2,551 matches
-
un fel de supraviețuire. Supraviețuirea statului și a tot ce înseamn] el (incluzând glorie) este cel mai important țel pentru Machiavelli, pe când la Hobbes, supraviețuirea individului este punctul central, deși cei doi împ]rt]șesc fiecare o parte din preocup]rile celuilalt. Pe cât de atractive ar p]rea aceste idei, ele sunt inadecvate complexelor realit]ți ale vietii morale. Acuzația de absurditate are sens mai degrab] în acele sectoare ale vietii care sunt dominate, într-un fel sau altul, de convenție
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
mas] a regulii, cu scopul de a stopa aceast] inc]lcare, sau cel puțin de a demonstra ceva, poate în fața unei audiențe mai largi, în leg]tur] cu valorile care sunt subminate. Chiar și în climatul politic actual din ț]rile democratice, cineva ar putea, în acest spirit, s] demonstreze ceva prin mai putine promisiuni electorale f]cute, dar prin îndeplinirea lor integral]. Mai mult, exist] probleme importante de integritate și caracter, exist] țeluri și rezultate importante, care pot dep]și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
paradigm] în etică r]zboiului care încearc] s] argumenteze o poziție de mijloc între realism și pacifism. Poziția rezultat] - cunoscut] și că teorie a r]zboiului drept - ofer] argumente pentru utilizarea violenței în r]zboi care nu contrazic nici justific]rile de bun simț pentru utilizarea violenței de c]tre indivizi și nici justific]rile pentru utilizarea violenței de c]tre state în ap]rărea intern] a drepturilor. Așa cum violență utilizat] de forțele de poliție poate fi legitim] cu condiția ca
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
realism și pacifism. Poziția rezultat] - cunoscut] și că teorie a r]zboiului drept - ofer] argumente pentru utilizarea violenței în r]zboi care nu contrazic nici justific]rile de bun simț pentru utilizarea violenței de c]tre indivizi și nici justific]rile pentru utilizarea violenței de c]tre state în ap]rărea intern] a drepturilor. Așa cum violență utilizat] de forțele de poliție poate fi legitim] cu condiția ca ea s] serveasc] scopuri drepte și bine precizate, și utilizarea de c]tre state
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
această încalc] în mod clar cerință discrimin]rii și aproape sigur pe cea a proporționalit]ții (Finnis et al., 1987, cap. I). Aceast] realitate determin] apariția unor întreb]ri fundamentale legate de moral] și descurajarea nuclear]: depinde descurajarea de ameninț]rile de a folosi arme nucleare în moduri care ar fi imorale? Dac] da, ce ne spune acest lucru despre relația dintre moral] și descurajarea nuclear]? Sunt implicate aici atât aspecte morale, cât și strategice. S] presupunem c] am ști ce
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
presupunem c] descurajarea depinde de ameninț]ri cu folosirea armelor nucleare în moduri imorale, ne vom confrunta imediat cu o problem] care a generat numeroase discuții în literatura asupra eticii descuraj]rii. Se pare c], pentru a fi credibile, ameninț]rile de acest tip trebuie s] fie sincere - adic] trebuie s] fie susținute de intenția (expresie încet]țenit] în planurile elaborate și în preg]tirile pentru folosirea armelor nucleare) de a le pune în practic] în cazul în care sunt sfidate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
noi iau aceast] apreciere drept bun]. În m]sura în care ne îngrijor]m pentru aprecierea moral], de fapt ne preocup] modul în care putem s] o înțelegem. Și filosofii au încercat s] g]seasc] r]spunsurile corecte la întreb]rile despre moral]. Totuși, în mod tradițional, ei au fost preocupați și de întreaga problematic] a aprecierii morale. Atenția lor s-a îndreptat c]tre dou] tr]s]turi ale practicii morale; în mod surprinz]tor, acestea sunt contradictorii, amenințând astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tor, acestea sunt contradictorii, amenințând astfel că ins]și ideea unui punct de vedere „moral” s] devin] total incoerent]. Pentru început, dup] cum am observat deja, faptul c] noi ne preocup]m s] g]sim r]spunsurile corecte la întreb]rile morale este specific practicii morale. Dar aceast] preocupare presupune existența unor r]spunsuri corecte. De aceea, se pare c] exist] probabil un domeniu al faptelor morale despre care ne putem face o p]rere și asupra c]ruia putem greși
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar numai atunci cand simuleaz] o discuție moral] adev]rât], deoarece doar în acest caz putem fi siguri c] lu]m în considerare ambele poziții ale argumentului. Am putea rezumă aceast] prim] caracteristic] a practicii morale astfel: noi credem c] întreb]rile despre moral] au r]spunsuri corecte, corectitudinea lor provenind din fapte morale obiective, c] aceste fapte sunt determinate de circumstanțe și c] prin raționamente morale putem descoperi care sunt aceste fapte morale obiective determinate de circumstanțe. În acest context, termenul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
