1,944 matches
-
bebelușul din cărucior. Abia am scăpat de el, Îi zâmbi fata. A urlat toată după-amiaza. Și m-a ținut trează și toată noaptea. Nu știu ce-o fi avut. Ruby se uită la copilul adormit. Avea o claie de păr roșcat În cap. —Uau, ce de păr! E minunat! Fata zâmbi. —Știu, știu. Singura problemă e că toată lumea Îi spune Roșcovanul sau Morcoveață. Nu prea-mi place. Îl cheama de fapt Alfie. —Salut, Alfie, Îi șopti Ruby mângâiându-i mânuța. Bebelușul Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
vrea. —Ce? Nu și-a vrut propriul copil? Vrei să zici că a respins dulceața asta de bebeluș? De ce? Are un handicap. Chanel se Încruntă. —Ce handicap? N-are nici urmă de handicap. E absolut perfect. —Nu, nu e. E roșcat. Nu și-a mai vrut propriul copil pentru că e roșcat. — Hai, mă, replică Ruby. Nu se poate! Nu cred așa ceva. Trebuie să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
zici că a respins dulceața asta de bebeluș? De ce? Are un handicap. Chanel se Încruntă. —Ce handicap? N-are nici urmă de handicap. E absolut perfect. —Nu, nu e. E roșcat. Nu și-a mai vrut propriul copil pentru că e roșcat. — Hai, mă, replică Ruby. Nu se poate! Nu cred așa ceva. Trebuie să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
absolut perfect. —Nu, nu e. E roșcat. Nu și-a mai vrut propriul copil pentru că e roșcat. — Hai, mă, replică Ruby. Nu se poate! Nu cred așa ceva. Trebuie să mai fi fost vreun motiv În afară de asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de spermă. I s-a spus că avea părul castaniu Închis. De fapt, părul lui era roșcat. — Dar credeam că numai englezii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
asta. Nu. Claudia urăște părul roșcat. I se pare de-a dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de spermă. I s-a spus că avea părul castaniu Închis. De fapt, părul lui era roșcat. — Dar credeam că numai englezii au o problemă cu părul roșcat, spuse Ruby. Nu mi-am dat seama că și americanii au probleme de-astea. Sunt destul de sigură că nu le prea place, răspunse Hannah. Doar că ei nu fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
dreptul respingător. Se pare că a fost o Încurcătură la culoarea părului donatorului de spermă. I s-a spus că avea părul castaniu Închis. De fapt, părul lui era roșcat. — Dar credeam că numai englezii au o problemă cu părul roșcat, spuse Ruby. Nu mi-am dat seama că și americanii au probleme de-astea. Sunt destul de sigură că nu le prea place, răspunse Hannah. Doar că ei nu fac glume despre asta ca noi. Totuși, gândește-te bine: când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
și americanii au probleme de-astea. Sunt destul de sigură că nu le prea place, răspunse Hannah. Doar că ei nu fac glume despre asta ca noi. Totuși, gândește-te bine: când a fost ultima dată când ai văzut vreun bărbat roșcat În rolul principal Într-un film romantic făcut la Hollywood? Nu e deloc sexi. Și ultimul lucru pe care Claudia și l-ar dori ar fi să aibă un copil care să nu fie sexi. Ruby spuse că Înțelesese cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Jill aveau o paloare groaznică. Arăta de parcă urma să vomite de nervi În următoarea secundă. —Și, În plus, continuă Ruby, Claudia și-a respins propriul fiu pentru că nu i-a convenit culoarea de păr pe care o avea. E roșcat și Claudia pur și simplu „nu suportă“ părul roșcat. Chiar dacă e vorba de propriul ei copil. Asta e nebunie curată. N-am auzit În viața mea asemenea tâmpenii. Bănuiesc că mai știi, de asemenea, că la un moment dat - mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
să vomite de nervi În următoarea secundă. —Și, În plus, continuă Ruby, Claudia și-a respins propriul fiu pentru că nu i-a convenit culoarea de păr pe care o avea. E roșcat și Claudia pur și simplu „nu suportă“ părul roșcat. Chiar dacă e vorba de propriul ei copil. Asta e nebunie curată. N-am auzit În viața mea asemenea tâmpenii. Bănuiesc că mai știi, de asemenea, că la un moment dat - mai curând, mai degrabă decât mai târziu - Hannah tot o s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
