1,380 matches
-
criză pentru fiecare șef al poliției încă de pe vremea Durului Dick Steckel. Omorâse șapte oameni în misiune, purta cravate de comandă cu imprimeuri reprezentând insigna de polițist, cătușele și cifra 7, aranjate în cercuri concentrice. Se zvonea că avea un revolver de armată, calibrul 45, încărcat cu dum-dum-uri unse cu usturoi și un șiș special. „Locotenente, ce plăcere”. „Spune-mi Dudley. Avem grade egale. Eu sunt mai în vârstă, dar tu ești mult mai chipeș. Presimt că o să fim niște parteneri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
hârtie îmbibată cu sânge, s-a auzit o bătaie în ușă. Buzz s-a uitat prin vizor și a văzut doi tipi în uniforme albastre. A decis că sângele e mai gros ca apa și a tras patru focuri cu revolverul de serviciu în peretele din camera de zi. Uniformele albastre au început să spargă ușa. Buzz l-a trimis pe Fud la subsol, l-a închis acolo, iar Fud a spart fereastra care dădea spre veranda din spate, călcând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
trăgaciul pistolului și mâna stângă drept reazem. Broasca cedă cu un scrâșnet metalic. Ușa se deschise. Danny aprinse lumina. Un bărbat gras, de vreo patruzeci de ani, încremeni la vederea luminii. Danny făcu un pas înainte. Omul pivotă în fața țevii revolverului. Mâinile lui tremurânde se îndreptară spre buzunare. Danny închise ușa cu vârful pantofului și îl lovi pe individ cu latul armei peste față, catapultându-l în peretele vărgat cu sânge. Grasul scoase un strigăt, văzu grozăvia de pe perete și căzu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
perete și căzu în genunchi, cu mâinile împreunate, gata să se roage. Danny se lăsă pe vine lângă el, cu țeava ațintită la firicelul de sânge ce se scurgea de pe fața omului. Insul bolborosea rugăciuni. Danny își scoase cătușele, puse revolverul în toc, apoi încătușă încheieturile celuilalt în poziția aceea de rugă. Nou-venitul se uită la Danny de parcă ar fi fost Iisus. — Polițist? Ești polițist? Danny încuviință. Paloare de deținut, pantofi de pușcărie, haine de căpătat și recunoștință fiindcă fusese prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arătă spre pereți: — Tu ce crezi? — O, Dumnezeule! — Exact. Amicul Marty, despre care nimeni nu știe mare lucru, poate cu excepția ta. Ești cumva la curent cu legea ordinară dată de guvernatorul Warren cu privire la delincvenții recidiviști? — Ăă.... nu. Danny își vârî revolverul în tocul de la piept, îl ajută pe Bordoni să se ridice în picioare și îl împinse în singurul scaun neîmbibat în roșu/ maro. — Legea spune că atunci când o dai în bară a patra oară, te costă douăzeci de ani din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cărarea dădea în pădure - un ascunziș clasic pentru boschetari și pentru perechile care nu-și permiteau prețul unei camere de hotel. Danny consemnă ora - 6.14 dimineața -, își scoase insigna și începu să urce. Polițiștii mișunau, cu mâinile aproape de tocurile revolverelor și aruncând priviri sălbatice. Danny arătă spre tinicheaua lui. — LASD, West Hollywood. Lucrez și eu la un caz în care cadavrul a fost aruncat pe un teren viran și în timp ce eram la secție, am auzit la radioul vostru că ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lână, pe care i-l cumpărase Karen Hiltscher. Mult prea stilat, mult prea mulat și cu revere prea înguste. Când îl îmbrăcă, își dădu seama că arăta periculos, iar faptul că haina se mula pe el îi dădea de gol revolverul calibrul 45. După ce bău două păhărele și luă niște apă de gură, se sui în mașină și se îndreptă spre Chateau Marmont. Era o noapte rece și umedă. Stătea să plouă. Muzica răzbătea prin curtea interioară - solouri furibunde de jazz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cartușe. Punând farurile pe faza lungă, Mal observă că și alte generații de polițiști făcuseră tufele una cu pământul, trecând la trunchiurile de pini: copacii erau scalpați de scoarță și perforați de gloanțe. Se dădu jos din mașină, își scoase revolverul din dotare și lansă șase gloanțe în întuneric. Ecoul făcea să-i țiuie urechile, iar praful de pușcă mirosea minunat. Încărcă iar și goli încă o dată pistolul de calibrul 38. Dincolo de colina din South Pasadena alte arme se descărcară, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
