1,275 matches
-
accepta Reunificarea Germaniei. El a primit asigurări de la Mihail Gorbaciovcă o Germanie reunificată va putea alege cărei alianțe internaționale să se alăture. Totuși, Kohl nu a ținut secret faptul că dorea ca Germania să rămână parte a NATO. Tratatul de reunificare a fost semnat pe 31 august 1990, și a fost aprobat de ambele parlamente pe 20 septembrie 1990. Pe 3 octombrie 1990, Germania de Est a încetat oficial să mai existe, iar teritoriul său s-a alăturat Republicii Federale Germane
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
Kohl a confirmat că fostele teritorii germane din estul Liniei Oder-Neisse erau definitiv parte a Poloniei. În 1993 Kohl a confirmat printr-un tratat cu Republica Cehă, că Germania nu va mai revendica teritoriile cu etnici germani, așa numite Sudetenland. Reunificarea l-a adus pe Kohl într-o poziție foarte importantă. La alegerile din 1990primele alegeri germane libere, corecte și democratice de la Republica de la WeimarKohl a câștigat la distanță de candidatul opoziției și Prim-ministrul Saarland, Oskar Lafontaine. Acestea au dus
Helmut Kohl () [Corola-website/Science/302102_a_303431]
-
a Moldovenilor Români, Ruși, Ucraineni, Găgăuzi, Bulgari ș. a., toți cetățeni egali în drepturi și toți deopotrivă Moldoveni, fie că aparțin limbii, istoriei și culturii poporului Român, Rus, Ucrainean, Găgăuz sau Bulgar"". Această poziție l-a determinat să se declare potrivnic reunificării imediate cu România, și a dus la separarea sa de Frontul Popular în octombrie 1991 și la decizia sa de a candida ca independent în alegerile prezidențiale de la 8 decembrie 1991. Neavând oponenți, el a câștigat cu un procent de
Mircea Snegur () [Corola-website/Science/302112_a_303441]
-
Mediolanum (modernul Milano). În 402, capitala a fost din nou mutată, de această dată la Ravenna. Imperiul de Apus a existat intermitent în mai multe perioade între secolele al III-lea și al V-lea, după tetrarhia lui Dioclețian și reunificările asociate lui Constantin cel Mare și Iulian Apostatul (324-363). Teodosiu I (379-395) a fost ultimul împărat roman care a domnit peste un Imperiu Roman unificat. După moartea sa în 395, Imperiul Roman a fost divizat. s-a încheiat oficial cu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
civil a izbucnit între cei trei fii ai săi, împărțind Imperiul în trei. Occidentul a fost unificat în 340 sub Constans, care a fost asasinat în 350 din ordinul uzurpatorului Magnentius; după ce Magnentius a pierdut bătălia de la Mursa Major, o reunificare completă a întregului Imperiu a avut loc în 353 sub Constanțiu al II-lea. Constanțiu al II-lea și-a concentrat puterea sale în Est și este considerată ca fiind primul împărat al Imperiului Bizantin. Sub conducerea sa, orașul Bizanț
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
fascism. În 1937, convinge să revină în partid pe dizidenții conduși de doctorul L. Ghelerter, desprinși din PSD în 1928 datorită respingerii tezelor politice reformiste avansate de el în congrese și articole publicate în ziare. Un an doar după această reunificare, regele Carol al II-lea instaurează dictatura sa personală, încercând să imite fascismul lui Mussolini. Prima măsură a dictaturii regale a fost desfințarea tuturor partidelor și crearea partidului unic, condus de el, intitulat „Frontul Renașterii Naționale - FRN”. Scos în afara legii
Constantin Titel Petrescu () [Corola-website/Science/302813_a_304142]
-
caracterul secular al statului. Vulturul bicefal a fost adoptat de Ivan cel Mare după ce prințesa bizantină Sofia Paleologu i-a devenit soție. Prințesa era nepoata ultimului împărat bizantin, Constantin al XI-lea Paleologul. Vulturul bicefal a fost simbolul bizantin al reunificării vestului și estului Imperiului Roman. După căderea Constantinopolului în 1453, Ivan cel Mare și urmașii săi au proclamat Cnezatul Morcovei ultimul bastion al adevăratei credințe și, prin urmare, urmașul Imperiului Roman. De aici și expresia "A treia Roamă", care desemna
Stema Rusiei () [Corola-website/Science/302838_a_304167]
-
secole. În 1868, din cauza presiunilor din interiorul și din afara țării, ultimul dintre șogunii Tokugawa a fost forțat să renunțe la rangul său, împăratul preluând puterea. Astfel s-au încheiat 700 de ani de stăpânire a șogunilor și a samurailor. După reunificarea țării sub dominația shogunilor din casa Tokugawa, la începutul secolului al XVII-lea, shogunii au aplicat o politică de izolare a Japoniei pentru a împiedica pătrunderea influenței economice și politice a Europei. Shogunii Tokugawa își mută capitala la Edo (azi
Shogun () [Corola-website/Science/302867_a_304196]
-
Bonaventura se implică din nou în polemicile universitare prin rostirea unor "Comentarii la Hexameron", după care este creat cardinal. Papa Grigore al X-lea i-a încredințat pregătirea listei de probleme și organizarea Conciliului de la Lyon, la care se dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit și de Apus. De asemenea, la același conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanții Constantinopolului pentru a obține de la aceștia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