viață ar avea cu ea? Ai văzut doar cum se poartă cu Avocado. E o mamă groaznică. Da, dar are toate drepturile. —Drepturi pe care le-a dat dracu’ cu luni În urmă când l-a respins pentru că avea păr roșcat. — Din păcate asta nu e și cum vede legea lucrurile. Atunci, legea trebuie să-și pună ochelari. Ruby o strânse prietenește de umăr. — Hai să mergem jos să mai bem o cafea. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Ruby și-a petrecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
îmi pusesem capul sub robinet, făcusem pipi, îmi vârâsem cămașa în pantaloni, totul cu mâinile care mă dureau, iar acum eram acolo cu părul ud, pieptănat pe spate. Îmi bandajau mâinile, o făcea o fată cu o șuviță de păr roșcat care îi atârna pe fața aplecată. Venise medicul legaist, completase un formular și plecase. Ea nu fusese încă îmbrăcată, trebuia s-o îmbrac, hainele se aflau în portbagajul mașinii mele. Nu eram soțul ei, nu eram rudă, nu eram nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se întoarse, am fost surprins. De la distanță, învăluiți în șalurile de rugăciune, cu micile tichii pe cap, toți păreau bătrâni, dar acest bărbat era cam de vârsta mea. Tichia lui neagră stătea cocoțată pe o claie de păr sârmos și roșcat. Sub curelușele de piele care îi țineau legată de frunte o cutiuță neagră, pistrui ruginii se risipeau pe pielea lui albă ca laptele. Părul, mi-a trecut prin minte, l-ar fi salvat, dacă nu chiar l-ar fi ucis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
laptele. Părul, mi-a trecut prin minte, l-ar fi salvat, dacă nu chiar l-ar fi ucis primul. Ar fi fost supus unor experimente, din interes științific, pentru a se afla mai multe despre această curiozitate minoră, un evreu roșcat. S-a înclinat din nou. Nu eram sigur dacă făcea parte din dans sau dacă se înclina în fața mea. Mi-a întins o carte cu coperți negre, moment în care i-a căzut șalul de rugăciune. Curelușele care legau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
fost un romantic, aș fi spus că mirosea a disperare. Mi-am spus să mă întorc și să fug, cât mai aveam timp. Acum câțiva ani nu găsisem nimic aici. Nici acum nu era. Am început să merg pe coridor. Roșcatul nu era acolo. Nici unul dintre bărbați nu părea cunoscut sau poate că toți păreau. Aplecați sub șalurile lor de rugăciune, ca sfintele moaște în cutie, bătrâni, indiferent câți ani aveau, puteau fi recunoscuți imediat pentru ceea ce erau și unde fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tavan ca un stol de păsări alungate dintr-o mlaștină. Ar fi fost ținte ușoare. Mi-am dat jos șalul de rugăciune și tichia, le-am pus pe una din băncile de lemn și am pornit-o pe culoar, dar roșcatul era prea rapid pentru mine. De ce ți-a luat așa de mult? întrebă el, în timp ce tropăia lângă mine. Nu am răspuns. — Au trecut atâtea dimineți în care te-am fi putut folosi. Nu avem minyan, nu ne putem ruga. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Otto Frank sau de a mă da drept cineva legat de povestea Annei Frank va fi pedepsită conform legilor. M-am așezat pe banca tocită de lemn din centrul încăperii și am mai citit scrisoarea o dată. Nu mă așteptasem ca roșcatul din sinagogă să mă creadă. Știam că străinii vor fi sceptici. Dar Otto mă cunoștea. 2 ani și 23 de zile am trăit împreună în același spațiu sufocant și urât mirositor. În lagăr, îi dusesem mâncare și, cum spusese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
aceste străzi desfundate, mărginite de clădiri gata să cadă, desfigurate de furie, un Cadillac era o invitație la furt. Bărbații deja își împătureau șalurile de rugăciune, își strângeau filacterele când am ajuns eu. Nu îmi părea rău că pierdusem rugăciunile. Roșcatul veni pe culoar ca să mă salute. — Trec ani, și tu nu te apropii de acest loc. Acum dintr-odată ești un vizitator regulat. Te gândești poate să te convertești înapoi? Nu este o idee chiar atât de rea. Trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
