1,603 matches
-
descreșterii Porții Otomane” relatează o întâmplare legată de campaniile militare organizate de Selim I. Marele vizir a fost întrebat de sultan unde să amplaseze corturile, în ce punct cardinal. Demnitarul turc nu a știut să răspundă și i-a fost retezat capul. La fel s-a întâmplat și cu al doilea vizir, dar, al treilea a răspuns prompt, amplasându-le în toate punctele cardinale, semn al întinderii Imperiului Otoman. Selim a răspuns pe măsura vicleniei și perfidiei sale: „Moartea primilor doi
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
venită să umple același gol În două vieți - i-am spus din nou mamei că aveam să mă logodesc și să mă căsătoresc. În loc să mă asculte cum o ridic În slăvi pe Tina, cu farmecele ei cu tot, mi-a retezat brusc lirismul: „E foarte bine, iar mîine va trebui să-i spui tatei“. (Zscharnack: „Am ajuns la momentul important!“). Aș fi preferat să mai aștept cîteva zile, dar mama Îmi spusese: „MÎine! Hai, du-te repede la culcare. E foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
pentru altă zi, argumentînd că era o dimineață de mai mare dragul și că tunelurile sînt pentru șobolani. — Un taxi pînă la Sarriá costă probabil o avere, am obiectat eu. — SÎntem invitați de Casa de Economii pentru Cretini, mi-o reteză Fermín. Căci aici patriotul mi-a dat greșit restul și am făcut o afacere. Iar dumneata nu ești acuma bun de călătorit pe sub pămînt. Înzestrați astfel cu fonduri ilicite, ne-am plasat la un colț la capătul Ramblei de Cataluña
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Înveți să-i imite pe cei bogați. Asta-i otrava cu care capitalismul Îi orbește pe... — Acuma să nu te pornești pe doctrina socială, Fermín, fiindcă, dacă te aude unul din preoții ăștia, o să ne alunge În șuturi, i-am retezat-o eu, văzînd cum doi preoți se uitau la noi cu un amestec de curiozitate și reticență, din Înaltul unei scări ce urca spre poarta colegiului și Întrebîndu-mă dacă n-or fi auzit ceva din conversația noastră. Unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
i l-am Întins pe al lui sau, mai bine zis, i l-am aruncat cu Îndîrjire. Fermín Îl Înșfăcă din zbor, tot numai un zîmbet pișicher. — Mai curînd apa ne-a luat pe motan și pe mine, i-am retezat-o eu. — Lasă dumneata gregueriile În seama lui don Ramón Gómez de la Serna, că ale dumitale suferă de anemie. Să vedem, povestește. Ce vrei să povestesc? — Las la alegerea dumitale. Numărul de Împunsături sau turele de onoare. — Nu-mi arde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mîna mea. — Eu, fără să citesc ceva, nu-i chip, am argumentat. — Și eu pățesc la fel. Și se mai spune că spaniolii nu citesc. Mi-l Împrumutați și mie? — Pe rezervor aveți ultimul laureat al Premiului Criticii, i-am retezat-o eu. Infailibil. M-am Îndepărtat fără să-mi pierd aerul demn și m-am dus la tata, care pregătea o ceașcă de cafea cu lapte. — Ce-i cu ăsta? l-am Întrebat eu. — S-a jurat că se cacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
a vrut să țipe, Însă prima Împușcătură i-a zburat mandibula. Trupul a căzut inert, În genunchi, la picioarele lui Miquel. Ceilalți doi agenți Își scoseseră armele. Al doilea foc străbătu stomacul celui care părea mai vîrstnic. Glonțul i-a retezat coloana vertebrală, Împrăștiind un pumn de măruntaie peste tejghea. Miquel n-a mai avut timp să tragă a treia oară. Ultimul polițist Îl ochise deja. A simțit arma În coaste, În dreptul inimii, și privirea oțelită, aprinsă de panică. — Stai, nenorocitule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu răceală, Încercînd să elucideze cum să rezolve situația. Ochii lui se opriră asupra mea. — Tu du-te. Asta n-are de-a face cu tine. Haide. Am șovăit o clipă. Carax Încuviință. — De-aici nu pleacă nimeni, i-o reteză Fumero. Palacios, predă-mi revolverul dumitale. Palacios rămase tăcut. — Palacios, repetă Fumero, Întinzînd mîna plină de sînge În așteptarea armei. Nu, șopti Palacios, scrîșnind din dinți. Ochii Înnebuniți ai lui Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Domnul Aguilar, care Încă Îmi vorbea numai În monosilabe, cum avea să facă pînă la sfîrșitul vremurilor, mi-a acordat mîna fiicei sale cînd s-a văzut În imposibilitatea de a primi capul meu pe tavă. Dispariția Beei Îi mai retezase din furie, iar acum trăia Într-o stare de spaimă permanentă, resemnat că, În curînd, nepotul său avea să-mi spună „tăticule“ și că viața, prevalîndu-se de un nerușinat, peticit după ce fusese găurit cu un glonț, Îi furase copila pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