frică. S-a gândit să-și mute mașina, dar n-a vrut să deranjeze modul perfect în care leoaica își cuibărise capul pe clavicula lui. Frica l-a cuprins tot mai tare, așa că a întins mâna pe podea, a înhățat revolverul și l-a pitit sub pernă. PAGINĂ NOUĂ CAPITOLUL DOUĂZECI ȘI UNU În sala de așteptare de la azilul de nebuni se găseau mese și canapele de plastic în culori reconfortante: verde ca menta, albastru metalic, galben pal. Acuarelele demenților atârnau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
că îi vâjâie capul, îi amorțiseră încheieturile mâinilor, iar propria-i limbă i se părea uriașă. Ochii lui se opriră asupra cabinei de interogare, cu trei siluete masculine așezate în jurul unei mese pe care se găsea, exact în mijloc, un revolver mare și negru. O voce întrebă: — Upshaw, pistoalele calibrul 38 sunt dotarea standard în departamentul tău. Tu de ce porți unul de calibrul 45? Danny clipi și tuși, scuipând sânge. Clipi din nou și recunoscu vocea bărbatului: Thad Green, șeful detectivilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
era dată la maximum. Mal muncea. În birou - masa de lucru, fișetele și un scrin cu sertare - se găseau o groază de scenarii de film, copii la indigo ale corespondenței politice a lui Minear, corespondența primită, diverse rapoarte și un revolver calibrul 32 cu încărcătorul gol și țeava afumată. Dormitorul era decorat în culori pastelate și era înțesat cu mormane de cărți. Se mai găseau acolo un garderob plin cu haine scumpe și câteva rafturi cu pantofi. Un scrin vechi conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Coleman Healy va continua să măcelărească până ce va fi el însuși măcelărit. Iar din acel moment anemicul psihiatru a încercat să-și adune suficient curaj ca să comită o crimă umanitară. *** Lesnick își încheie narațiunea cu un gest elocvent: scoase un revolver din halat și spuse: — L-am mai văzut pe Coleman o singură dată. Citise în ziar că Upshaw decedase în urma unui accident și era extrem de tulburat. Tocmai cumpărase niște droguri de la Navarette. Urma să omoare un alt bărbat, unul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cu o față ciudat de severă. Craig se uită la ea. - Hm! făcu el. - Sunteți domnul Lesley Craig? Craig se trezi mai bine din visare. - Da, de ce? Eu... ce... - O.K. fetelor, zise tânăra femeie. Surprinzător, în mâinile lor apărură revolvere. Luceau metalic în soare. Înainte ca uluitul Craig să poată privi mai bine la ele, mâinile femeilor îl apucară și-l împinseră către una din limuzine. El ar fi putut să se opună. Dar nu o făcu. Nu avea nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
tânăra care-l întrebase de nume; ședea acum în dreapta lui. Nu veți păți nimic, dacă vă purtați cum trebuie. Ca pentru a întări amenințarea, cele două femei așezate pe cele două strapontine din mijloc, cu fața către el și cu revolverele în mâini, clătinară cu înțeles armele lor strălucitoare. După ce trecu un minut, văzu că tot nu era vorba de vreun vis. Craig întrebă: - Unde mă duceți? - Nu puneți întrebări, vă rog! Aceasta îl făcu să-și piardă răbdarea, și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
celula lui și, adăugând componente ale radiourilor care îi fuseseră date din alte celule, obținuse o lumină foarte palidă și albă, care înghițise cimentul și oțelul de parcă ar fi fost imateriale. Un paznic care i-a înfruntat a urlat când revolverul i s-a evaporat din mâini și hainele i s-au dezintegrat pe corp. Urletul trebuie să fi fost provocat doar de spaimă, căci acea flacără palidă, intensă, nu-l vătămase. Tocmai natura armei și modul de ieșire pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
a hotărât brusc, cu orice risc, să nu se mai ducă. Amenințările securiștilor nu s-au materializat, și în cele din urmă a fost lăsată în pace. "Îmi amintesc că ascunsesem în pământ, după război, cu ajutorul soțului meu, micul meu revolver Browning, pe care l-am purtat pe front. El se ocupase de asta, îl îngropase la rădăcina unui copac și pe deasupra turnase smoală... Știu exact locul unde se află. Dacă l-ar fi găsit securiștii, puteam face pușcărie din cauza asta
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
în Occident. 16 Mihail Romanescu, poreclit "Leul" Romanescu fiindcă nu zâmbea niciodată. 17 Evadat împreună cu Tudor Greceanu și V. Șirianu de la Aiud, în 1952, prins și ucis de securiști. Fusese pilot în aviația de recunoaștere. 18 La Ghimbav. 18A Mic revolver pe care Mariana îl primise de la planorista poloneză Wanda Modlibowska, pe care o cunoștea, refugiată și ea în România după căderea Poloniei. 19 Ulterior, Georges Miclescu s-a recăsătorit cu fiica unui cunoscut medic bucureștean. Băiatul său s-a stabilit
