KorAP: Find »[drukola/base=robot & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...212 >

5,291 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445

proiectul prototip. Dar n-au mai fost piese. Știți cum sunt unii, mai lacomi: se căsătoresc, divorțează, iar se căsătoresc, iar divorțează, se căsătoresc din nou ca să nu-și strice dosarul și pun mâna pe toate piesele. De-aia majoritatea roboților simpli, cinstiți, rămân burlaci, ca și mine. Nu că n-aș dori să-mi întemeiez și eu un agregat, dar fără piese de schimb nu mă încumet. N-aș vrea să ajung ca un coleg de-al meu care, pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
o privești - răspunse Getta 2. Noi care locuim într-însa, îi spunem „Galaxia a III-a Apocaliptica” pentru că am mai stat înainte în alte două. Dar asta e altă poveste. Episodul 16 După trezire Nu termină bine Getta 2, că robotul comandant Felix S 23 se răsuci brusc pe dreapta, bâiguind prin somn: „Adicătelea, faci pe niznaiul cu mine, ’ai? Unde ai ascuns, mă, plugul, parastasul cui...” și restul cuvintelor se pierdură într-un mormăit. Cu repeziciune, Dromiket 4 sări înapoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
mininaveta „Sanda”, aparținând roboatei Getta 2, înainta bubuind prin spațiu. Într-un fotoliu de lângă ușă, Getta 2 se desfolia. Îi căzuse vopseaua de pe o gleznă și, cu o șurubelniță, își răzuia și vopseaua de pe pulpă. Ascunzându-și tulburarea, cei trei roboți tereștri priveau nemișcați operația, gândindu-se că niciodată nu văzuseră o vopsea așa de fină. — Ați fost suflată sau trecută prin baie? întrebă cu glas gâtuit comandantul Felix S 23. — Prin baie, răspunse Getta 2, desfoliindu-se acum pe șold. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-mi dau seama unde poate fi: dacă ar fi explodat, am fi auzit; dacă-și schimba orbita și trecea la altă planetă, am fi fost informați. — Poate că și-a părăsit traiectoria și se-nvârte așa, singurel, prin spațiu, spuse robotul Dromiket 4. — Exclus! răspunse Felix S 23. Trebuie să se fi alipit el cuiva. Un satelit fără planetă este ca un om fără cultură: n-are la ce se raporta. — Și până când trebuie să-l găsiți? întrebă Getta 2. — Până

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
și cu cinci bani de uraniu, îți schimbă orice valută. — Perfect! zise Getta 2, deșurubându-și poșeta, aruncând o privire înăuntru și închizând-o repede la loc. Sunteți invitații mei! Episodul 20 La omuleții verzi Fără să piardă un kilowatt, robotul programator-corector al zborului se uită în agenda spațială pe care trebuia s-o restituie la întoarcere în prezența comandantului navei, găsi coordonatele stației interplanetare a omuleților verzi și îndreptă „Bourul” într-acolo. În curând, văzură profilându-se prin hublou inelul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
care chicoteau și glumeau de te treceau fiorii, ajunseră în fața unei intrări somptuoase, deasupra căreia o lumină intermitentă, gălbui-roșiatică, decupa în noapte literele firmei: „Supernova Bar. Only for Men and Women”. Femeiuștile le făcură semn că aici, și cei trei roboți pământeni, însoțiți de Getta 2, pătrunseră, nu fără o firească emoție, înăuntru. Înăuntru era cam întuneric și mirosea ușor a spray. — Fiți cu ochii în patru, le strecură printre dinți comandantul Felix S 23 lui Dromiket 4 și Stejeran 1

