1,913 matches
-
peste măsură de calm: — A, da, înțeleg. Mă întrebați de vârsta mea. Mi-e rușine să spun că nu am făcut nimic meritoriu despre care să fi auzit lumea, dar anul acesta voi împlini șaptezeci și cinci. Katsuie rămase năucit. Cât de ridicol era să-și piardă calmul cu acel bătrân, când avea în față presiunile treburilor din ziua în curs și probabilitatea de a nu se putea relaxa până seara. Pe lângă conștiința disprețului de sine însuși, Katsuie simțea că și ostilitatea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de o parte Cârmaciul, cu ideile lui încăpățânate, fixe pe axa știută, pe de alta amanta cu frunza de renume mondial, care bate capricioasă din picior, la orice scădere în intensitate a pupincurismului de partid. Fără să învețe ceva din ridicolul trecutului, Traian și Elena pășesc mândri înainte. Peste noapt,e inventează ministere, sărbători și ocazii, iar ea îl răsplătește calină cu devotament, cu iluzii și cu ceva ce nu pot scrie acum în acest jurnal. L-au luat fiecare de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
se odihneau pe fundul fraților mei, punându-i să-și ceară scuze de la mine care nu mă mai opream din plâns, așa, doar ca să-l pot răzbuna pe învățător pentru nedreptatea care i se făcuse. Tatăl lui îl aducea în ridicol din prea multă dragoste. Și acum îmi răsună strident în urechi cuvintele lui când se întoarce de la târg: ”Ghițăluș al tatiii! Hai acasă, că ți-a adus tata halviță !”... Frații mei iar erau pe jos chircindu-se în hohote doar
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
voiam eu să ne vedem atât de mult. Credea că pur și simplu Îmi era dor de iubitul meu, așa cum ar fi fost normal. Au trecut mai multe zile. Eliza mi-a sugerat să-l sun eu, Însă cât de ridicol e să-ți suni iubitul să vă Întâlniți doar pentru a-i spune că nu ești fericită alături de el? Am vrut să aștept. Până la urmă ne-am Întâlnit la școală. Victor m-a văzut pe culoar și m-a smuls
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
și doi de ani o să împlinești oricum, mi-a atras ea atenția cu mult calm. Și ce-aș face? am întrebat eu, dându-mi seama că imposibilul, acel „nici nu se pune problema“, nu mi se mai părea așa de ridicol, ba chiar putea fi posibil. Nu știu, mi-a răspuns Jeanie. Ce-ți place? M-am gândit. — Păi, îmi plac toate astea, am zis eu timidă, indicându-ne pe noi. Dependența, recuperarea, creierele oamenilor, motivele lor. De când Josephine îmi spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
și-a pus palma pe brațul meu. — Mamă, eu și Claire ne-am decis să anulăm nunta. Lucille a rămas cu gura căscată. — Cum?! Cum?! Sigur că vă căsătoriți! Organistul a început deja să-și facă încălzirea. Asta e ceva ridicol... — Îmi pare rău, mamă, știu cât de mult ai muncit ca să pui totul la punct - dar și eu și Claire suntem convinși că mariajul ăsta nu trebuie să aibă loc. Așa că nu mergem mai departe cu nunta. Uluită, Lucille a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Face timpul să treacă mai ușor, atâta tot. — Aici te înșeli, Nathan. După ani de rătăciri prin deșert, ți-ai găsit în fine chemarea. Acum, că nu mai trebuie să muncești pentru bani, faci ce ai vrut mereu să faci. — Ridicol. Nu te faci scriitor la șaizeci de ani. Fostul doctorand și student în ale literaturii și-a dres glasul și mi-a cerut permisiunea de a mă contrazice. Când e vorba de scris, nu există reguli, mi-a spus el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
ce să mai creadă. Și de sclipiri poleite. Fărâmițe secrete și strălucitoare de Încântare. De fiecare dată când Îi prind privirea și Îi aud glasul, parcă-mi trece o săgeată prin inimă. Ceea ce e total ridicol. Cât se poate de ridicol. Connor e prietenul meu. E viitorul meu. Mă iubește și eu Îl iubesc și mă mut cu el. Și vom avea parchet, obloane și bucătărie cu blaturi de granit. Na. Na. Când ajung acasă, o găsesc pe Lissy În genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
o aveam mai aproape în zilele lungi de iarnă, iluminate artificial până dincolo de jumătatea lor, când porneam cu curaj dimineața la treabă, cu tonus, propunându-mi să nu beau - la vârsta mea îmi mai propuneam lucruri care mă umpleau de ridicol. Până spre partea a doua a zilei, când reușeam să mă liniștesc pentru scris, orice idei transcrise mecanic pe monitorul alb porneau de la și se întorceau la femeia pe care auzul meu atrofiat o percepe din când în când pufnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
