2,097 matches
-
capabilă să le asimileze sau să le subordoneze pe celelalte... fiecare își menține independența și poate să i se opună celorlalte, în anumite limite. Dar există între organismele politice și funcții (adică între persoanele care ocupă temporar același post) o rivalitate necesar constantă despre care dl Darwin a arătat că există printre plante și animale și, la fel ca în cazul plantelor și animalelor, și în sfera politică această luptă stimulează fiecare instituție sau funcție să-și exercite la maximum puterea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
răspunde printr-o strategie a statu-quoului sau printr-o politică imperialistă proprie. Franța și aliații săi împotriva Rusiei în 1812, Japonia împotriva Chinei din 1931 până în 1941 și Aliații versus Axa din 1941 corespund modelului. Acesta este un model al rivalității directe între națiunea care intenționează să-și instituie puterea asupra celeilalte și a doua, care refuză să se supună. Națiunea A poate, de asemenea, să implementeze o politică imperialistă față de națiunea C, care fie rezistă, fie se supune; în timp ce națiunea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
deoarece dorește menținerea statu-quoului în ceea ce o privește pe C, fie vrea să o controleze. Modelul luptei de putere dintre A și B nu este unul de opoziție directă, ci de competiție al cărei obiect este supunerea lui C - și rivalitatea se desfășoară doar prin intermediari. Formula este vizibilă, de exemplu, în concurența dintre Marea Britanie și Rusia pentru dominația Iranului, în care lupta pentru putere dintre cele două țări s-a manifestat, în mod repetat, în ultimul secol. Este de asemenea
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
doar prin intermediari. Formula este vizibilă, de exemplu, în concurența dintre Marea Britanie și Rusia pentru dominația Iranului, în care lupta pentru putere dintre cele două țări s-a manifestat, în mod repetat, în ultimul secol. Este de asemenea evident în rivalitatea pentru influența principală în Germania, care a marcat relațiile dintre Franța, Marea Britanie, Uniunea Sovietică și Statele Unite după sfârșitul celui de-al doilea război mondial. Competiția dintre Statele Unite și China sau dintre Uniunea Sovietică și China pentru controlul Asiei de Sud-Est
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
era suficientă pentru a-i proteja autonomia, o altă națiune, în general Japonia, încerca să obțină un cap de pod în peninsula coreeană. Din secolul I î.Hr., statutul internațional al Coreei a fost determinat fie de supremația chineză, fie de rivalitatea dintre China și Japonia. Însăși unificarea din secolul al VII-lea a fost rezultatul intervenției chineze. Din secolul al XIII-lea și până la decăderea puterii chineze în secolul al XIX-lea, Coreea a fost vasala Chinei și a acceptat dominația
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Chinei propriile sale ambiții de control asupra țării. Japonia a fost în stare să le realizeze ca urmare a victoriei din războiul sino-japonez din 1894-1895. Atunci, Japonia a fost sfidată de Rusia și, din 1896, influența Moscovei a devenit dominantă. Rivalitatea dintre Japonia și Rusia pentru controlul Coreei a luat sfârșit odată cu înfrângerea Rusiei în războiul ruso-japonez. Ferm stabilit, controlul japonez a luat sfârșit odată cu înfrângerea în cel de-al doilea război mondial. De atunci, Statele Unite au înlocuit Japonia ca piedică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
dintre Franța, Marea Britanie și Italia pentru dominația Etiopiei a fost temporar soluționată după modelul polonez, prin tratatul din 1906, care împărțea țara în trei sfere de influență, desemnate pentru a stabili balanța puterii regionale între națiunile implicate. În mod asemănător, rivalitatea dintre Marea Britanie și Rusia legată de Iran a condus la tratatul anglo-rus din 1907, care delimita sferele de influență ale semnatarilor și o zonă neutră sub controlul Iranului. Aici, compensația constă nu numai în cedarea suveranității, ci mai curând în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
balanțe instabile, dinamice. Corolarul necesar al acesteia este constant în sporirea efortului pregătirilor militare, care consumă un procent din ce în ce mai mare din bugetul național și întăresc temerile, suspiciunile și insecuritatea. Acest principiu se poate exemplifica prin situația de dinaintea primului război mondial - rivalitatea navală dintre Germania și Marea Britanie și competiția dintre armatele franceză și germană. Recunoscând specificul acestor situații încă de la sfârșitul războaielor napoleoniene, s-au încercat diferite formule pentru a se crea o balanță stabilă a puterii, dacă nu chiar stabilirea păcii
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
