KorAP: Find »[drukola/base=roși & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...76 >

1,892 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203

stânjenit de comportamentul trufaș al maică-sii. Seamănă cu niște personaje din cărțile lui Flannery O’Conner, și-a spus Armanoush. — Povestește-mi mai multe despre Baron ăsta, a zis Asya din senin. Cum arată? Câți ani are? Armanoush a roșit. În lumina vioaie a soarelui de iarnă ce strălucea printre norii groși, chipul ei era cel al unei fete Îndrăgostite. Nu știu. Nu l-am Întâlnit niciodată În persoană. Suntem prieteni pe internet. Îi admir inteligența și pasiunea, cred. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
cu o privire iscoditoare. Când șeful formației a Întrebat dacă voiau să ceară un cântec anume, mătușa Zeliha l-a Înghiontit cu cotul pe Aram și a spus pe un ton de flirt: — Haide, cere un cântec. Cântă, privighetoarea mea! Roșind, Aram s-a aplecat În față, a tușit și apoi i-a șoptit ceva la ureche șefului formației. De Îndată ce orchestra a atacat melodia cerută, spre marea surpriză a lui Armanoush, Aram a Început să cânte - nu În turcă, nici În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Când ai vorbit ultima oară cu tatăl tău? — Acum două zile, a spus Armanoush. L-am sunat din Arizona și era bine, totul părea În ordine. — Ia stai, stai, stai puțin! Cum adică l-ai sunat din Arizona? Armanoush a roșit. — Am mințit. Apoi a ridicat din umeri ca pentru a savura satisfacția de a fi făcut și ea ceva rău. — Am mințit aproape toată familia ca să pot face călătoria asta. Dacă le-aș fi dezvăluit faptul că mă duceam la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
treaba mea să mă asigur că te porți cum trebuie. Ochii Lui Zeliha au Început să strălucească. — De ce nu te duci să-ți faci de lucru În altă parte? Du-te și masturbează-te! i-a trântit-o. Mustafa a roșit. S-a uitat la soră-sa cu o privire Înveninată. De curând devenise clar că avea probleme În a relaționa cu femeile. Chiar dacă crescuse printre femei din toate categoriile de vârstă și fusese obișnuit să se afle În centrul atenției

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
jignit. Fiindcă azi se Împlinesc patru zile de când te-am văzut ultima oară și voiam să fiu treaz la următoarea noastră Întâlnire. Ești primul și unicul imbold din viața mea ca să devin o persoană mai bună. În clipa aia a roșit. — Dragostea! a spus. Sunt Îndrăgostit de tine, Asya. Ochii căprui ai Asyei au alunecat spre un tablou de pe perete, fotografia unei șosele brăzdate de urme de cauciucuri din Mongolia de la Camel Trophy, din 1997. Ar fi frumos să se poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302

că spunea rugăciuni prefirîndu-și mătăniile? Spusese deja rugăciuni pentru mai puțin de atît. O recunoaște Într-una din cărțile lui: „CÎnd voi vă cățărați prin copaci, eu mă Îndepărtam ca să nu tremur și mergeam rugîndu-mă. Asta nu mă face să roșesc. Trebuia să vă las să vă asumați riscurile acelea, și vă Încredințam lui Dumnezeu și Maicii Sale“. Probabil că ne-a Încredințat pe Tina și pe mine de multe ori lui Dumnezeu și Fecioarei Maria. Și recunosc că Dumnezeu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553

