2,886 matches
-
tipar spre era digitală, trecerea de la legea celui mai puternic spre legea holdingului, trecerea spre unirea mai multor grupări de națiuni pentru autoconservare. Ramurile tehnice ale formației de bază în jocul sportiv au de-a lungul timpului ecouri: din folclorul ritual (oina), din cel folclorul ceremoniilor poetico-muzicale (Olimpiadele cu parada de deschidere și de închidere), din paremiologie (lozinci și embleme), din antroponimie (nevoia de eliberare a tensiunii zilnice) și din regulamente. Etapele exercițiului fizic se aplică asupra copiilor supuși succesului social
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
intermediar: condiționările individuale sunt depășite. Nu este vorba de un tip de unire, diferit de cel uzual, finalitatea cea mai evidentă a apariției sacrificiului rămâne anularea individului social. Trebuie remarcat că, inclusiv printre sălbatici, promiscuitatea apare doar conexă unui element ritual. Atunci are loc o eliberare cvasitotală. Unele serbări ale populațiilor sălbatice, având caracter sezonier, au dat naștere unor interpretări unilaterale (rituri de fecunditate, de fertilizare etc.), tocmai pentru că nu s-a ținut seama că ceea ce se întâlnește în domeniul etnologiei
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
aerul, icosaedrul (20 de fețe, triunghiuri echilaterale) reprezintă apa, cubul reprezintă pământul, iar dodecaedrul este întreg universul, fiind numărul, esența și forma universului. Competițiile stau sub un simbol al Cosmosului, stadionul ca dodecaedru a fost ți este folosit în scopuri rituale și depinde de timp, a devenit firul conducător pentru tot ceea ce se află în spațiu (articulații ale cosmosului, semne zodiacale, 12 luni ale anului, 60 de ore, 60 de minute ale orei, 60 de ani care conduc ciclul solar și
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
ucenicii sportivi folosesc spații arhitectonice similare sau utilizează aceleași spații, în alt interval temporal. Codul sportiv se prelungește către public prin sisteme eterogene. Purtătoarea sau purtătorul de haine frumoase din publicul sportiv este conștient de emoția sacră, prelungită magic și ritual din conflictul sportiv, ca un mister, în clipa în care apare mulțimea apare îmbrăcată la fel cu echipa se creează, prin semnalmentele formale o acceptare, prin opoziție, a regulilor sacre ale jocului (la hipodrom, caracterul non-funcțional al pălăriilor nu are
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
dorința de a fi iertat încă din timpul drumului de purificare pe care îl începuse. În această perioadă se remarcă o triplă clasificare a obligațiilor ce le revenea penitenților: obligații generale (care constau în trăirea unei vieți de mortificare), obligații rituale (care prevedeau purificarea penitentului în ambient liturgic prin gesturi simbolice) și obligații penitențiale (care cereau o îndeplinire riguroasă a normelor canonice din partea penitentului). III. Ritul reconcilierii era prezidat de episcop și avea loc la sfârșitul timpului penitențial. Consta în primirea
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
pasivitate, clericalism, moralism autoritar, ritualism fără esență, limbajul straniu și străin al riturilor, lipsa unor raporturi interpersonale, etc; - reacția ostilă din partea unor creștini față de forma actuală pe care o propune trăirea credinței la nivelul practicii concrete, supraevaluându-se exagerat elementul ritual în pofida celui doctrinar sau al celui moral; reacțiile sunt atât de mari, încât unii refuză, în cele din urmă, să participe la orice rit și caută doar un mod personal de rugăciune și, implicit, de raportare la Dumnezeu; - secularizarea multor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
naturale, care nu sunt urmărite ca scop în sine, ci ca o consecință secundară a celebrării sacramentale, așa cum sunt de exemplu: îngrijirea psihologică, consilierea, întărirea, etc. Este necesar să se înțeleagă însă că mărturisirea frecventă „nu e numai o repetare rituală, nici un exercițiu psihologic oarecare, ci o grijă continuă de a desăvârși harul Botezului”. Pentru că „celebrarea sacramentului este în mod esențial liturgică, festivă și bucuroasă, astfel încât, ghidată de Duhul Sfânt, este orientată către o reîntâlnire cu Dumnezeu și cu Bunul Păstor
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
fidelă față de Dumnezeu; - prietenia cu Dumnezeu este posibilă pentru că Dumnezeu vrea să locuiască în fiecare ființă umană și reușește acest lucru doar dacă aceasta își păstrează inima curată; - rugăciunea are o valoare mare, însă nu trebuie să fie doar recitativă, rituală, ci și sinceră, spontană, ca o continuă relație cu Dumnezeu; - mai întâi trebuie să îi pară rău pentru eventualele păcate comise și apoi să se acuze; el trebuie să înțeleagă că nu doar recitarea unei formule înseamnă părerea de rău