și să o ia pe un altul care ducea afară din oraș, dar mult mai lung. Până vor ajunge în cele din urmă în livadă, era clar că maimuțele vor dispărea și vor fi nevoiți să repete tot circul acela ridicol în altă zi. Cotiră pe noul drum și, imediat ce înaintară puțin pe traseul plin de găuri, acolo, în fața lor, observară forma dărăpănată și marginile pictate ale dubiței Hungry Hop. — Pinky sau domnișoara Budincă și Tort... Un val de oboseală murdară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
opresc, surâse. Pentru că o să fug și eu. Vru să mai spună ceva, dar unul dintre soldați îl întrerupse, arătând cu mâna spre salină. — Priviți! - strigă. Pleacă! Locotenentul luă binoclul și se uită spre locul indicat. într-adevăr, targuí-ul își strânsese ridicolul campament și se îndepărta, ducându-și animalul de frâu. Se întoarse gânditor spre adjutantul său: — Unde s-o fi ducând? Ajamuk ridică din umeri: — Cine poate ști ce-i în mintea unui targuí? — Nu-mi place. — Nici mie. Locotenentul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de gustul amar al apei, de sarea ce rămânea pe pielea lui și de puțina spumă pe care o făcea când se spăla. întorcându-se în adăpostul său, își puse niște pantaloni albaștri strâmți și o cămașă albă, simțindu-se ridicol. Privi cu tristețe spre gandurah, spre turbanul și vălul său și fu pe punctul de a și le pune din nou, dar înțelese că nu trebuia s-o facă, pentru că era pe deplin convins că până și în casbah atrăsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
un pat într-unul din cotloanele încăperii, să îi scot puloverul, să îi ating pieptul larg îmbrăcat în maioul negru, să ascult tot ceea ce nu îndrăznea să îmi spună și să zic, și eu, și eu, și eu, cât de ridicol fusese să plătesc un asemenea preț pentru faptul că mă stăpânisem, apoi, cu o furie neașteptată, îi prind penisul alunecos între tălpi, ca și cum ar fi fost un pește care înota către mine, cu gura plină de spumă, mă scufund în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Ce era rău în asta? Am acceptat, deși pantofii ei butucănoși, cu o talpă de 10 cm mă inhibau. Parcă erau coturni grecești sau geta japoneze. Deci am ieșit cu puștoaica înălțată artificial cu un cap peste mine. Ca să reduc ridicolul, m-am trântit pe o bancă. Nu prea i-a convenit: era ahtiată după mersul pe jos. Avea un fular remarcabil, care o vindeca de orice bănuială de feminitate. Nu ne-am dus în Cișmigiu, ci în parcul Izvor, evitând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pentru cultura ta viitoare, se pronunță și se scrie "Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat, fiat facă-se!". Tertio, oricât ai fi de furios, nu lăsa furia să te conducă. Nu-i frumos. Nu fii ridicol. N-o-mpunge razna, prin porumb, pentru-o ordinară și-o oafă, cum e Coco. Lasă lumea-n pace. Nu te lua tu, de ea. Nu mânca borș. Nu te-ntinde la cașcaval. Nu blestema. Că e mare păcat. Stăpânește
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
tăceți! Este târziu și am o veste, prea-cinstiților: Îi mănânc limba crudă, ăluia care vorbește! Pe jumătate ezitant, pe jumătate rușinat, cu mintea-sită, Sile pune un genunchi în pământ, în fața Arhanghelului și așteaptă, simțindu-se total intimidat și exilat în ridicol, sub impactul căutăturilor compătimitor-ironice, pe care i le aruncau zâmbind, ciracii săi. Repetă după mine: Doamne Dumnezeul meu, Tată Ceresc, iartă-mi mie păcatele cele de până acum, gândurile și faptele cele netrebnice, săvârșite cu știință sau fără și care
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
un refren: ― La revedere!... La revedere!... La revedere! Glasurile se amestecau, se confundau, se pierdeau în zgomotul din ce în ce mai mare al lumii... Valea Mare―Muscel decembrie 1930―septembrie 1932 1 Dar, Gogule, dacă e serios, atunci tu ești mai mult decât ridicol! (fr.) 2 Dar tu ești nebun, micule drag! (fr.) 3 Ah, da, este într-adevăr foarte frumos, foarte parizian! (fr.) ?? ?? ?? ??
