust, de ordinea și curățenia care domneau în casa unui burlac. Totul respira rafinament, modernitate, lucruri cu care ea nu se prea putea lăuda. În casa Olgăi, ordinea nu se înstăpânise. Considera această preocupare ca fiind o latură minoră, nesemnificativă. Ținu pentru ea impulsul primelor impresii și spuse cu totul altceva: - Așa e
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]