război mondial, primul a luat naștere exclusiv din teama de consecințele perturbării balanței europene de putere, amenințată în două regiuni: Belgia și Balcanii. Situată la frontiera de nord-est a Franței, păzind estul Canalului Mânecii, Belgia a fost un punct focal al rivalității dintre marile puteri, fără a fi suficient de puternică pentru a lua parte la ea. Era evident faptul că independența sa era necesară pentru balanța de putere în Europa. Anexarea ei de către oricare dintre marile națiuni ar fi făcut-o
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și Turcia împotriva Rusiei, pentru a se păstra echilibrul în spațiul respectiv. Tratatul de alianță din 13 martie 1854 declara că „existența între actualele frontiere a Imperiului Otoman este de o importanță esențială pentru balanța de putere între statele europene”. Rivalitățile și conflictele ulterioare, în special evenimentele care au condus la Congresul de la Berlin din 1878 și la războaiele balcanice din 1912 și 1913, erau eclipsate de teama că una dintre națiunile interesate de zona Balcanilor poate obține o creștere disproporționată
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
se aplică și celor locale tradiționale. Balanța de putere din Balcani, nu mai puțin decât cele din Orientul Apropiat și Îndepărtat, au împărtășit soarta primului. Ele au ajuns simple funcții ale unei noi balanțe globale, simple „teatre” unde se desfășoară rivalitatea pentru putere. S-ar putea spune că, dintre toate sistemele locale, doar cel sud-american a păstrat o anumită autonomie, sub protecția predominanței Statelor Unite 6. 14. Evaluarea balanței de puteretc "14. Evaluarea balanței de putere" Cum putem evalua balanța de putere
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a standardelor comune le limita ambițiile „prin influența reciprocă a fricii și rușinii”, impunea moderație asupra acțiunilor lor și le insufla un „oarecare simț al onoarei și dreptății”. În consecință, lupta pentru putere pe scena internațională era, în natura sa, „rivalitate moderată și indecisă”. Balanța de putere nu este numai cauza, ci și expresia metaforică și simbolică și tehnica realizării competițiilor moderate și indecise dintre 1648 și războaiele napoleoniene și apoi din nou, între 1815 și 1914. Înainte ca balanța de
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
un sistem al balanței de putere drept cadrul comun al acțiunilor lor. Oricât de mult ar fi dorit să schimbe greutățile în cele două talere, ele trebuiau să cadă de acord asupra unui pact tacit, cum că, indiferent de rezultatul rivalității, talerele urmau să-și continue existența. Indiferent cât de mult s-ar fi ridicat unele și ar fi coborât altele, trebuiau să cadă de acord că talerele aveau să stea împreună ca o pereche, atârnând de aceeași tijă și deci
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Această bătălie pentru conștiințele oamenilor, care a contribuit la pretențiile competitoare pentru dominația universală a diferitelor națiuni, a administrat lovitura finală și fatală sistemului social al interacțiunii internaționale în cadrul căruia, pentru aproape trei secole, națiunile au conviețuit într-o permanentă rivalitate, însă aflându-se sub umbrela valorilor comune și a standardelor universale de acțiune. Colapsul acestui edificiu a distrus habitatul comun acceptat al națiunilor lumii, iar cele mai puternice dintre acestea și-au arogat rolul de a construi unul nou, după
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
încercat fie să elimine în totalitate conflictele armate, fie să le facă de scurtă durată, însă decisive - alianțele și contraalianțele, schimbarea loialităților în funcție de cea mai mare amenințare sau de cea mai mare oportunitate a momentului, evitarea și amânarea problemelor, devierea rivalităților din vecinătatea proprie către colonii - au fost dificil de susținut. Odată cu ele au fost uitate finețea caracteristică și subtilitatea intelectului, inteligența calculată și versatilă, precum și deciziile îndrăznețe și în același timp precaute care le erau necesare actorilor jocului. Odată cu aceste
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
7, existența Coreei ca stat autonom a depins pentru mai bine de 2.000 de ani de configurația balanței de putere din Orientul Îndepărtat, fie că aceasta însemna supremația unei puteri ce controla și proteja Coreea, fie că însemna diversele rivalități imperialiste care au avut ca punct de întâlnire Peninsula Coreeană și care stabileau acolo un echilibru foarte instabil și, în general, de scurtă durată. În mod tradițional, puterea care controla și proteja Coreea a fost China, contestată periodic și cu
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Această afirmație este valabilă în cazul marilor controverse din istoria modernă în care s-au manifestat tensiunile. Astfel, statu-quoul feudal și nevoia de schimbare exprimată de clasele de mijloc s-au manifestat în secolul al XIX-lea în Marea Britanie prin rivalitatea dintre tribunale și Parlament. În domeniul intelectual, această rivalitate a fost prevestită de polemica purtată de Bentham, apostolul reformei prin legislație, împotriva lui Blackstone, apărătorul conservator al dreptului comun și al tribunalelor sale. Un conflict similar a avut loc în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