dorea reunificarea Bisericilor de Răsărit și de Apus. De asemenea, la același conciliu, Bonaventura este însărcinat să discute cu reprezentanții Constantinopolului pentru a obține de la aceștia abjurarea actului schismatic. I se datorează, spun unii istorici, faptul că bizantinii au acceptat reunificarea din 1274. Între timp părăsește conducerea ordinului (în mai 1274), grav bolnav, iar în luna iulie a aceluiași an moare, la numai câteva luni după Toma din Aquino. A fost înmormântat la Lyon și canonizat în 1482 de către Papa Sixtus
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
ca organ oficial de presă. După Al Doilea Război Mondial, în Germania Răsăriteana, forțele de ocupație sovietice au impus unificarea KPD și SPD, fiind creat Partidul Socialist Unit German (ȘED). ȘED a devenit partid de guvernământ în R.D. Germană. După Reunificarea Germaniei, ȘED și-a schimbat numele în Partidul Socialismului Democratic (PSD), pentru ca, ulterior, să devină parte componentă a partidului de stânga numit Partidul Stângii ("Die Linke"). Unul dintre cele mai importante fragmente ale Manifestului Spartachist (publicat în 1918) este următorul
Liga Spartachistă () [Corola-website/Science/303398_a_304727]
-
ONU conduse de generalul MacArthur au condus contraatacul, obținând o surprinzătoare victorie cu debarcare de amfibii în în care era să-i înconjoare total pe invadatori. Forțele ONU au înaintat apoi spre nord, către frontiera cu China de pe , scopul fiind reunificarea Coreei sub auspiciile ONU. China a luat însă prin surprindere forțele ONU în noiembrie cu o invazie pe scară largă. Forțele ONU au fost împinse înapoi până la sud de paralela de 38 de grade, apoi au revenit. Până la începutul lui
Harry S. Truman () [Corola-website/Science/302331_a_303660]
-
înainte de a ataca Imperiul Austriac, asigurând unificarea Italiei ca regat condus de dinastia Piemonteză până în 1861, (cu excepția Statului Papal și a Veneției aflată sub stăpânire austriacă). Cavour, ostil acțiunilor revoluționarilor liberali republicani pecum Giuseppe Garibaldi și Giuseppe Mazzini, a conceput reunificarea Italiei pe coordonate conservatoare. În mod similar cu Italia lui Cavour, Japonia a avut un parcurs conservator spre modernizare, de la căderea Șogunatului Tokugawa și de la Restaurația Meiji până în 1918. În Japonia a fost înființată în 1882 o comisie care să
Imperiul German () [Corola-website/Science/302427_a_303756]
-
fost o „întâlnire cu istoria”. S-a ținut un banchet oficial în cinstea oaspeților prezidențiali la . A doua zi, Nixon s-a întâlnit cu Ciu; prin comunicatul comun de după întâlnire, Taiwanul a fost recunoscut ca parte a Chinei, iar problema reunificării a fost abordată în speranța unei soluții pașnice. În afara întrevederilor oficiale, Nixon a vizitat situri architecturale, între care Orașul Interzis, și Marele Zid. Americanii au văzut pentru prima oară modul de viață al chinezilor prin camerele ce au însoțit-o
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
socialiștii din Europa, a decis că se va opune planului Schuman. Neîncredere lui Kurt Schumacher în Franța, capitalism, si Konrad Adenauer, el a afirmat că un accent pe integrarea cu "Mică Europa celor șase" ar prevală obiectivul SPD prim de reunificării germane și, astfel, să împuternicească mișcările naționaliste și comuniste în Occident. El a crezut că, de asemenea, CECO ar sfârși orice speranță de a naționaliza industria siderurgica și de blocare într-o Europa de "cartelurilor, clerici și conservatori." Tineri membri
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului () [Corola-website/Science/299495_a_300824]
-
sau Germania Occidentală (în ) sau Republica Federală Germania (RFG) a fost numele zonelor de ocupație britanică, americană și franceză din Germania de după cel de-al doilea război mondial și posterior retragerii acestora, până în momentul reunificării Germaniei de la 3 octombrie 1990. În această perioadă a existat și un al doilea stat german, nerecunoscut drept stat de către Republica Federală Germania, anume Republica Democrată Germană, stat numit prin contrast, tot neoficial, Germania de Est (Răsăriteană) ("Ostdeutschland"). Această împărțire
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
înfrângerii Germaniei în al Doilea Război Mondial și declanșării Războiului Rece. La 3 octombrie 1990, scurt după reînființarea landurilor est-germane, acestea au aderat la RFG-ul de până atunci, iar RDG-ul a încetat să mai existe. Din momentul acestei reunificări, Republica Federală Germania — care este în continuare numele oficial al țării acum reunite — este cunoscută în mod neoficial cu numele simplu de Germania. Germania Occidentală și-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
