KorAP: Find »[drukola/base=rid & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...85 >

2,125 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695

același timp, încordam șoldul. Asta micșora șchiopătatul. Când șchiopătezi și lumea se leagănă cu tine în vreme ce mergi, ai mereu în fața ochilor o imagine ușor înclinată. M-am apropiat. Vocii i s-a adăugat o față, feței i s-au adăugat riduri și o cunună de fire de păr împrejurul cheliei. Bunicul Annei se uita la picioarele mele. „De ce șchiopătezi?” a întrebat el. „Nu știu. Tata știe”, am răspuns eu. „Poverino.” A ridicat mâna dreaptă de pe masă și mi-a pus-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685

deosebit de atractiv, hai, mișcă-ți picioarele, nu este posibil să nu le poți mișca, este ca și cum planeta Pământ ar înceta într-o dimineață să se mai învârtă, și îi mângâi părul, ridicându-i-l spre creștet, eliberându-i fruntea înaltă, ridurile se conturează tot mai clar pe chipul său, dragul meu, îți amintești când ai venit în clasa mea în pauza aceea și mi-ai spus, hai să plecăm acasă, și am fugit într-o clipă, iar pe drum ne-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
pijama decolorată, cu câțiva nasturi lipsă. Mâinile asistentei sunt fine și pricepute, are unghiile îngrijite, observ dintr-odată mâinile mele alături de mâinile ei și mă cutremur, pete provocate de soare, care s-au grăbit să apară, pielea lipsită de strălucire, riduri adânci imprimate în mâinile mele de blesteme ce nu mai pot fi șterse, încerc să îmi ascund mâinile, o las pe ea să îi pună pantalonii de pijama, tubul cateterului stă ascuns, umil, la locul său, îi observ apatică degetele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ușor peste mână, iar el îmi zâmbește, uită-te la tine, chipul tău aproape că nu s-a schimbat, pari atât de tânără, eu sunt amețită de avalanșa de complimente, mă grăbesc să le neg, da’ de unde, uită-te la ridurile de sub ochii mei, dar el continuă cu încăpățânare, arăți ca o copilă, nu mă contrazice, iar eu încerc să mă cuibăresc în complimentul lui, o dulceață plăcută mă umple, făcându-mă să îmi doresc să închid ochii înăuntrul acelui teritoriu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
murmur, deloc, a mers foarte ușor, după care dispar de acolo, înainte ca ea să apuce să îmi citească gândurile rebele despre victoria aceea îndoielnică, mirosind a înfrângere, știu că lentilele ochelarilor ei de citit îmi urmăresc cu amărăciune pașii, ridurile unei neplăceri neașteptate îi delimitează ochii. Naama, ești așteptată la poartă, strigă Anat dintr-o cameră, iar eu întreb, cine mă așteaptă, și încerc să ascund fericirea care dansează înăuntrul meu, iar ea spune, nu am idee, a sunat cineva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
ea, chiar și acum îmi vine greu să mă despart de furia pe care o simt față de ea, așa cum ne temem să renunțăm la o haină călduroasă pe o vreme schimbătoare, îi privesc degetele osoase în timp ce își aprinde o țigară, ridurile de deasupra buzei sale de sus se înghesuie unul într-altul, încercuind bețișorul acela arzător, mișcările ei sunt încă studiate, ca și când zeci de bărbați ar pluti în jurul ei în fiecare secundă, în ciuda semnelor lăsate de bătrânețe, în ciuda mușcăturilor ulcerului, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
vei vedea, îmi șoptește el, te asigur eu că se va întoarce, eu sunt gata să îl cred, îi ating fața frumoasă, chiar și de aproape este frumos, deși mai puțin tânăr, nici nu observasem cât de adânci îi erau ridurile dintre sprâncenele serioase, dar zâmbetul său este cald și liniștitor, lipindu-se de buzele mele, lasă-mă să te iubesc, șoptește el înăuntrul gurii mele, înăuntrul acelei seri care învăluia încăperea, al întunericului de vară, blând, ușor parfumat, un miros

