10,861 matches
-
în cadrul grupului respectiv, de unde și atitudinea total diferită față de cel care doarme în public. Există însă și un alt aspect, la fel de important, al problemei. Cumva, el este legat tot de ideea apartenenței la grup. Somnul este, în societatea noastră, un ritual prin excelență privat și normat a se desfășura în sfera restrânsă a cuplului (de aici și implicațiile erotic/maritale ale ideii de a "dormi împreună"). În Japonia, aceste granițe rigide nu există. Copiii dorm, aproape fără excepție, cu părinții, iar
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
relaxăm făcând baie". Da. Da!!! Este adevărat. O, acum îmi dau seama. Zeii japonezi, miriadele de duhuri luminătoare, își vor fi petrecut, cu siguranță, ziua a șaptea în cadă. Cada este locul sfânt, singurul în care japonezul cunoaște destinderea completă. Ritualul este complicat, același de sute, de mii de ani. În fiecare seară, cada se pregătește, plină cu apă caldă. Alături, direct pe podea, faci duș. În cadă intri complet curat, închizi ochii și te deschizi păcii totale. Automat, gândurile se
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
a celuilalt. De ce spun aceasta? Raporturile sociale sunt atât de îngreunate de codurile care reglează orice contact interuman, coduri preexistente deja în limbă, încât japonezul nu poate fi niciodată liniștit. Poate părea ireal, sau monstruos, dar așa este: nu numai ritualurile sociale, în funcțiune până și în intimitatea dintre soț și soție, îl transformă pe japonez într-o ființă profund hăituită, halucinată de posibilitatea greșelii, de atentat involuntar la legea nescrisă, care aduce după sine rușinea și vinovăția, ci chiar limba
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sărbătorilor naționale, stațiunile sunt atât de pline, încât este greu să mai găsești locuri, și atunci cuplurile căsătorite sunt cazate câte două, trei în aceeași cameră. Lucru perfect compatibil, așadar, cu noțiunea japoneză de "concediu". Înainte de a intra în "baie", ritualul purificării (cum sunt, de felul meu, rușinoasă, nu cunosc decât onsen-urile pudice, unde amestecul sexelor nu este practica de zi cu zi): pe niște scăunele de lemn, micuțe, te așezi la duș, ți-ai lăsat yukata, kimono-ul de bumbac pe
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noastre, rece și golașă. Ca de obicei când mă însoțește și Rezvan, sunt un discipol ratat. Chiar dacă nu încurc toate mișcările, în succesiunea lor subtilă și riguroasă, o fac numai pentru că trupul meu a învățat deja, prin infinite repetări, disciplina ritualului de bază. Însă mintea mea refuză să se golească, dimpotrivă. În mâinile mele, țin un bol cu ceai. Culoarea sa verde este oglinda naturii, care ne înconjoară. Închid ochii, adânc în mine regăsesc munții verzi și apa clară a izvoarelor
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
legată de trecut și de tradiție să poată fi subsumată, măcar parțial, categoriei religiosului. Această apropiere nu este până la urmă chiar atât de surprinzătoare, dacă ne gândim că, până la revoluția industrială, societatea umană se definea prin raportare la forțele transcendente, ritualurile religioase (cultul strămoșilor, toate formele de divinație și de credință, fie ele monosau politeiste) constituind elementul coagulant în edificarea unei tradiții. Fumul sacrificiilor de ieri prefigurează viitorul și asigură continuitatea comunității. Trasând, evident, într-o manieră simplificatoare, profilul a ceea ce
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
față de ideologii, accentuează faptul că aceste convingeri religioase în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită sau reușită. Religia, în fine, prin experiențe, povestiri, simboluri, ritualuri și sărbători transmise cu timpul poate să întemeieze o patrie și o societate spirituale, o casă comună a încrederii, credinței, certitudinii. Practica religioasă, individuală ca în cazul rugăciunii, sau comunitară precum celebrarea religioasă, poate să întărească eul, să dea siguranță
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
substanțial de tipul de rugăciune descris mai sus. Îndeosebi în budismul meditativ sau zen, s-a dezvoltat o metodă perfect calculată din punct de vedere psihologic, care prevede acordarea maximei atenții propriei respirații, ajutându-se de un ritm calm al ritualului sau recitarea monotonă a sutrelor budiste. Am luat parte la diferite exerciții de meditație în Myanmar, India, Japonia, Tibet și Hawaii. Înțeleg că și creștinii pot să experimenteze liniștea, calmul, uitarea de sine, eliberarea autentică chiar și prin ritualismul ecleziastic