acelui Semion Parfionovici Rogojin, cetățean de onoare prin naștere 5, care a murit acum o lună și a lăsat un capital de două milioane și jumătate? Dar tu de unde ai aflat că a lăsat capitalul curat de două milioane și jumătate? îi reteză vorba oacheșul, necatadicsind nici de data aceasta să-i arunce funcționarului măcar o privire. Ia te uită! spuse el și îi făcu prințului cu ochiul spre celălalt. Ce folos au ăștia că-și bagă îndată nasurile ca niște lingăi? Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
lucruri bune despre ale noastre. Uite, din nou nu mai avem pedeapsa cu moartea 8. — Și acolo este? — Da. Am văzut o execuție în Franța, la Lyon9. M-a luat Schneider cu el. — Îi spânzură? — Nu, în Franța li se retează capul. — Și omul ce face, țipă? — Da’ de unde! Nu durează mai mult de-o clipă. Omul e pus cu gâtul pe butuc și cade un cuțit uite-așa de lat, care alunecă pe-o mașinărie, ghilotină îi spune, cade greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
dumneavoastră, când așteptam... — Cărui valet? se auziră voci din toate părțile. — Celui care stă în vestibul, cu părul încărunțit, cam roșu la față, am stat în vestibul ca să intru la Ivan Feodorovici. Ciudat, observă generăleasa. — Prințul e democrat, i-o reteză Aglaia. Ei, dacă i-ați povestit lui Alexei, pe noi nu ne puteți refuza. — Vreau neapărat să aud, repetă Adelaida. — Adineaori, într-adevăr, i se adresă prințul, însuflețindu-se iarăși întrucâtva (părea că se însuflețește repede și că este credul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și se așeză deoparte, încrucișându-și mâinile pe piept. Generăleasa sună. — Cheamă-l aici pe Gavrila Ardalionovici, îi spuse ea servitorului apărut. E în birou. — Maman! exclamă cu subînțeles Alexandra. — Vreau să-i spun două cuvinte și gata! i-o reteză iute generăleasa, curmând obiecțiile. Se vedea că e iritată. Vedeți, prințe, acum la noi nu-s decât secrete. Numai secrete! Așa se cere, așa-i eticheta, prostii. Și asta într-o afacere care pretinde cea mai mare sinceritate, claritate, onestitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
niște nenorocite și amândouă avem de suferit. — Și ce te face atât de nenorocită, maman? nu mai răbdă Adelaida, singura, se pare, dintre toate, care nu-și pierdea buna dispoziție. — În primul rând, fiicele mele tobă de carte, i-o reteză generăleasa. Dacă n-ar fi decât atât și tot ar fi prea de-ajuns. De restul nici nu mai are rost să vorbim. Am avut și-așa parte de prea multă vorbărie. Să vă vedem pe amândouă (pe Aglaia n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
a trișat! Da, chiar l-a trișat! strigă Ferdâșcenko cu voce plângăreață, înțelegând că poate și trebuie să strecoare o vorbă. Pe dumneata cine nu te lasă să pricepi cum stau lucrurile? Ia și învață de la oamenii deștepți! i-o reteză aproape triumfătoare Daria Alexeevna (o veche și fidelă amică și complice a lui Toțki). — Aveți dreptate, Afanasi Ivanovici, acest petit jeu e teribil de plicticos și trebuie să-i punem capăt, spuse Nastasia Filippovna cu un ton neglijent. Vă povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
vocea tremurătoare și cu gura strâmbă, Ganea, care era palid la față. Firește, așa trebuia să se întâmple... Dar... prințul... Prințul în această afacere... — Vrei să spui că are intenția să pună mâna pe cele șaptezeci și cinci de mii? i-o reteză brusc Nastasia Filippovna. Asta ai vrut să spui?! Afanasi Ivanovici, chiar am uitat să precizez: păstrați-vă cele șaptezeci și cinci de mii și să știți că vă redau gratuit libertatea. Ajunge! Trebuie să răsuflați și dumneavoastră ușurat! Nouă ani și trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-a întors cu spatele, s-a apropiat pe furiș de el, și-a cumpănit lovitura, și-a înălțat ochii spre cer, și-a făcut cruce, spunând în sinea lui o rugăciune amară: „Doamne, iartă-mă întru Hristos!“ -, i-a retezat beregata prietenului dintr-o mișcare, ca unui berbec, și i-a luat ceasul. Rogojin pufni în râs. Hohotea de parcă ar fi fost apucat de o criză. Chiar te simțeai ciudat văzând acest râs după dispoziția lui atât de posacă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
