7,645 matches
-
am șters mâinile de jeanși și, înainte să-mi usuc ultimele lacrimi, am căzut pradă unui ultim acces sâcâitor de tuse. Bine. Respiră doar, ești bine. Habar nu aveam cine sunt sau unde mă aflu. Asta n-a fost o revelație neașteptată, nici un mare șoc. Ideea se închegase pe când icneam și mă sufocam și, chiar și acum, după ce-mi recăpătasem controlul asupra corpului și eram perfect conștient de lumea înconjurătoare, n-a adus cu ea o groază sau teamă necuprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nici măcar o singură urmă solidă lăsată de mine sau de trecutul meu. Toate astea m-au făcut să mă întorc de unde plecasem, desigur. Acum știam unde erau păstrate lucrurile astea. Îmi dădusem seama mai devreme, cred, dar, în loc să mă oprească, revelația asta mă făcuse să mă avânt și mai tare în căutări, de parcă ar fi vrut să dovedească cruzimea întregii tărășenii expunând vederii restul casei. Iar când nu va mai exista absolut nici un loc în care lucrurile astea s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric? Ți-e teamă? — Dacă mi-e teamă de hamacuri? Ea îmi mângâie mâna. — E în ordine să plângi. Lui Clio îi place să-și dorească unele lucruri și apoi să caute mijloace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
publicul la cei mai ciudați invitați ai lui Jerry Springer. Eric, de ce să-i faci asta cuiva? — Ești o filistină, am spus, zâmbind, continuându-mi drumul fără ea. Din câte-mi amintesc, mi-am zis, că am avut o profundă revelație a faptului că asta înseamnă viața. Dar apoi, imediat, ei, bucură-te de ea, nu mai ai decât o singură zi la dispoziție. Ludovicianul n-a dispărut pentru totdeauna. Sub pământ, zilele se măsoară după ceas. Dimineața târzie face tic-tic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
încăperea avea un miros vag de spațiu locuit - somn, deodorant, pudră de spălat, piele, păr, transpirație. Mirosul unei persoane. Mirosul mi se păru atât de natural, atât de familiar și de liniștitor încât, la început, nu i-am înțeles semnificația. Revelația veni ca un șoc electric ce-mi străbătu corpul. Camera mirosea ca și casa mea. Mirosea a mine. Asta e camera Primului Eric Sanderson. Un impuls de panică și un alt soi de instinct își făcură apariția - Fidorous spusese că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
fost vina ta, Eric. Nu te învinuiesc, pricepi? Nu te învinuiesc. A fost un accident. Atunci totul căpătă sens. Absurditățile șoptite și acel uriaș ceva pe care nu reușisem să-l găsesc, totul concentrându-se într-o singură luminoasă, sclipitoare revelație. În acel moment am înțeles totul. — O, Doamne. Scout zâmbi. — Mulțumesc, am spus, cu ochii scăldați în lacrimi și furnicându-mă. N-a fost vina ta, șopti ea, plângând ca și mine. — Te iubesc. Te-am iubit dintotdeauna. Știi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
unui afiș ars pe jumătate. Era afișul pentru lansarea cărții Camera Sambô. Îmi amintesc și data, 7 aprilie 2000, atît de tare m-a șocat gestul de-a da foc, cu bricheta, în holul universității, unei invitații. Am avut, atunci, revelația tembelismului universitar iașiot. "Din cinci afișe, puse la patru etaje diferite, trei au fost arse." "Constanți mai sîntem. Ne-am ocupat din moși strămoși cu otrăvitul fîntînilor și cu arderea grînelor. "Ces Latins des Carpates"! E în tradiție și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
inclus, de către specificul sensibilității exprimate. Pentru prozatoare scrisul este autoproiecție. Act artistic, bineînțeles, dar, implicit, și act existențial. Asemenea poemelor, prozele Roxanei Pavnotescu propun (firește, mult mai explicit, dar tot la moduri disimulative) contemplații și reverie, comunică experiențe, aventuri și revelații interioare, desfășurate, toate acestea, în climate onirice. Cheia pătrunderii în lumea fabuloasă a cărții ne este dată în Prologul acesteia și reoferită în Epilog. Adoptând ca imagine emblematică necontenitul mers al lui Charlot, din scurt metrajele sale, eroina poveștilor pornește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