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
declinată pozitiv: Tot ce doriți ca oamenii să facă pentru voi, faceți de asemenea și voi pentru ei" (Mt., 7, 12). Fotbalul poate face o serioasă concurență religiei, poate deveni o religie substitutivă. Se vorbește despre "cultul" și "zeul fotbalului". Ritualurile de pe stadioane pot fi comparate cu liturghia: gestul unui sportiv care sărută cupa victoriei amintește de obiceiul sărutării icoanelor. Cupa înălțată sugerează ostensoriul. Fără îndoială că mii de persoane ce cântă în cor scandând slogane ne fac să ne gândim
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
nu se întâmpla se permitea să aibă un copil adoptat. Astfel că, numai copiii de sex masculin puteau fi adoptați. De altfel existența unui copil de sex masculin era impusă și de faptul că, numai un fiu putea să îndeplinească ritualul funerar al unui bărbat, acest lucru semnificând salvarea bărbatului de tortura iadului. Nici soția, nici fiica/fiicele nu avea acest drept 8. Situația în China a fost oarecum similară. Copiii erau adoptați în două împrejurări: pentru a continua linia familială
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul că evreii valorizau focului (exemplificat prin întrebuințarea sa în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii. Dar ei continuau să creadă că "nimicirea cărnii însemna nimicirea păcatului"152 și de aceea focul era folosit la sacrificii (trimitere explicită la Moise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
omenesc și care nu diferă decât de felul de manifestare externă și prin puterea de concepții a fiecărei religii"187. Un punct comun al tuturor religiilor este așadar credința în nemurirea sufletului și viața de dincolo de moarte, îmbracate în diverse ritualuri, care diferă aparent. Aici un rol central îl ocupă tradiția, care atunci când capătă un sens greșit trebuie schimbată. În comparație cu celelalte religii, creștinismul, în opinia lui Șerboianu, nu pune preț pe ceea ce este vremelnic, arhimandritul alegând aici un citat din Noul Testament
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
toate neamurile, cu felurite credințe, cereau forme concrete de viețuire, ei neputându-se ridica spre cele transcedentale. Ce-au făcut Apostolii atunci? Au lăsat multă vreme, pe acești adepți, să-și folosească obiceiurile lor în diversele manifestări de cult și ritual, iar ei eu început să predice credința într-un Iisus, totdeauna viu și prezent, aducând ca formă concretă: ferirea de păcat, jertfa de sine însuși și mila de aproapele. Exemplele acestea vizibile au schimbat viața noilor adepți dar cum era
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Lecitic. Cap VI 12-13), iar după cărțile Macabeilor (II Macab. Cap. I 19-22) chiar până la dărâmarea Ierusalimului și a templului al doilea, de către Romani. Moise fu cel dintâi, care institui o normă în ceia ce privea sacrificiile și rândui un ritual în cult, căci până la el domnea datina, care, nici ea nu era pretutindeni la fel. Din cele arătate vedem că focul la Evrei ocupa primul și cel mai de cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de astăzi, care se luptă cu diferiții sectanți, pomenește, aproape la fiecare pas, rătăcirile la care căzuseră Evreii, adoptând mulțimi de zei și zeițe (idoli), cult împrumutat de la neamurile vecine sau conlocuitoare de altarele cărora se practică cel mai neomenos ritual. Astfel Sf. Scriptură ne amintește de rătăcirea religioasă a lui Ieroban cel dintâi rege al imperiului Israel (I. Împărați Cap. XII 31; Cap. XIII 32); de idolii Rahelei, soția lui Iacob (Geneza Cap. XXXI 19 și 34); de Hicha din
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poate dintr-o dată să omoare trupul și sufletul" (Matei Cap X 28). Pentru ca instituția crematoriului din București să apară cât mai odioasă în ochii mulțimii, s-a scris că ea este opera francmasonilor; că a instituit un cult și un ritual de înmormântare aparte și că aici vin numai liber cugetătorii și ateii cari nu au niciun fel de Dumnezeu. Spre cinstea lor însă, aceste gogorițe, nu au fost scrise de mireni (civili), ci de unii preoți, cari după interes și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