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
și se uitau cu reproș la Felix. — Dumneavoastră ce-ați servi? întrebă acesta stânjenit. — Bitter, spuse cu glas gros una din ele. Niște bitter am vrea. Episodul 22 Cilioaie și femeiuști Sorbind încet, grijulii, din păhăruțele cu antigel, cei trei roboți pământeni contemplau barul semiobscur și persoanele aflate înăuntru. În special privirile le erau atrase de cele două tinere cilioaie ce încercau să-și ascundă vârsta fragedă sub straturi groase de fard, deși acesta nu făcea decât să le pună și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
23 părea acum mult mai uman, bine dispus și, dacă ar fi fost programat să râdă, cu siguranță ar fi făcut-o. Din păcate, râsul, zâmbetul în general fuseseră scoase de mult din cartelele de serie, de când se constatase că roboții programați în acest sens cum primeau o sarcină, cum se tăvăleau literalmente de râs, transmițându-și apoi unul altuia sarcinile respective ca bancuri. După ce, pentru a-i potoli, li se programaseră și bancuri, ca să aibă totuși de ce râde, se constatase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
pentru a-i potoli, li se programaseră și bancuri, ca să aibă totuși de ce râde, se constatase alt fenomen îngrijorător, anume acela că ei își transmiteau bancurile drept sarcini, așa că ieșise o harababură generală, de nu se mai înțelegea om cu robot și râsul fusese scos definitiv din circuit. Singura cartelă ce încă rezistase și pe care o aveau majoritatea roboților era cartela cu amintiri; robotul o putea întrebuința în momentele de respiro, la o șuetă cu tovarășii sau în delegații, cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
anume acela că ei își transmiteau bancurile drept sarcini, așa că ieșise o harababură generală, de nu se mai înțelegea om cu robot și râsul fusese scos definitiv din circuit. Singura cartelă ce încă rezistase și pe care o aveau majoritatea roboților era cartela cu amintiri; robotul o putea întrebuința în momentele de respiro, la o șuetă cu tovarășii sau în delegații, cum făcea și Felix S 23 acum. Noi am fost patru la părinți, spuse el visător, după ce puse păhărelul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
transmiteau bancurile drept sarcini, așa că ieșise o harababură generală, de nu se mai înțelegea om cu robot și râsul fusese scos definitiv din circuit. Singura cartelă ce încă rezistase și pe care o aveau majoritatea roboților era cartela cu amintiri; robotul o putea întrebuința în momentele de respiro, la o șuetă cu tovarășii sau în delegații, cum făcea și Felix S 23 acum. Noi am fost patru la părinți, spuse el visător, după ce puse păhărelul cu antigel pe masă. Eu am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-o, da’ ne trimite din când în când piese, și un frățior și mai mic, Claudiu 4, care a murit de tânăr, săracu’, atunci când cu ciuma energetică. Eu n-am dus-o rău, că m-am înscris la școala de roboți sculeri-matrițeri și curentul mi-l plătea întreprinderea. Părinții fiind roboți agricoli, eram văzut bine, că mai primeam de-acasă câte-un șurub, câte-o șaibă ori câteodată iarna, de sărbători, chiar termoizolant, care ne prindea bine. Învățam pe rupte și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
un frățior și mai mic, Claudiu 4, care a murit de tânăr, săracu’, atunci când cu ciuma energetică. Eu n-am dus-o rău, că m-am înscris la școala de roboți sculeri-matrițeri și curentul mi-l plătea întreprinderea. Părinții fiind roboți agricoli, eram văzut bine, că mai primeam de-acasă câte-un șurub, câte-o șaibă ori câteodată iarna, de sărbători, chiar termoizolant, care ne prindea bine. Învățam pe rupte și elevii, și profesorii, că se schimbaseră circuitele, programele erau noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-i leg cu ceva, că nu se prea găsea sârmă. — Și cu ce-i legai? Păi cu ce să-i leg? Tot cu sârmă, că-mi trimitea soră-mea. Episodul 24 Continuă mărturisirile lui Felix S 23 — După aceea - continuă robotul comandant Felix S 23 -, pe baza experienței dobândite la paie am fost trimis la stuf. Aici însă nu trebuia să tai sau să balotez, ci să fac din stuf hârtie. Proces tehnologic greu, care mi-a mâncat cei mai buni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
văd o carte și știu cât stuf a fost tratat pentru ea, mă apucă bruiajul. În sfârșit, ce să mai lungesc vorba, după șapte ani am fost mutat și avansat, deoarece între timp făcusem o invenție. — Ce invenție? întrebă îndatoritor robotul TESA Stejeran 1. — Inventasem o hârtie pe care nu se putea scrie. — Cum așa?! făcu Stejeran 1. — Așa bine. Cum scriai ceva pe ea, cum scrisul dispărea, era înghițit de hârtie. — Păi asta-i sugativa! zise Dromiket 4. — Nuu, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
găsi, zise Dromiket 4. „Apilarnil” nu vrei? Nu, răspunse marțianul. „Apilarnil” am. Episodul 26 Orizontul nostru de așteptare În sfârșit, după unele mici tergiversări legate de faptul că marțianul voia „Gerovital” ambalat în lăzi din lemn de nuc, făcură târgul: roboții pământeni dădură cele patru lăzi cu medicamente, iar marțianul le dădu coordonatele direcției în care dispăruse satelitul „Veac Nou”. — Deși nu beau - spuse marțianul, frecându-și mulțumit mâinile -, aldămașul îl dau eu. Ce beți? Antigel, răspunse comandantul Felix S 23