alocuri, bâlbâită, alternând pe rând aceste dispoziții cu fiecare întrebare. De aceeași experiență s-au bucurat și alți jurnaliști sau turiști sosiți pe continent special să colinde pădurile Tanzaniei pentru a întâlni maimuța poliglotă. Căci, fiecare dintre ei a avut revelația comunicării cu maimuțoiul în propria sa limbă maternă, oricare o fi fost ea, limbă germanică, romanică, orientală, până la cele mai subtile dialecte. De fiecare dată, maimuța începea greoi dialogul, ca și cum și-ar scormoni creierii spre a produce un răspuns bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Și eu am păstrat secretul marelui "El" peste ani, l-am păstrat tocmai pe el, fără s-o știu, în memoria mea selectivă și neîncăpătoare, la fel cum în copilărie reținem de-a valma, mecanic, doar acele lucruri a căror revelație o trăim mult mai târziu. Ciclul Anima Darurile mării Inorogul, Țestoasa, Floarea-Soarelui și Creionul. Privirea leneșă a țestoasei În vârfurile unui careu desenat subtil pe imensitatea plajei stau: un inorog albastru, o țestoasă cu carapacea aurie, o floarea-soarelui tare palidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Ca și cum ar sta prinse într-o pânză de păianjen și s-ar metamorfoza unele în altele de-a lungul timpului. Și-acum? Ce vrei de la mine, acum? l-a întrebat ea, oarecum uimită de propria ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui numele! a zis el și a început să râdă și colțurile gurii s-au ridicat și mai mult până la baza urechilor, descriind un semicerc perfect în jurul feței lui lătărețe. Să-ți spun numele? De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se numesc "spirituale". Întâi trebuie vindecat spiritul, el este cel ce se îmbolnăvește primul și se vindecă greu. Fizicul, corpul urmează. De aceea, de multe ori vindecarea fizică survine ca un miracol, pentru că este efectul spontan al unei iluminări sau revelații a spiritului. Adesea, revelația este însoțită de o întrupare fizică, de o manifestare divină, de o epifanie. Și tocmai această manifestare, dacă e prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
trebuie vindecat spiritul, el este cel ce se îmbolnăvește primul și se vindecă greu. Fizicul, corpul urmează. De aceea, de multe ori vindecarea fizică survine ca un miracol, pentru că este efectul spontan al unei iluminări sau revelații a spiritului. Adesea, revelația este însoțită de o întrupare fizică, de o manifestare divină, de o epifanie. Și tocmai această manifestare, dacă e prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
revelația este însoțită de o întrupare fizică, de o manifestare divină, de o epifanie. Și tocmai această manifestare, dacă e prezentă, este cea care legitimează actul revelator, îl face palpabil. Dacă repararea spiritului bolnav se produce ca urmare a unei revelații, a unei înțelegeri spontane, a unei iluminări a spiritului, energia degajată este atât de puternică încât arde boala, o distruge. În plan fizic, ea dobândește forma miracolului. Joao, întrupat (în momentele lui de inspirație) sau nu, descrie un subtil câmp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
singurul posibil "modus vivendi". Deci, moartea se instituie ca alternativă a subzistenței fericirii. Ca urmare, oricum am ataca fericirea, ea nu poate fi decât iluzia unei clipe cuprinse în univers. Dacă e năprasnică sau iluminată și ne lovește ca o revelație, o respingem brutal dintr-o reacție de apărare; ne protejăm de strivirea ei sau suntem copleșiți de regretul, deja instituit, al imposibilității reiterării ei. Desigur, protecția presupune o adâncă suferință, căci prin eliberare, adică prin pierderea fericirii, ne provocăm implicit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i spunem inspirație? Nu, poate revelație! Nici vorbă! Atunci, forma ce se contura în invizibil, tridimensional ca un joc pe computer, nu putea fi decât rezultatul obsesiilor Alimentarei. Inspirație, revelație, mesaj, în toată splendoarea ei tăcută, stabilă la orice încercare de a fi negată, alungată din fața orizontului imaginar, aștepta forma virtuală a vehiculului care avea să asigure transportul bătrânei spre îndepărtatele granițe între care sălășluia, de peste 31 de ani, alesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