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
lumină. De ce să mă mir că m-a părăsit, de vreme ce eu însămi renunțasem la mine, cu mult mai mulți ani înaintea lui, o renunțare cel puțin la fel de crudă, care o anunțase pe a lui, privesc gura aceea deschisă, dinții albi, ridurile dintre ochi, orientate pe o diagonală perfectă, ca scrierea ebraică veche, niciodată nu voi încerca să îmi descifrez destinul înăuntrul lor, vibrațiile vieții mele, în valurile de plăcere care se ascund înăuntrul lor, capcana aceasta nu îmi este destinată mie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
dacă nu ne vom mai trezi într-o dimineață. Poate doar mama mea, care își duce traiul umil nu departe de noi, adesea ne invită seara la ea la cină, ne privește tăcută, buzele ei sunt pecetluite, o coroană de riduri le înconjoară, îmbiindu-ne să devenim prietene. După-amiaza mergem la piscină, ne scufundăm față în față cu ochii deschiși, raze de soare tremură între noi, un covor albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când în când câte un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669

la nici un instrument muzical, sau cel puțin nu în ultimii ani, au fost primele ei cuvinte. — Da, aveți dreptate, am spus eu, foarte uimit. — Se vede după mâini, spuse ea, râzând. Mi s-a părut extrem de ciudată. Era plină de riduri. Ridurile erau primele care-ți atrăgeau privirile și, cu toate acestea, nu arăta bătrână. Ridurile păreau că-i conferă chiar un aer tânăr acestei femei care a depășit o anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
nici un instrument muzical, sau cel puțin nu în ultimii ani, au fost primele ei cuvinte. — Da, aveți dreptate, am spus eu, foarte uimit. — Se vede după mâini, spuse ea, râzând. Mi s-a părut extrem de ciudată. Era plină de riduri. Ridurile erau primele care-ți atrăgeau privirile și, cu toate acestea, nu arăta bătrână. Ridurile păreau că-i conferă chiar un aer tânăr acestei femei care a depășit o anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea, din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cuvinte. — Da, aveți dreptate, am spus eu, foarte uimit. — Se vede după mâini, spuse ea, râzând. Mi s-a părut extrem de ciudată. Era plină de riduri. Ridurile erau primele care-ți atrăgeau privirile și, cu toate acestea, nu arăta bătrână. Ridurile păreau că-i conferă chiar un aer tânăr acestei femei care a depășit o anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea, din chipul ei și că probabil s-a născut cu ele. Când zâmbea, zâmbeau și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
păreau că-i conferă chiar un aer tânăr acestei femei care a depășit o anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea, din chipul ei și că probabil s-a născut cu ele. Când zâmbea, zâmbeau și ridurile. Când se încrunta, se încruntau și ridurile. Când nu făcea nici una, nici alta, ridurile se împrăștiau, ironic și cald, pe toată fața ei. Avea aproximativ treizeci și șapte-treizeci și opt de ani, dar era fermecătoare. Mi-a plăcut de cum am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
tânăr acestei femei care a depășit o anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea, din chipul ei și că probabil s-a născut cu ele. Când zâmbea, zâmbeau și ridurile. Când se încrunta, se încruntau și ridurile. Când nu făcea nici una, nici alta, ridurile se împrăștiau, ironic și cald, pe toată fața ei. Avea aproximativ treizeci și șapte-treizeci și opt de ani, dar era fermecătoare. Mi-a plăcut de cum am văzut-o. Părul ei arăta de parcă fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
anumită vârstă. Mie îmi făceau impresia că fac parte din ea, din chipul ei și că probabil s-a născut cu ele. Când zâmbea, zâmbeau și ridurile. Când se încrunta, se încruntau și ridurile. Când nu făcea nici una, nici alta, ridurile se împrăștiau, ironic și cald, pe toată fața ei. Avea aproximativ treizeci și șapte-treizeci și opt de ani, dar era fermecătoare. Mi-a plăcut de cum am văzut-o. Părul ei arăta de parcă fusese tuns de o mână nepricepută pentru că, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cu talente speciale. Noi toți suntem egali - pacienți, pesonalul sanatoriului și... tu. Atâta vreme cât ești aici, ești de-al nostru, așa că eu te ajut pe tine și tu mă ajuți pe mine. Reiko zâmbi și mi s-a părut că fiecare rid de pe fața ei se mișcă. Tu o ajuți pe Naoko și Naoko te ajută pe tine. — Ce-aș putea eu să fac în mod concret? — Mai întâi trebuie să te gândești că ești dispus să ajuți pe cineva și apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
și-a țuguiat buzele în stilul ei. — Am discutat deja cu Naoko problema asta de nenumărate ori. Noi două te invităm, personal, să stai la noi. Nu crezi că ar fi frumos să accepți, politicos? — Bineînțeles că accept cu plăcere. Ridurile de la ochi păreau că se adâncesc când mă ațintea cu privirea. — E ceva tare ciudat în felul tău de a vorbi, zise Reiko. Să nu-mi spui că vrei să-l imiți pe protagonistul din romanul De veghe în lanul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
I-am spus că știu să joc, dar nu sunt deloc bun. — Dar baschet? m-a întrebat. — Nu e punctul meu forte, am zis. — Bine, dar atunci care e punctul tău forte? mă întrebă Reiko râzând și etalându-și astfel ridurile de sub ochi. Bineînțeles, în afară de culcatul cu fetele. Nici la asta nu sunt grozav, am spus eu, deranjat oarecum de observația ei. — Glumeam. Hai, nu te supăra! Chiar vreau să știu la ce ești bun. — La nimic în mod deosebit. Există