termenul „obiectiv” ilustreaz] doar posibilitatea unei convergente a perspectivelor morale de tipul celor menționate. Cea de-a doua tr]s]tur] este mai diferit] și se refer] la implicațiile practice ale unei judec]ți morale, la felul în care întreb]rile morale cap]ț] o important] din ce in ce mai mare datorit] influenței deosebite pe care p]rerile morale se presupune c] o au asupra acțiunilor noastre. Ideea este c] în momentul în care ne gândim c] am procedat greșit refuzând s] îi ajut
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a o face s] arate în acel mod. S] revenim acum la cele dou] tr]s]turi ale judec]ții morale pe care le-am discutat mai devreme. Mai întâi, s] lu]m în considerare obiectivitatea urm]torului raționament: întreb]rile morale au r]spunsuri corecte, la baza r]spunsurilor corecte stau fapte morale obiective, faptele morale sunt determinate de circumstanțe și, prin raționamente morale, putem descoperi ce sunt aceste fapte morale obiective. Implicațiile metafizice și psihologice pot fi rezumate acum
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
al judec]ții morale f]r] s] apeleze la fapte morale „ciudate”, trebuie s] abordeze aceast] imagine standard. Totuși, problema este c] prezentarea imaginii standard că o explicație pentru motivația uman] pare corect]. Pan] la urm], este normal ca st]rile psihologice care motiveaz] acțiunile s] fie dispoziții de vreun fel, dispoziții de a produce acte de tipul relevant într-un anumit context. Și este, de asemenea, normal că acțiunile s] fie motivate de st]ri psihologice consistente: ori sunt generate
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ethics and theology', în his Language, Truth and Logic (London, 1936); (London: Gollancz, 1970). Harman, G.: The Nature of Morality (Oxford: Oxford University Press, 1977). Honderich, Ț., ed.: Morality and Objectivity (London: Routledge and Kegan Paul, 1985), în special lucr]rile scrise Blackburn și Williams. Hume, D.: A Treatise of Human Nature (1783); ed. L.A. Selby-Bigge (Oxford: Clarendon Press, 1978), în special Book ÎI, Part III, Section III. Mackie, J.: Ethics: Inventing Right and Wrong (Harmondsworth: Penguin, 1977), mai ales capitolul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Moore) este fals. Figură 1 îi. „Nici un trebuie” nu deriv] din „este” sau autonomia eticii Dac] morală poate fi redus] la adev]ruri de un alt fel, atunci etică nu este „autonom]”. Adev]rul în moral] este determinat de deliber]rile dintr-un alt ț]ram. Totuși, atunci când naturaliștii și antinaturaliștii se afl] în disput] cu privire la autonomia eticii, nu au în minte neap]rât acest lucru. Prin „autonomia eticii” ei înțeleg o tez] asem]n]toare cu aceea c] „trebuie” nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Este ceea ce încearc] s] fac] Anscombe în Modern moral philosophy [Filosofia moral] modern]] și Geach în Good and evil [Binele și r]ul]. Atât timp cât argumentele lui Hume și ale lui Moore sunt valide, ele sunt compatibile cu naturalismul. Deoarece încerc]rile formale de a demonta naturalismul au eșuat, el r]mane o opțiune viabil]. iv. Variante ale naturalismului Închei cu o privire de ansamblu asupra curentelor principale ale naturalismului. Scopul meu este a expune mai degrab] decât a critica, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unor obiecții mai evidente, deoarece are implicatii care contravin cu ceea ce știm noi (sau cel puțin credem c] știm) c] reprezint] natură evalu]rii morale. Pe de o parte, subiectivismul simplu contrazice simplul fapt c] putem câteodat] greși în evalu]rile noastre morale. Nimeni nu este infailibil. Facem greșeli, si cand descoperim c] am greșit dorim poate s] ne schimb]m judec]țile. Dar, dac] subiectivismul simplu ar fi corect, acest lucru ar fi imposibil - deoarece subiectivismul simplu implic] faptul c
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
XX. Este o teorie mai subtil] și mai sofisticat] decât subiectivismul simplu deoarece încorporeaz] o viziune mai complex] asupra limbii. O prim] observație a emotivismului const] în faptul c] limbajul este utilizat într-o diversitate de moduri. Una dintre utiliz]rile sale principale este aceea de a exprima fapte sau, cel putin, aceea de a exprima ceea ce consider]m a fi fapte. Totuși, putem spune c]: George Bush este președintele Statelor Unite: George Bush se opune avortului; Au existat mai mult de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