să fure o chitanță de la amanet? E ca și cum ai fura o datorie? ă Oh, Goriancikov ar face-o. Goriancikov este în stare de orice. Abia acum Virginski luă cărțile și le cercetă cotoarele. Văd că sunt toate aici, spuse el, roșind când ajunse la Cele unșpe mii de vergi-ne-bune. Vă mulțumesc că mi le-ați restituit. Vă sunt recunoascător. M-ați scăpat de cheltuiala de a le rescumpăra eu însumi. ă Îmi pare rău. Nu pot să te las să păstrezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
o cămeșuță asortată de muselină albă. Lilia acceptă și îl conduse lângă sobă, departe de unde se juca Vera cu o păpușă nouă de porțelan. Îi făcu semn să se așeze. ă Am trecut pe la Fraulein Keller, începu el, iar ea roși. Mi-a spus că ai dat de bani și că ți-ai găsit un protector bogat. Un nou prieten. ă Fraulein Keller nu poate vedea lucrurile decât așa cum le vrea ea, dădu Lilia cu putere din cap. ă Asta-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
l-ați găsit pe Rataziaiev? ă Vă spune ceva numele Constantin Chirilovici Govorov? ă Govorov? Da, mi se pare că l-am auzit pe undeva. ă Acesta este un tovarăș al prietenului dumitale Rataziaiev. ă Alexei Spiridonovici are mulți prieteni, roși prințul. Nu i-am cunoscut pe toți. ă Ați fi în stare să ne spuneți unde l-am putea găsi pe acest Govorov? Sunt extrem de interesați să vorbim cu el. Credem că ar putea avea informații referitoare la dispariția prietenului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
penisul era bleg și amărât, retras în sine. Avea fața rușinată a unui câine biciuit. Era greu să te gândești la altceva mai insignifiant. Porfiri își aminti întâlnirea de la casa de amanet când Govorov îl acostase și își întoarse privirea, roșind. Îi auzi întorcând corpul pe partea cealaltă. ă Nu se vede niciun traumatism, murmură doctorul Pervoeidov. După câteva minute de tăcere, corpul fu din nou întors pe spate. ă Suntem foarte interesați să știm dacă există urme de otrăvire. De

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
la față, împingând o fată de vreo optsprezece ani într-un scaun cu rotile, își croi drum în față. ă Trebuie să o vadă. Trebuie să o vadă pe Lana mea. Vă rog, convingeți-l să o vadă. Fata se roși. Este foarte frumoasă cînd roșește, gândi Ulitin. Ea îl căuta din ochi, apoi își întoarse privirea. ă știe că sunteți aici. El știe că sunteți cu toții aici. Îi cheamă el pe cei pe care vrea să îi vadă, spuse Fratele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
de vreo optsprezece ani într-un scaun cu rotile, își croi drum în față. ă Trebuie să o vadă. Trebuie să o vadă pe Lana mea. Vă rog, convingeți-l să o vadă. Fata se roși. Este foarte frumoasă cînd roșește, gândi Ulitin. Ea îl căuta din ochi, apoi își întoarse privirea. ă știe că sunteți aici. El știe că sunteți cu toții aici. Îi cheamă el pe cei pe care vrea să îi vadă, spuse Fratele Innochentie. ă Las' că nici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
dumneata. Că un magistrat important îl căută cu treburi oficiale. ă Eu nu sunt important, spuse Ulitin și roși. Acesta era ultimul lucru la care s-ar fi gândit să-l spună. E fals, gândi el. De aia am și roșit. Fiindcă este fals. M-am lăsat copleșit de toate astea. ă Tot nu voia să vă primească, continuă Fratele Innochentie cu vervă. Numai când i-am spus că sunteți necredincios a cerut să fiți adus. ă Cum de știi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

trupuri din America, spuse Kitty, care știa că era drăguță, dar nu se considerase niciodată o frumusețe uluitoare. — E adevărat, sunt multe trupuri superbe aici. Știu și eu ce să zic - să-i spunem norocul Începătorului, zise Diane amuzată. Kitty roși, Încântată. Îi plăcea ideea de noroc al Începătorului. — Deci cum e viața amoroasă În L.A.? Întrebă Kitty. Cum a fost la tine cu norocul Începătorului? Te Întâlnești cu cineva? Nu, răspunse Diane, ușor tristă. Tu? — Nici eu. În ultimul an

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
de conversație și același tip de relație. Parcă ar fi un magazin imens de dulciuri, În care toate femeile sunt drăguțe, dar nici una nu e proaspătă. Tăcu și o privi. Ochii tăi sunt foarte deschiși, foarte vii, foarte proaspeți. Kitty roși și se cuibări lângă umărul lui. Un minut, care păru nesfârșit, nici unul din ei nu zise nimic. Inima Îi bătea nebunește. Atât de repede, Încât fu nevoită să se retragă, pentru ca el să n-o audă. — Hai să vedem cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
vineri, sâmbătă și duminică seara? Întrebă Kitty ironic. — Aș vrea să văd toată lumea singur, Înainte de-a invita o femeie să mă Însoțească. Oricum, credeam că nu-i așa greu să fii credincios cuiva dacă Îți place acea persoană, zise roșind. Eu i-am fost credincios. — Pentru tine a fost ușor, erai singur În junglă. Fără baruri, fără telefoane mobile, fără petreceri, fără internet. — Da, știu, știu, a fost o greșeală. Ce mai pot face acum? Întrebă Înfrânt. Chiar crezi că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
se fi Întâmplat ceva bun pe-acolo, zise Giulia calmă. Radiezi! Trei perechi de ochi se ațintiră asupra lui Kitty. Nu, era hotărâtă să nu spună nimic. — M-am Îndrăgostit nebunește, lăsă ea să-i scape aproape fără să vrea, roșind. Am Întâlnit un tip extraordinar. Vocea ei părea pe jumătate fericită, pe jumătate tristă. — Și... care-i problema? Întrebă Giulia. Cunosc sportul asta, e imposibil să se Îndrăgostească cineva nebunește, fără să fie ceva nebunesc de aiurea la mijloc. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