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
adevărat că de mult. Poți să crezi? — Te cred din toată inima. — Chiar din inimă? — Chiar, am zis eu, râzând. — Și eu am fost destul de drăguță. Nu chiar atât de drăguță ca Naoko, dar oricum, drăguță, și nu aveam toate ridurile astea. I-am spus că-mi plac ridurile ei și mi-a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
cred din toată inima. — Chiar din inimă? — Chiar, am zis eu, râzând. — Și eu am fost destul de drăguță. Nu chiar atât de drăguță ca Naoko, dar oricum, drăguță, și nu aveam toate ridurile astea. I-am spus că-mi plac ridurile ei și mi-a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
destul de drăguță. Nu chiar atât de drăguță ca Naoko, dar oricum, drăguță, și nu aveam toate ridurile astea. I-am spus că-mi plac ridurile ei și mi-a mulțumit. — Să nu mai spui vreodată unei femei că-ți plac ridurile ei, a adăugat ea. Mie, în schimb, îmi plac asemenea complimente. — Bine, o să fiu atent. A scos o fotografie din portofelul pe care-l ținea în buzunarul pantalonilor. Era poza colorată a unei fetițe drăgălașe de vreo zece ani, îmbrăcată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
pian. Nu știam ce să mă fac. Tot ce știam era că vroiam să ies cât mai repede de acolo, așa că am făcut eforturi disperate să mă vindec repede. Șapte luni... șapte luni de coșmar. Atunci am început să fac riduri. Reiko zîmbi, trecându-și limba peste buze. — Imediat după ce am ieșit din spital, am cunoscut un bărbat și m-am căsătorit. Era cu un an mai tânăr decât mine, inginer, lucra la o fabrică de avioane și se număra printre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
dus o viață ciudată, spuse Reiko, dar n-am crezut niciodată că o să-mi scoată chiloții un bărbat cu nouăspreceze ani mai tânăr decât mine. — Preferai să ți-i scoți singură? Nu, continuă, te rog, dar să nu te dezamăgească ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins sfârcurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
spuse Reiko, dar n-am crezut niciodată că o să-mi scoată chiloții un bărbat cu nouăspreceze ani mai tânăr decât mine. — Preferai să ți-i scoți singură? Nu, continuă, te rog, dar să nu te dezamăgească ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins sfârcurile în dinți, apoi am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
ți-i scoți singură? Nu, continuă, te rog, dar să nu te dezamăgească ridurile mele. Îmi plac ridurile tale. Mă faci să plâng, șopti ea. Am sărutat-o de sus până jos, având grijă să îi cuprind, cu limba, toate ridurile. Avea sâni ca de fetiță. I-am mângâiat și i-am prins sfârcurile în dinți, apoi am băgat un deget în vaginul ei cald și umed. Am început să-l mișc. — Ai greșit, Watanabe. Acela-i doar un rid. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]