greșit], ai putea întreba, de exemplu, de ce ar fi greșit] și, dac] nu primești un r]spuns satisf]c]tor, poti s] respingi acest sfat pe motiv c] este nefondat. În acest fel, judec]țile morale sunt diferite de exprim]rile simple ale preferinței personale. Dac] o persoan] spune: „Îmi place cafeaua”, nu îi trebuie un motiv pentru această - ea poate s] fac] o declarație despre gusturile sale personale, și nimic mai mult. Dar judec]țile morale trebuie s] fie susținute
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
discursul moral; care este natura conceptelor morale sau a moralei? Dac] vor da rezultat, aceste încerc]ri vor avea implicații pentru o alt] întrebare, epistemologic], aparținând, de asemenea, teoriei etice: cum ar trebui s] începem s] r]spundem la întreb]rile noastre morale, în mod rațional? Sau nu exist] o cale rațional] - depinde doar de ceea ce simțim și de ceea ce ne dicteaz] moravurile actuale? Pe de alt] parte, dac] poate fi vorba despre o discuție rațional] în ceea ce privește întreb]rile morale, aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la întreb]rile noastre morale, în mod rațional? Sau nu exist] o cale rațional] - depinde doar de ceea ce simțim și de ceea ce ne dicteaz] moravurile actuale? Pe de alt] parte, dac] poate fi vorba despre o discuție rațional] în ceea ce privește întreb]rile morale, aceasta cere existența unui adev]r despre ele sau a unui set de fapte care pot fi descoperite? Principala diviziune este realizat] între teoriile descriptiviste și cele nedescriptiviste. Acestea se deosebesc prin mai multe c]i, mai mult sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Aceasta poate fi numit] teoria „deplas]rii verbale” a sensului imperativelor. Această implic] imposibilitatea de a face distincția între ceea ce Austin numește acte perlocuționare (ceea ce face cineva prin vorbire) și acte ilocuționare (ceea ce face cineva în timp ce vorbește) (Austin, 1962). Deplas]rile verbale și îndemnurile psihologice nu sunt parte a sensului nici a imperativelor, nici a actelor de vorbire morale (Urmson, 1968, pp. 130 și urm.; Hâre, 1971). Dac] am consideră c] imperativele își datoreaz] sensul propriet]ților lor cauzale, am putea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prezentare a fiec]rei etape, grupate conform nivelurilor. Nivelul A. Preconvențional Etapă 1 Etapă pedepsei și ascult]rii. Individul ascult] pentru a evita pedeapsă; în consecinț], unicul motiv de a face ceea ce este bine este de a evita pedeapsă. Preocup]rile și interesele altora sunt irelevante pentru individ, mai puțin în m]sura în care se refer] la bun]starea personal]. Etapă 2 Etapă schimbului și scopului instrumental individual. Obiectivul individului este de a face tot ceea ce poate pentru a promova
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a face ceea ce este bine este de a-și promova propriile interese. Conflictele urmeaz] s] fie rezolvate prin schimbul instrumental de servicii. Nivelul B. Nivelul convențional Etapă 3 Etapă aștept]rilor interpersonale reciproce, a relațiilor și a conformit]ții. Aștept]rile altora devin importante pentru individ. Preocup]rile anturajului pot prima asupra propriilor interese. Individul e capabil s] se pun] în situația altcuiva. A face ceea ce este bine înseamn] a satisface aștept]rile apropiaților. Individul face ceea ce este bine pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a-și promova propriile interese. Conflictele urmeaz] s] fie rezolvate prin schimbul instrumental de servicii. Nivelul B. Nivelul convențional Etapă 3 Etapă aștept]rilor interpersonale reciproce, a relațiilor și a conformit]ții. Aștept]rile altora devin importante pentru individ. Preocup]rile anturajului pot prima asupra propriilor interese. Individul e capabil s] se pun] în situația altcuiva. A face ceea ce este bine înseamn] a satisface aștept]rile apropiaților. Individul face ceea ce este bine pentru a avea aprobarea lor. Etapă 4 Etapă sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
reciproce, a relațiilor și a conformit]ții. Aștept]rile altora devin importante pentru individ. Preocup]rile anturajului pot prima asupra propriilor interese. Individul e capabil s] se pun] în situația altcuiva. A face ceea ce este bine înseamn] a satisface aștept]rile apropiaților. Individul face ceea ce este bine pentru a avea aprobarea lor. Etapă 4 Etapă sistemului social și a p]str]rii conștiinței. Individul este loial instituțiilor societ]ții. A face ceea ce este bine înseamn] a îndeplini obligațiile și îndatoririle instituționale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]