de Germania. Germania Occidentală și-a proclamat deplina suveranitate la 5 mai 1955, deși trupele americane, britanice și franceze au staționat în țară tot atâta cât au staționat și trupele sovietice pe teritoriul RDG-ului. Până cu puțin timp înaintea reunificării, cele patru puteri învingătoare nu au recunoscut suveranitatea deplină a Republicii Federale Germania. Capitala Germaniei de Vest a fost orașul Bonn. Germanii numesc uneori vechea Germanie Occidentală "die Bonner Republik" — Republica de la (cu capitala la) Bonn. Prin contrast, actuala Germanie
Germania de Vest () [Corola-website/Science/304536_a_305865]
-
al nediscutării acestei probleme pare faptul că politica vremii descuraja criticile vest-germanilor la adresa acțiunilor postbelice ale aliaților occidentali și a criticilor est-germanilor la adresa acțiunilor postbelice sovietice. Studierea problemei expulzărilor a fost posibilă cu adevărat numai după prăbușirea Uniunii Sovietice și reunificarea Germaniei. În ultimii ani ai secolului trecut războiul rece s-a sfârșit, iar puterile învingătoare în al Doilea Război Mondial s-au retras din Germania reunificată. Modul în care au fost tratați germanii după înfrângerea țării lor în a doua
Strămutarea și expulzarea germanilor după al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/304521_a_305850]
-
doua carieră, în calitate de politician reformist, în cadrul Partidului Unității Socialiste (PUS). A respins o ofertă din partea Agenției Centrale de Informații, CIA, de a-l feri în Statele Unite ale Americii de eventuala urmărire penală germană în schimbul informațiilor secrete. Cu șase zile înaintea reunificării celor două state germane, Markus Wolf a părăsit Germania, și cu ajutorul KGB-ului s-a refugiat la Moscova, tranzitând Austria. Aflase că urma să fie arestat în Germania. După eșecul puciului sovietic împotriva președintelui URSS Mihail Gorbaciov, Wolf s-a
Markus Wolf () [Corola-website/Science/304565_a_305894]
-
renovarea bisericilor armene și reînființarea instituțiilor bisericești din Armenia. A salvat un număr mare de comori bisericești prin înființarea Muzeului Alex Manughian al Bisericii Armene. Vazken I a intensificat contactele cu Catolicosatul Armean al Ciliciei cu scopul de a obține reunificarea celor două mari Biserici Armene. Catolicosul Vazken I Balgian a trecut la cele veșnice la 18 august 1994 în orașul Erevan (capitala Armeniei). În calitate de conducător al Bisericii Ortodoxe Armene timp de aproape 40 ani, SS Vazken a fost atât liderul
Vazken Balgian () [Corola-website/Science/304666_a_305995]
-
căzând de acord ca Germania și Berlinul urmau să fie în scurtă vreme reunificate. Totuși, cum relațiile dintre aliații occidentali și Uniunea Sovietică au devenit tot mai tensionate, ajungându-se la declanșarea războiului rece, nu s-a mai ajuns la reunificarea administrațiilor Germaniei și a capitalei sale. În scurtă vreme, sectorul de ocupație sovietic pe de-o parte și cele trei sectoare de ocupație ale aliaților occidentali au avut două administrații separate. În 1948, sovieticii au încercat să rezolve în stil
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
punct de vedere legal. În cadrul discuțiilor din timpul tratativelor doi plus patru, încheiate cu semnarea unor documente de către oficialii celor două state germane și ai celor patru puteri învingătoare în al Doilea Război Mondial, s-au deschis căile legale pentru reunificarea Germaniei și încheierea ocupației militare a Berlinului de Vest. Pe 3 octombrie 1990, Berlinul de Vest și Berlinul de Est au fost unite într-un singur oraș, care a devenit mai apoi "land" al Germaniei reunificate, alături de celelalte teritorii ale
Berlinul de Vest () [Corola-website/Science/304669_a_305998]
-
căzând de acord ca Germania și Berlinul urmau să fie în scurtă vreme reunificate. Totuși, cum relațiile dintre aliații occidentali și Uniunea Sovietică au devenit tot mai tensionate, ajungându-se la declanșarea războiului rece, nu s-a mai ajuns la reunificarea administrațiilor Germaniei și a capitalei sale. În scurtă vreme, sectorul de ocupație sovietic pe de-o parte și cele trei sectoare de ocupație ale aliaților occidentali au avut două administrații separate. În 1948, sovieticii au încercat să rezolve în stil
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]
-
punct de vedere legal. În cadrul discuțiilor din timpul tratativelor doi plus patru, încheiate cu semnarea unor documente de către oficialii celor două state germane și ai celor patru puteri învingătoare în al doilea război mondial, s-au deschis căile legale pentru reunificarea Germaniei și încheierea ocupației militare a Berlinului de Vest. Pe 3 octombrie 1990, Berlinul de Vest și Berlinul de Est au fost unite într-un singur oraș, care a devenit mai apoi "land" ale Germaniei reunificate, alături de celelalte teritorii ale
Berlinul de Est () [Corola-website/Science/304676_a_306005]