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
femeiuștile. — Dați-ne niște pixuri, așa, de amintire. — Pixuri n-avem noi voie, c-am mai dat și ne-ați luat secretul la pastă, răspunseră femeiuștile. Atunci, rămâneți cu bine! zise Felix S 23. Tot învârtindu-vă! le urară femeiuștile. Roboții pământeni le îmbrățișară, strânseră îndelung una din mâinile marțianului, apoi, însoțiți de Getta 2, ieșiră din barul „Supernova” și se îndreptară spre navă. În curând, „Bourul” își ambală motoarele valide și, lăsându-se ușor pe-o parte, se înălță spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
aventuri ale cunoașterii. Episodul 28 Probleme general-umane Se depărtară văzând cu telescopul de stația interplanetară a omuleților verzi și, foarte repede, nava spațială „Bourul” intră în viteza ei obișnuită, de croazieră. În cabina largă, confortabilă, era destul de cald. Cei trei roboți pământeni și cu roboata extraterestră Getta 2 stăteau în fotolii, privind prin hublouri. Priveliștea nu era prea atractivă: rar de tot, pe lângă navă treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
treceau plutind bucățele de asteroizi și căpăcele de „Coca-Cola” pe care le lansase cine știe ce navetă spațială publicitară. Comandantul Felix S 23 își puse căștile radio la urechi și învârti butonul aparatului „Mamaia”, montat în bord. — E muzică, tovarășe comandant? întrebă robotul Stejeran 1. — E buletin de știri, răspunse Felix 23. — Ce se mai aude? vreu să știe Dromiket 4. — Ceață mare pe Saturn,anunță comandantul. — Vai de navele de-acolo, comentă Dromiket 4. — Pe Marte e un ger de crapă piesele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
pe Venus. — N-ar strica să luăm și noi o ladă, la întoarcere, zise Stejeran 1. Comandantul Felix S 23 își luă căștile de pe cap și închise aparatul de radio. — La voi se poate fuma? întrebă Getta 2. Cei trei roboți se uitară unul la altul. — Dumneavoastră fumați? făcu Felix S 23. Da, răspunse mirată Getta 2. De ce mă-ntrebați? Și simțiți ceva? se interesă Felix S 23. Bineînțeles că simt. Voi nu simțiți? — Ce să simțim? întrebă Dromiket 4. — O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Getta 2. După câteva clipe, Felix S 23 sparse tăcerea: — Uitându-mă la țigara asta despre care nu spun că nu e interesantă, mă gândesc că aceste cuceriri ale științei și tehnicii nu sunt puse totuși în slujba noastră, a roboților. Același lucru l-am observat și la omuleții verzi. Aveau de toate, e drept, dar parcă le lipsea ceva uman, se pierdea ceva din căldura specifică nouă, pământenilor. Femeiuștile lor erau frumoase, dar nu cred că erau capabile de-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
o mai fi asta?! exclamă comandantul Felix S 23. Într-adevăr, în fața navei interplanetare „Bourul” se zărea ceva asemănător unui copil mergând pe o tricicletă, în aceeași direcție cu nava. Nu trecu mult și, datorită vitezei superioare a vehiculului nostru, roboții pământeni și Getta 2 putură desluși cu claritate un soi de băiețel, cu capul cam mare, poate și din cauza globului de sticlă care-i acoperea scăfârlia în întregime, cu corpul slăbuț, îmbrăcat numai într-o flaneluță de platină argintie și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
atenție. Era frumușel, avea ochii albaștri, părea să fie cam prin clasa a II-a. — Cum se face că știi limba noastră? întrebă Dromiket 4. — Am implantat aici un traducător simultan, răspunse puștiul, ciocănîndu-se cu degetul la tâmplă. — Cum, ești robot? se miră Felix S 23. Nu. Sunt ființă. — Și cum te cheamă? zise Stejeran 1. — Benga, răspunse copilul. — Benga și mai cum? întrebă Getta 2. La auzul întrebării, micuțului îi dădură din nou lacrimile. — Benga Williams, răspunse el suspinând. — Williams

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
mai ocupă nimeni. De-aia am fugit. Vreau să mă duc la bunica din 1943. — Bine - zise uluit Felix S 23 -, dar ceilalți bărbați din Alpha ce fac? — Care bărbați? făcu micul Benga. În galaxia Alpha nu sunt decât femei. Roboții pământeni tresăriră puternic. — Și e departe galaxia asta, băiețaș? întrebă părintește comandantul Felix S 23. Episodul 31 Mărturisirile micului Benga La întrebarea aceasta, micul Benga răspunse că nu știe exact. Păi tu cum ai venit din Alpha? întrebă Felix S

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
Bourul”, pornită în căutarea satelitului „Veac Nou”, dispărut de pe multimilenara lui orbită, se completă cu un nou membru: micul Benga. Urmară câteva zile senine. Parcă niciodată comandantul Felix S 23 nu comandase cu mai multă limpezime ca acum, parcă nicicând robotul programator-corector al zborului, Dromiket 4, nu programase și corectase traiectoria mai rectiliniu, iar robotul TESA Stejeran 1 mătura nava fără întrerupere, făcând-o să strălucească de curățenie. Erau o adevărată familie. Cât despre roboata Getta 2, parcă niciodată nu fusese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]