le-am spus, și Madeleine nu m-a părăsit, copiii nu au crescut mult mai fericiți sau mai nefericiți decât alți tineri, din câte mi-am putut da eu seama. Am făcut o piscină în spatele casei cu care mă necăjise roșcatul, am adăugat o seră, apoi am vândut-o și ne-am mutat într-una mai mare care fusese construită înainte de război, cu materiale rezistente și mână de lucru bună pe care nu le mai găseai acum. Abigail a fost arestată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
medicamente și dezinfectante. Pieptul său enorm, umflat ca al unui general-guvernator rus din timpul țarilor, șoldurile rotunde și late dădeau trupului său greoi Înfățișarea unui contrabas. Obrajii Îi erau străbătuți de o rețea deasă, nesănătoasă de vase de sânge albăstrui, roșcate și rozalii, aflate atât de aproape de suprafața pielii, Încât i se putea lua pulsul după zvâcniturile lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
și jumătate, Îi obligau să le ocolească. Norman era absolut sigur că gorgonele nu se aflau aici când ajunseseră prima dată la habitat. Acum, În afară de acestea, se găseau acolo și bancuri de pești mari. Cei mai mulți erau negri, cu o dungă roșcată pe spate. Beth spuse că erau pești-chirurgi, obișnuiți pentru acea zonă a Pacificului. „Totul e În schimbare“, Își zise Norman. „Totul se schimbă În jurul nostru“. Dar nu era sigur; aici, jos, nu avea Încredere În propria sa memorie. Erau multe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
eu și Laura. Dacă situația ar fi fost inversată, eu aș fi fost una dintre primele persoane care să critice și să ridiculizeze pantofii, hainele, machiajul și coafura femeilor în culpă. Dar așa, Laura era chiar frumoasă, cu buclele ei roșcate, cu pielea de alabastru și cu o alură care nu-i trăda cei treizeci de ani. Și nici eu nu cred că arătam prea rău. Dar sunt sigură că asta nu le-a împiedicat pe nici una dintre fetițe să decreteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tinerii Îmbătrîniți s-au Îndreptat năuci și plini de sînge spre sediul miliției, situat la cîțiva pași de locul bătăliei. La miliție au fost plimbați cu viteză din birou În birou și frînați Într-unul ce-avea secretară. Secretara era roșcată. A participat și ea la percheziția la pielea goală. Organele de ordine sîrbești (numai ofițeri) au controlat cu minuțiozitate bagajele și buzunarele celor doi desfigurați, zăbovind Îndelung asupra briceagului de desfăcut conserve. Au căutat urme de sînge pe lamă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fără să dea vreo explicație cuiva, să spună de ce a venit sau ce s-a întâmplat cu ei sau cât or să stea, a coborât repede treptele, îndreptându-se, prin iarba moale și înaltă în care puișori albi, gălbui și roșcați ciuguleau gângănii, către livada cu meri ce urca pieptiș coasta dealului în spatele căruia se întortochea printre pietre râulețul pe care, fără prea mari eforturi, îl puteai sări cu piciorul, dar abia a doua zi sau chiar mai târziu avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
afectat și de recunoscut dintr-un milion: „Nasoi sunteți amândoi. Altceva mai ca lumea n-aveți de discutat?“. Yvonne Alexa se așezase pe sofa, în capul oaselor, cu picioarele strânse sub ea, scuturându-și energic peste umeri părul bogat și roșcat, fumând nervos. Pielea albă îi strălucea și o făcea frumoasă, cu aerul ei semeț adânc încrustat pe ovalul foarte prelung al feței și privirile ascunse sub sticlele fumurii ale ochelarilor. Îmi ziceam din nou că nu e de mirare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
noastră despre cum fusese pusă în scenă o piesă pe care o văzuse de curând. Yvonne Alexa o asculta, întrerupând-o cu câte o vorbă categorică - „absolut!“, „nu sunt de acord!“, „ăsta-i un imbecil“, „extraordinar!“. De fiecare dată părul roșcat sălta pe umerii ei înguști. Cemeilă se lansa în comentarii scurte, Yvonne Alexa îl aproba imediat, Manuela Ștefan clătina neîncrezător din cap, continuându-și povestirea. Andrei Vlădescu se apropiase de picupul ce învârtea o placă pe care n-o asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]