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu o oarecare regularitate, începe să se piardă, puțin câte puțin din misterul sacramental. Acest lucru nu poate fi un motiv suficient pentru ca să fie negată valoarea acestei spovezi. Biserica subliniază că o astfel de spovadă nu este „numai o repetare rituală, nici un exercițiu psihologic oarecare, ci o grijă continuă de a desăvârși harul Botezului”. Chiar dacă se celebrează doar pentru păcate veniale, aceste spovezi frecvente sunt „ca niște rădăcini - care îl determină pe penitent - să acționeze cu zel reînnoit în slujba lui
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
mai lungă din câte am petrecut cu bătrânul până acum. Intrat în chilie, am făcut lumina lămpii mai mare și am privit în jur. Totul era ca în fiecare seară. N-am avut alta de făcut decât să urmez întregul ritual. Mereu același... La sfârșitul mesei, am luat ulcica cu vin, cu gând să ies pe cerdac, dar nu mai simțeam impulsul din alte seri. Așa că am băut vinul fără prea mare chef. Apoi, m-am întins pe crivat... “Prietene, dacă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
niciodată prin dreptul unui spital. Verbul romanticului: a dori. Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
romanticului: a dori. Verbul clasicului: a trebui. Ambiția romanticului: să nu admită o viață în care el să existe, iar lucrul iubit să nu existe. Ambiția clasicului: să caute nemurirea în ceea ce moare. Ora rituală a romanticului: miezul nopții. Ora rituală a clasicului: amiaza. Boala romanticului: leucemia. Boala clasicului: scleroza. Romanticul știe că soarele are și o față neagră. Clasicul e convins că orice deznădejde are un versant luminos. Tocmai călcâiul de care l-a ținut mama sa, Thetis, când l-
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
pe rînd prin dreptul celorlalte, pînă la cea din fund și să se Întoarcă pe partea cealaltă a aceluiași rînd de bănci, pînă ce ajungea din nou la prima bancă; apoi trebuia să Îngenuncheze În fața altarului și să Îndeplineasă același ritual luînd la rînd băncile din stînga, dîndu-le ocol fiindcă erau foarte lungi și oricît ai fi Întins mîna nu ajungeai decît pînă la jumătate. „Da, domnule doctor“, Îi răspunse Juan Lucas părințelului cîntăreț, amintindu-și Dumnezeu știe cum de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Niciodată n-am văzut atât de mulți. Vin în oraș cârduri-cârduri. Câțiva au aterizat pe acoperiș la McDonald’s. Pun ei ceva la cale. Doamne, Mark! Ți s-au copt picioarele. Miros ca brânza Roquefort stricată. Miroase-mi picioarele. Pedeapsa rituală pentru orice abatere a ei, începând din anul când el o întrecuse ca forță fizică. Îi mirosi din nou trupul inert, pentru prima oară de când nu mai erau copii. Roquefort și vomă închegată. Ca pisoii vagabonzi pe care-i găsiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dinăuntru în timp ce forma numărul reflex. Dar întotdeauna se oprea înainte de a ajunge la capăt. De fapt, nu-l voia - voia doar o dovadă că fratele ei n-o va târî și pe ea în regatul subteran al creierelor bolnave. Înjosirea rituală, îmbătătoare, în combinație cu Gallo și cu țigările tot mai dese trebuia s-o facă să strălucească, să-și recapete culoarea. Își punea unul dintre CD-urile piratate ale lui Mark - formațiile lui de rockeri cu un singur hit, maeștri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-l respect. Îmi aduc aminte invențiile preluate de mine de la alte mame tinere din proximitate, cu privire la ceaiurile aromate puse în apa de baie din fiecare seară, și încântarea amețitoare a acestor băi. Îmi aduc aminte de corvoada transformată în plăcere rituală de a fierbe scutece într-un cazan de zinc, peste care turnam săpun de casă dat pe răzătoare, săpun adus de o prietenă a mamei de la țară : orice detergent îi irita Irinei pielea, așa că invenția cu străvechiul săpun de casă
Maternitate : identități ficționale. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Miruna Runcan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1780]
-
imagine în general. În Orientul Apropiat cultul reprezentărilor divinității este un fapt foarte cunoscut. Trebuie să distingem reprezentările cultuale ale divinității de simplele imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