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
corpului și persoanei respective, un aspect estetic plăcut. O linie de modă a îmbrăcămintei ușor lejeră, avantajează toate formele de corpuri, toate vârstele, în toate ocaziile. Linia de modă ușor lejeră este linia de modă a bunului simț și evită ridicolul, ostentația și provocarea. Sub o îmbrăcăminte ușor lejeră, formele frumoase ale corpului se ghicesc, defectele corpului se acoperă și se atenuează. Urmărind liniile de modă care s-au succedat de-a lungul istoriei, ne dăm seama că ele au caracterizat
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
a dreptul îngrijorătoare, această neacordare a prezumției de nevinovăție unei perspective epistemologice și metodologice cu state vechi de funcții și cu merite greu de contestat în formarea viziunii noastre actuale despre lume și oamenii care o populează. Este neplăcut spre ridicol, de pildă, să suspectezi a priori o analiză a vieții cotidiene în comunism de intenții apologetice, dacă nu chiar de-a dreptul criptocomuniste. Și este puțin probabil că un discurs care se rezumă la condamnarea morală a comunismului ne va
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
somnul cel de moarte în care ne-au ținut secole de-a rîndul toți acești barbari de tirani. Treacă-meargă, tătarii, turcii, rușii chiar erau puteri năprasnice. Dar țiganii ! ? Frați români, mai dați-o dracului de treabă ! Chiar nu remarcă nimeni ridicolul penibil al acestei fantasme ? Chiar nu ne putem gîndi pe noi înșine altfel decît ca oropsiți ai sorții, ca victime ale unui Big Brother ? și acum, dacă nu mai avem pe cine să dăm vina, ne-am apucat să facem
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
culori pale, amestecate, care se desprindea din tencuielile caselor din jur. Rozaliu-verzuliu, vinețiu, praful acesta se învîrtejea în piață și ți se depunea în dâre fine pe umeri, pe obraji. Casele aveau fațadele concave și erau atât de scălâmbe, de ridicole, încît îți stârneau o bună-dispoziție macabră. Lei de ipsos, cu laba pe o bilă, străjuiau intrarea în vreo tutungerie. Vulturi cu aripile întinse și grifoni cu șira spinării noduroasă copleșeau luminatoarele. Acoperișurile aveau bulbi ovali de tablă, ca bisericile rusești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împărțit argintul prin toate buzunarele, am pornit mai sus, spre gară. Când am trecut podul de la Howrah, m-am aplecat să privesc Gangele, murdar și înțesat de bărci, și gândul sinuciderii mi-a apărut deodată în toată lașitatea și tot ridicolul lui. În gară m-am oprit să beau un pahar de limonada. Se făcuse ceasurile douăsprezece. Am ieșit și am apucat-o la dreapta, pe șoseaua de centură, care duce în satele dimprejurul orașului și trece prin Belur. Când am
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
apoi apucă paharul cu coniac și-l păstră mult timp în palmă. - Dar, cum ți-am spus, povestirea aceasta mi-a schimbat viața. Nu numai pentru că a trebuit să devin muzicant. Dar mai ales pentru că - pare atât de absurd, de ridicol, încît nici nu-ți vine să crezi - pentru că, îți vorbesc foarte serios, toate femeile de care mă îndrăgosteam și cărora, evident, nu puteam să nu le povestesc descoperirea pe care o făcuse acel personaj de nuvelă, mă părăseau; nu chiar
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pe cineva să facă acest oficiu. Să fi dat Sophie dispoziții să o închidă ? Nu-mi amintesc nimic pozitiv în această privință. Firesc ar fi să renunț atunci, mai ales că îmi văd gestul cât e de inutil și de ridicol, pentru că fâșâitul roților trăsurii se aude tot mai estompat, de parcă s-ar depărta. Mă încearcă deodată o lehamite și senzația de sfârșeală crește. La ce bun să continui lupta cu ușa înțepenită ? în timp ce o continui, însă, îmi amintesc o veche
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nimeni nu este profet în țara lui și că prezentul totdeauna nedreptățește sau că așa este dintotdeauna lumea și că nimeni nu va reuși să o schimbe... Iar atunci eu am să-ți spun că în fiece om există ceva ridicol și ceva dezgustător, astfel că oricare dintre noi se află neapărat la discreția celui ce îl privește. Ești doar atât și doar ceea ce privirea care se oprește asupra ta va reține. De ce însă ne uităm la frații noștri cu o
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]