fusese bruiat în timpul creației de gălăgia piețarilor, urletele de sirenă ale poliției și dislocarea locuințelor din fundație ca să facă loc alaiului Președintelui Consiliului Județean Brăila, hotărât nici mai mult nici mai puțin de a construi pe locul tarabelor, în urma unei revelații avute în stare de veghe asupra destinelor orașului, aflat în afara realității, nimic altceva decât o biată pistă de dirt-track, încadrată, deoparte. de casele din stânga ducă-se dracului! și de cealaltă blocurile, la fund cu ele! De câteva, între 52 și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
care nu era vizibilă din stradă. -Pregătesc căpșuni-mozarella-busuioc, zise Sigrid. E mai bun decât cel clasic cu roșii. -Perfect. Nu a observat că vocea îmi sun fals. Cu atât mai bine. Nu trebuia să-i spun că eram supravegheați. Această revelație va antrena și altele și, din vorbă în vorbă, voi fi nevoit să-i mărturisesc moartea lui Olaf. -Și dacă am cina în bucătărie? propusei eu cu o gravă lipsă de firesc. -Întotdeauna mâncăm în bucătărie, răspunse ea uimită. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
de secunde toată improvizația, pînă s a dezmeticit lumea și a început să arunce înspre ei cu tot ce le pica în mîini, și el țuști înapoi, s-a făcut nevăzut băgînd și mai tare dracii în audiență. Cînd mare revelație, Gulie. Dendé îl vede pentru o clipită pe Copoi, milițianul, securistul, numai el putea să fie, în civil, discret, ăsta trăgea sforile, el și cu Picioruș de Ghips, îi simt cum adulmecă, cum nu se scapă din ochi unul pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
ar lua evenimentele, prea multe griji să nu ne facem, în cel mai rău caz vom rămîne cu aventura, libertatea noastră a fost întotdeauna interioară, așa va rămîne și de acum înainte. — Excelentă observație, zice domnul Președinte, avînd o mare revelație. Asta-i soluția, este neapărată nevoie să dați impresia unor aventurieri adevărați, nu știam cum s-o întorc ca să vă dați seama unde voiam să bat. Băieții buni la toate, care știu și să vorbească și să tragă cu arma
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
zice Roja, amintindu-și de crenguța pe care o ținea între degete ca pe o baghetă de dirijor. — Ce s-ar întîmpla dacă am face ca totul să pară un accident? se trezește să întrebe Tîrnăcop, simțind că are o revelație. — Big-Bang, nu te mai prosti, să nu credeți că cineva o s-o înghită, spune Dendé. — Șase, cinci, patru, o gaură neagră, asta este, zice Roja, gîndindu-se la mintea lui Tîrnăcop, care vorbește singur, pentru că nimeni nu-l mai ascultă. — Lumea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
sistemul, s-a împuțit de la sine, zice Dendé. N-ați auzit pînă acum că fiecare revoluție are cîte un contingent masiv de privitori care-și dau cu părerea, care pun idei pe hîrtie, care fac prospecte? — A fost ca o revelație, Delfinașule, am văzut totul, era proiectat acolo ca pe ecranul unui cinematograf. Să vină lîngă el, să spună cinstit dacă a mai tratat-o cineva cu atîta afecțiune. Cu toate astea, uneori îl apucau mustrările de conștiință. El cu trei
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
femeile astea, reușește Părințelul să-și mai tragă sufletul, nu se știe niciodată. — La marele fix, îi întrerupe Roja ideea, mai bună alegere nici nu putea să facă, spune. Ia uite-i, exclamă și Părințelul de parcă ar fi avut o revelație descoperind-o în sfîrșit pe Tușica la brațul Curistului în mijlocul ringului de dans. — Să-mi spui dacă și acuma ți se mai pare ridicol, reia Roja urmărind primele mișcări ale șoldurilor celor doi. — Așa, cînd îi privești pe alții, totul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
vocea lui Roja ca prin vis, uite cum îndrăznea să-i vorbească, trebuie să fii prudent, a fost întotdeauna una din calitățile care te-au scos din rahat. — Cine te-a trimis? mai reuși să adauge înainte să aibă marea revelație și firișoarele de transpirație să înceapă să-i inunde pielea datorită unei presimțiri sumbre. Pe vremea aceea nu aveai barbă, Părințele, și nici vocea nu îți era așa de hodorogită, ce să i faci, unii îmbătrînesc într-un an cît
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]