istoria modernă în care s-au manifestat tensiunile. Astfel, statu-quoul feudal și nevoia de schimbare exprimată de clasele de mijloc s-au manifestat în secolul al XIX-lea în Marea Britanie prin rivalitatea dintre tribunale și Parlament. În domeniul intelectual, această rivalitate a fost prevestită de polemica purtată de Bentham, apostolul reformei prin legislație, împotriva lui Blackstone, apărătorul conservator al dreptului comun și al tribunalelor sale. Un conflict similar a avut loc în Statele Unite în primele decade ale secolului XX, când doctrina
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că este mai avantajos ca elvețienii să apere trecătorile din munții Alpi împotriva tuturor națiunilor războinice decât să încerce ele să le cucerească. Este însă semnificativ faptul că balanța de putere a exercitat această influență protectoare numai atât timp cât a continuat rivalitatea dintre puternicii vecini ai Elveției. Victoriile din Italia ale lui Napoleon au distrus imediat această protecție și, începând cu anul 1798, Elveția a fost prada neajutorată a armatelor aflate în conflict. Merită, de asemenea, amintit faptul că, în perioada în
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
să se asigure că nici un alt stat nu ajunge în această poziție superioară. Relațiile internaționale nu se află într-o continuă stare de război, ci în una de neîncetată competiție pentru securitate, existând tot timpul în fundal posibilitatea conflictului. Intensitatea rivalităților variază de la caz la caz. Deși ar putea părea nefiresc, statele cooperează frecvent în această lume competitivă. Totuși, colaborarea dintre state are limitele ei, în principal deoarece este constrânsă de logica dominantă a competiției pentru securitate, pe care nici un fel
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și asociații profesionale, organizații politice locale, și până la stat. La nivel familial, conflictul tipic dintre soacră și noră este, în esența sa, o luptă pentru putere, apărarea unei puteri instituite în fața tentativei de a impune una nouă. Astfel se prefigurează rivalitatea internațională dintre politicile statu-quo și cele imperialiste. Cluburile mondene sociale, frățiile, facultățile și organizațiile profesionale sunt scenele unor continue lupte pentru putere între grupuri care fie vor să păstreze ceea ce au deja, fie vor să obțină o putere mai mare
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
abordările a trei practicieni - unul antic, celălalt premodern și al treilea modern - sugerează că programul realist de cercetare poate fi rezumat după cum urmează. La nivelul afirmațiilor substanțiale, toți trei se ocupă de problema ordinii și explică realitatea conflictului și a rivalităților în termenii logicii dominației, cauzată de necesitate. Fiecare consideră, fie implicit, fie explicit, că toate entitățile politice - chiar dacă ele caută doar securitatea ex ante - sunt forțate de cerințele competiției să adopte o direcție de acțiune, care implică, în cele din
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
numit „realistul complet”: lumea sa posedă o claritate, o consecvență a argumentării și explicații cuprinzătoare cu care nici Tucidide, nici Morgenthau nu pot rivaliza. În ciuda limitelor acestuia din urmă, este însă important să recunoaștem faptul că toți trei admit că rivalitatea pentru securitate culminează cu lupta pentru dominație, iar această afirmație esențială unifică, mai mult decât altele, învățăturile realismului tradițional. La nivelul unității de analiză și al logicii cauzale, toți trei teoreticieni împărtășesc, din nou, importante aspecte similare. În ciuda folosirii premiselor
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
de 7 ani - 1756-1763. Război care a cuprins lumea (Europa, America de Nord și India) între Franța, Austria, Rusia, Saxonia, Suedia și (după 1762) Spania, pe de o parte, și Prusia, Marea Britanie și Hanovra, pe de altă parte; a avut la bază rivalitatea dintre Franța și Anglia și lupta pentru supremație în Germania dintre Austria și Prusia. Războiul de 30 de ani - 1618-1648. Război care a cuprins toată Europa, purtat mai ales în Germania; de fapt, un război al micilor principi germani și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
parte, de relațiile mutuale bazate pe modificarea personalității umane (acomodarea, asimilarea, stratificarea, alienarea). Cooperarea a fost definită ca relația ce presupune coordonarea eforturilor îndreptată spre atingerea unui scop comun care nu poate fi atins pe calea eforturilor individuale. Competiția reprezintă rivalitatea mutuală sau o „luptă” între două sau mai multe persoane pentru atingerea unui scop indivizibil. Conflictul constituie, după cum arătăm ceva mai sus, opoziția mutuală, incompatibilitatea absolută în raport cu o țintă indivizibilă (vezi Zajonc, 1967; Golu, 1974 ș.a.). În legătură cu interpretarea relațiilor dintre
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]