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
a vânătorilor de partizani, s-au auzit focuri de armă. Automobilul a oprit, cele două aviatoare s-au culcat la pământ, iar Tobă, care călătorea pe scara mașinii, a răspuns cu focuri de armă automată. Mariana Drăgescu a scos micul revolver Browning, pe care îl purta la centură, în tocul lui de piele, pentru a se apăra în situații neprevăzute. În cele din urmă, împușcăturile au încetat, și vehiculul în care călătoreau (care în amintirile Marianei era un automobil de teren
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și au început să sape în grabă o groapă. Când groapa fu săpată îndeajuns, țivilul - care părea amorțit, căci probabil i se administrase un narcotic - fu dat jos din trăsură și așezat în groapă, apoi unul dintre cazaci îi aplică revolverul pe tâmplă și trase. Trupul se prăvăli. Pământul fu aruncat deasupra cu niște lopeți, groapa fu astupată, pământul fu bătătorit cu picioarele, apoi, cu aceeași grabă, convoiul porni înapoi. în tot timpul acestei operațiuni, care a putut dura vreo jumătate
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și femei înarmați cu ciomege, cu topoare, cu furci și o luptă crâncenă începu. Rezultatul a fost că doi guarzi comunali au fost stâlciți în bătaie, iar un contrabandist a fost ucis. Bineînțeles că s-au tras și focuri de revolver. După cum era și firesc, în acea noapte întunecoasă numai o parte a contrabandei a fost capturată. Casa de la Colentina: în sfârșit, mai era și casa de la Colentina. Între comuna București și comunele rurale dimprejur exista o limbă de pământ neutră
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
și încă vreo doi. Toți trec țanțoși printre cele două rânduri de mese. Aruncă priviri severe asupra comesenilor și ies prin ușa din fund în mijlocul tăcerii generale. Eu stau lângă d. Andrei Popovici. După ce polițiștii dispar, îmi arată pe sub masă revolverul. — Dacă ne ataca, trăgeam în ei. Indignarea era generală, dar nimeni nu îndrăznise să sufle. (Id., ibid., foiletonul XLIII, AD., nr. 11 862, 12 noiembrie 1922, p. 1.) Pagina 260 * Eram în tribuna ziariștilor când a vorbit. (Id., ibid., foiletonul
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
decât o realitate. * Rimele sunt de mai multe feluri: încrucișate, împerecheate și banale. Unele manechine seamănă cu momâile. * Multe vipuri nu au nimic de ascuns, dar nici ce arăta. * În filmele americane, declarațiile de dragoste de fac cu focuri de revolver și cu urlete isterice. * Prin unele uși se intră ușor, dar se iese greu. * Nu moartea în sine ne sperie cel mai tare, ci ideea că ea ar putea veni. * Cel mai ușor drum e cel cunoscut. * Vorbim despre poluare
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Sartre a fost nemilos cu Mauriac. Fraza aceea de fier roșu: „Dumnezeu nu e artist, și nici dl Mauriac...” va rămâne. Azi, la 84 de ani, Mauriac - care n-ar accepta cartea lui Sartre Ființa și neantul „nici sub amenințarea revolverului” - poate să scrie cu o cruzime divină: „Aș vrea să știu cum îmbătrânește Sartre...” Și, deși același Mauriac deplânge că Malraux n-a luat anul acesta Premiul Nobel - fiind „cel mai mare scriitor francez în viață...” -, noi știm că între
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
pentru Fadeev, bietul și marele ticălos care într-o cameră de aici, chiar aceea cu fereastra la care v-ați oprit, a primit știrea că Babel a fost arestat și el n-a mișcat un deget, nu și-a pus revolverul la tâmplă, îngenuncheați pentru Levinson al lui Fadeev, pentru Înfrângerea lui Fadeev, e cât Espoir-ul lui Malraux, Levinson n-ar fi ocupat Praga... sunt singurul dintre voi care anul trecut am comparat invadarea Cehoslovaciei cu un nor de hidrogen atacând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de dorință amestecată cu autoironie: Norocul tău că s-a răzgândit. Te-a scutit de Încă o rușine. Tânărul colonist se ridică și din doi pași mari ajunse la masa lui Fima, care se sperie, văzând că băiatul purta un revolver prins de cureaua pantalonilor. —Iertați-mă, sunteți cumva avocatul Prag? Fima se gândi puțin și pentru o clipă fu tentat să răspundă afirmativ, Întrucât avea o slăbiciune pentru Prag, dar zise: Nu cred. Tânărul spuse: —Avem o Întâlnire cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]