imagini, pentru că numai primele beneficiază de un adevărat cult prin acte de venerație: din punct de vedere ritual ele erau spălate, îmbrăcate, hrănite, adorate, așezate în încăperile sanctuarului; le era asigurat un personal calificat pentru desfășurarea liturgică și erau purtate ritual în procesiune. Prin urmare, credincioșii considerau că aceste imagini erau manifestarea directă a divinității. Departe de a fi lipsite de vitalitate, reprezentările divine dețineau puterea de binecuvântare și ocrotire a zeului pe care îl înfățișau și puteau chiar să devină
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
ca o retroproiecție ideală, realizată cu intenția de a conferi autoritate procesului de inovație religioasă petrecut într-o epocă mai târzie. Personalul responsabil de cult Din personalul responsabil de cult fac parte toți cei care sunt angajați în săvârșirea acțiunilor rituale de venerare a unei divinități, sacrificiale sau nu. În sensibilitatea religioasă actuală, atribuția de a celebra acțiunile cultuale îi revine prevalent, dacă nu exclusiv, preotului, adică celui care administrează cele sfinte sau celebrează riturile sacre. În modul nostru obișnuit de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
13) sau săptămânal, sâmbăta (Ez 46,4-5; Num 28,9-10). E bine de subliniat că textele cărților lui Ezechiel și Numerilor sunt scrise cu certitudine în epoca postexilică astfel că este dificil să avem o viziune precisă cu privire la practica reală rituală din epoca monarhică, pentru că nu e sigur că ritualurile au rămas mereu aceleași. Neavând însă alte izvoare scrise databile în epoca monarhică cu privire la cultul din Israel și Iuda, putem doar considera - având în vedere și paralelismele cu celelalte culturi semitice
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
-și asigura victoria împotriva dușmanului. Aluzii la aceste ritualuri putem vedea, de exemplu, în 1Rg 22,10-12 unde profetul Sedecia prezice victoria purtând niște coarne de fier pe cap sau în 2Rg 13,15-19 unde lansarea săgeților de la fereastră anticipa ritual și magic victoria regelui Ioaș asupra arameenilor. În ciuda dificultății de a găsi în Biblie mărturii care să se refere la religiozitatea populară, mai sus citatele interziceri împotriva magiei pot fi o oglindă a ceea ce se întâmpla efectiv în familiile israelite
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
acestui paragraf, este util să repetăm că, în aceste culturi antice, practica magică era văzută ca manifestare a acțiunii divine în lumea naturală; obiectele și acțiunile magice produceau efecte asupra obiectului însuși doar printr-o cauză imanentă lui, dar eficacitatea rituală se fonda pe convingerea că decizia divină, adesea luată în timpuri străvechi și imemorabile, ordonase legile naturii într-un mod precis, astfel încât acțiunea magică să poată activa o anumită putere supraomenească. În acest fel, magia ar trebui înțeleasă drept concretizarea
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
căutând terăfîm-ii furați de Rahela, evită să caute sub șaua cămilei Rahelei după ce aceasta a spus că, aflându-se în perioada menstruației, s-a așezat pe ea. Contaminarea produsă de fluxul menstrual nu era numai de tip sanitar, ci și ritual, întrucât împiedica participarea la sacrificii a acelora care se atinseseră de o femeie în această perioadă, căzând astfel în starea vinovată de necurăție datorată contactului cu sângele, purtător de viață și, din acest motiv, rezervat lui Dumnezeu. Această stare de
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
cu timpul, se va transforma într-un cântec ornamentat cu melisme complexe, încât nu a mai putut fi cântat de întreg poporul. A devenit astfel un cântec din repertoriul Scholae cantorum, sub forma abreviată A-B-A a Gradualului; în alte situații rituale (Liturgia Orelor), va da loc responsoriilor simple sau prolixe. În afară de psalmi, mai existau și cântece spirituale despre care relatează Sf. Paul. Acestea, probabil, erau melodiile melismatice din aleluia sau alte cântece de laudă, pe care creștinii convertiți le-au preluat
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
inovațiilor. Este perioada pluralismului liturgic muzical, acceptat și respectat de însăși biserica Romei, chiar în cadrul jurisdicției sale. Este cunoscut faptul că diferiți papi, îndeosebi Grigore I (590-604), au avut o grijă particulară față de liturgie, ocupându-se de punctualizarea și organizarea rituală a acesteia, inclusiv sub aspect muzical. Lecturile biblice și rugăciunile proclamate în mod public, continuau să fie propuse sub forma cantilației, comunitatea participând în mod activ la celebrare cu refrene și aclamații responsoriale simple. În mod progresiv însă, rolul muzical
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]