se repezi deodată la Vera, dădu din mâini spre ea, alungând-o de pe terasă, și chiar, întrecând măsura, bătu din picior. — E nebun? adăugă deodată generăleasa. — Nu, e... — Beat, poate? Nu-i frumoasă societatea în care te învârtești, i-o reteză ea, învăluindu-i cu privirea și pe ceilalți musafiri. Dar ce fată drăguță! Cine-i? — E Vera Lukianovna, fiica acestui Lebedev. — A!... Foarte drăguță. Vreau să fac cunoștință cu ea. Însă Lebedev, care auzise laudele Lizavetei Prokofievna, o târa chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
suflet pretinse brusc un deznodământ. Nu-l putea suferi pe generalul Ivolghin, cu care fusese cândva în relații mai bune, numai că foarte de mult. — Minți, domnule, după cum ți-i obiceiul, n-ai purtat-o niciodată în brațe, i-o reteză ea cu mânie. Ai uitat, maman, zău că m-a purtat, la Tver, confirmă pe neașteptate Aglaia. Locuiam pe atunci la Tver. Aveam vreo șase ani și țin minte. Mi-a făcut o săgeată și un arc, m-a învățat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
de ce Nikolai Ardalionovici s-a gândit să ne aducă aminte de asta și să redeschidă discuția. Ceea ce atunci a fost caraghios și potrivit acum nu mai e deloc interesant. Pentru că se subînțelege o nouă prostie, caustică și jignitoare, i-o reteză Lizaveta Prokofievna. — Nu-i nici pe departe prostie, ci doar cel mai profund respect, spuse, absolut pe neașteptate, pe un ton serios și plin de importanță, Aglaia, care izbutise să-și vină cu totul în fire și să-și reprime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la gât. Ce-i drept, mai există o deviză enigmatică, vagă, adică literele A.N.B., pe care și le-a încrustat pe scut... — A.N.D., o corectă Kolea. — Spun că A.N.B., asta înseamnă că așa vreau eu, i-o reteză înciudată Aglaia. Oricum, e clar că acestui cavaler sărman îi era deja indiferent cine era și ce făcea această doamnă. Era de-ajuns că o alesese și crezuse în „pura ei frumusețe“, după care i-a și acordat admirația lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nimeni!...“ Asta... asta chiar că n-o mai înțeleg! strigă Ivan Feodorovici, ajuns la cel mai înalt grad de indignare. — Încetează, Kolea! strigă prințul pe ton implorator. Din toate părțile se auziră vociferări. — Citește! Citește orice-ar fi! le-o reteză Lizaveta Prokofievna, care se vedea că se stăpânește doar cu mari eforturi. Prințe! Dacă nu mai citește, ne certăm! Nu mai era nimic de făcut. Kolea, înfierbântat, roșu, tulburat, continuă lectura cu vocea emoționată: „Însă, în timp ce proaspătul nostru milionar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
s-o chinuie pe mama lor, în asta văd ele scopul vieții și asta, cu siguranță, provine de la noile idei, de la afurisita de problemă feminină! Parcă acum o jumătate de an Aglaiei nu i-a trecut prin cap să-și reteze părul ei splendid? (Doamne, la timpul meu n-am avut un păr așa de frumos!) Doar și pusese mâna pe foarfece, doar numai îngenunchind am înduplecat-o să renunțe!... Bine, să zicem că a făcut-o din răutate, ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
la locul unde s-a dat concertul? Și ce femeie ai visat? — Ea... nu... ai văzut-o? — Înțeleg, înțeleg foarte bine. Probabil că o... Cum ai visat-o, sub ce înfățișare? De altfel, nu vreau să știu nimic, i-o reteză deodată cu ciudă. Nu mă întrerupe... Tăcu un timp, ca și cum ar fi vrut să-și facă puțin curaj sau să-și alunge ciuda. Uite despre ce-i vorba, de ce te-am chemat: vreau să-ți propun să-mi fii prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
tuturor de la obraz, și mamei și tatei. Maman a zăcut bolnavă o zi întreagă, iar a doua zi Alexandra și tata mi-au zis că nici eu nu-mi dau seama că mint și ce vorbe arunc. Dar le-am retezat-o pe loc, spunându-le că înțeleg totul, toate cuvintele, că nu mai sunt mică și că acum doi ani am citit în ciuda lor două romane de Paul de Kock ca să aflu tot. Cum a auzit asta, maman mai că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]