clericilor noștri, cari invocă tradiția, ca toți creștinii să fie îmbălsămați mai întâi, iar trupurile lor depuse în morminte de piatră. Cum însă aceasta ar fi fost și ar fi o imposibilitate, atunci ei au denaturat tradiția, invocând "simbolul" în ritualul înmormântării. Așa, de pildă, ce altceva este "orariul" ce-l pun credincioșii ortodocși la capul mortului, dacă nu un "simbol" al coroanei de spini de pe capul Mântuitorului. Ce-nsemnează "pânza" cu care se acoperă mortul, dacă nu "giulgiurile" cu care a
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
căror fond dogmatic este credința într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, am căutat să evidențiez circulația ideilor de la o epocă la alta evoluția lor, cum și felul de manifestare externă, pe care noi îl numim astăzi "cult" și "ritual". După cum se vede din această expunere, religiile sunt grefate una pe alta. Aceiași faze de dezvoltare pe care le găsim în viața individului le întâlnim și în viața religioasă a omenirei: copilărie, maturitate și bătrânețe. Puterea morală, intelectuală și religioasă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Am reținut, deci, din testamentul înaintașilor noștri numai ideea de Dumnezeu, de credință într-o viață viitoare și de nemurirea sufletului, pe care le-am îmbrăcat în haina imaginației noastre și le-am dat putere de viață prin așa numitul "ritual", care a fost alcătuit de promotorii fiecărei religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pe care le-am îmbrăcat în haina imaginației noastre și le-am dat putere de viață prin așa numitul "ritual", care a fost alcătuit de promotorii fiecărei religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică și cu falsa credință într-un
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
prin așa numitul "ritual", care a fost alcătuit de promotorii fiecărei religii, în concordanță însă cu fondul dogmatic moștenit din moși-strămoși. Paralel cu acest ritual oficial, ca să-i zicem astfel, majoritatea indivizilor fiecărei națiuni și-a creat aparte încă un ritual, în care superstițiile cele mai fantastice și imoralitatea cea mai crasă se îmbină adeseori cu o pietate șovăielnică și cu falsa credință într-un Dumnezeu, căruia i se ascriu aproape toate defectele omenești. Lăsând la o parte pe idolatri, pe
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
practicat de diverse popoare la morții lor, am găsi la toate o notă comună și anume: credința nestrămutată într-o viață viitoare și-n nemurirea sufletului, care credință li este transmisă prin tradiție. Tot prin tradiție însă apare un alt ritual, domestic să-i zicem, care este cu totul deosebit de cel oficial săvârșit de preoți și ierarhi și-n care se amestecă practicile rătăcirilor din cele mai îndepărtate epoci, îmbrăcate însă superficial în alba mantie a creștinismului. Și atât de mult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost nevoit să accentueze acest adevăr deoarece vedea că poporul evreu, se pierdea în // mărunțișuri și că toată viața-i religioasă se zbătea într-un formalism sec, punând preț mai mult pe viața aceasta decât pe cealaltă. Formalismul predomină în ritualul domestic al tuturor popoarelor până-n ziua de astăzi și fapt curios că practicanții tuturor superstițiilor sunt cei dintâi care aruncă piatra în capul acelora ce din motive pur igienice, estetice, economice sau sociale vin cu câte o inovație, cum de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
m-am întrebat și eu de ce, atunci când se botează un copil nou-născut, preotul repetă de trei ore îndemnul Leapădă-te de Satana, adresându-se pruncului inocent, îndemn care pare logic doar în cazul unui om matur, nu al unui copil. Ritualurile bisericești și-au pierdut cumva sensul originar sau mi se pare mie? De pe calculatorul ei, Arm nu întârzie cu răspunsul: „Înțeleg ce vrei să spui, dar tu și cu baptistul acesta vă înșelați puțin... Preotul nu se adresează trupului, ci
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
poate să mai fie pentru unul ca mine?... Ce?... Întrebarea lui copilărească se pierdu, acoperită de glasul ei. Și după asta am să-i spun: mângâie-mă. Mângâie mă, și luându-i mâinile i le coborî încet, ca într un ritual, peste trupul ei cu forme unduitoare. Începu de sub bărbie și-l călăuzi spre rotunjimile pântecului și ale coapselor, apoi îl lăsă pe el să urmeze calea fără ajutor, cu ochii larg deschiși. Bart îi simți în obraz răsuflarea fierbinte și
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]