repede, după aceea nu mai trebuie să ne ocupăm decât de vopsea și să avem grijă să nu se întindă, Văd că ai gândit ceva timp, spuse Cipriano Algor, Nu chiar, am gândit repede, Și bine, Nu mă face să roșesc, Și mult, chiar dacă tu spui nu, Uite c-am roșit, Din fericire pentru mine ești în stare să gândești repede, să gândești mult și să gândești bine, totul în același timp, Ochi de tată, iubire de tată, greșeală de tată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
de vopsea și să avem grijă să nu se întindă, Văd că ai gândit ceva timp, spuse Cipriano Algor, Nu chiar, am gândit repede, Și bine, Nu mă face să roșesc, Și mult, chiar dacă tu spui nu, Uite c-am roșit, Din fericire pentru mine ești în stare să gândești repede, să gândești mult și să gândești bine, totul în același timp, Ochi de tată, iubire de tată, greșeală de tată, Și ce figuri crezi c-ar trebui să facem, Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
fi pus la curent pe Marçal, și acum ce să facă, tatăl ei așteaptă un răspuns, tatăl ei o privește mirat, nici măcar n-a zâmbit la gluma cu infirmiera bărboasă, pur și simplu nu l-a auzit, De ce-ai roșit, e imposibil să răspundă că nu e adevărat, că n-a roșit, în curând, da, va putea s-o spună, pentru că brusc va păli, de acest sânge denunțător cu modurile lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
ei așteaptă un răspuns, tatăl ei o privește mirat, nici măcar n-a zâmbit la gluma cu infirmiera bărboasă, pur și simplu nu l-a auzit, De ce-ai roșit, e imposibil să răspundă că nu e adevărat, că n-a roșit, în curând, da, va putea s-o spună, pentru că brusc va păli, de acest sânge denunțător cu modurile lui opuse de a acuza nu se poate apăra decât printr-o confesiune completă, Tată, cred că sunt gravidă, spuse și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

care s-a lipit de mine și cu greu, abia la azil, am reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: „Și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
preda temeinic disprețul. Profesorii mei erau în același timp colegii mei. De aceea de câte ori vreun bătrân făcea greșeala să ne certe, era prompt răsplătit cu râsete și insulte. Ne întreceam între noi în neobrăzare și vorbe necuviincioase pe care aș roși să le rostesc astăzi, dar atunci mi se păreau cât se poate de normale în gura noastră. Când aveam ocazia, ne țineam după convoaiele funerare, fără să pricepem nimic din amărăciunea morții, numai ca să furăm florile de pe morminte. Rar, foarte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul să fie dus în biroul ei. Avea un singur punct slab Moașa, pe care și-l ascundea cu grijă. Se temea să nu roșească în public. Eu i-am descoperit întâmplător secretul, răsfoind un volum de psihiatrie pe care-l găsisem la Dinu, de unde am aflat că există chiar o fobie de acest fel, numită ereutofobie. Am vrut să mă conving și m-am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mie. Se adresau și imaginilor mele din oglinzi, care stăteau ca o mulțime tăcută, ascultând. — Ai început să cioplești prima piatră funerară? mă întrebă el. — Desigur, domnule, l-am asigurat imediat. Cimitirul acesta vă va purta numele peste veacuri. Bătrânul roși și protestă vag. — Va fi opera dumitale, nu a mea. Nu, nici vorbă, am sărit imediat. Eu voi fi un simplu executant. I-am spus că un proiect atât de măreț ar fi avut nevoie de dalta unui Michelangelo. Păcat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]