1,124 matches
-
Frumusețea ninsorii - pe care de când lumea o poți contempla de unul singur - nu era câtuși de puțin un subiect. și în acest domeniu țara părăsise orbita unei istorii a sentimentelor. Nu trebuia în nici un caz ca imagini lirice precum „fulgușor - rochiță albă“ ori „tu locuiești în nori“ să pună stăpânire pe mintea copiilor. Dar, în afară de asta, cântecelul meu despre zăpadă era prea liniștit și senin pentru a putea fi pe gustul acestor copii momiți de timpuriu de regim. Pornirile lor afective
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și-i amestecau rujul și rimelul cu fondul de ten, dându-i un aer de clovn trist și îngândurat. Zâmbea des și vorbea puțin, iar când o făcea, cuvintele - cu accent moldav - ieșeau șuierate și mutilate din cauza dentiției precare. Purta rochițe scurte, prost croite, dar vesele, care ofereau generoasa priveliște a unor picioare remarcabile, puternice și totuși subțiri, sârguincios epilate și a chiloților tetra de un alb strălucitor. Trebuie să adaug însă că picioarele nu erau de aceeași lungime cel stâng
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Am acceptat cu entuziasm. „Dar cum îl cheamă pe băiat?“, am întrebat-o. Mi-a răspuns că-l cheamă Paul și, cu un puseu de mândrie care i-a îmbujorat obrajii, a adăugat că-i inginer. A scos din buzunarul rochiței o poză alb-negru, stil portret, în care am văzut cu stupoare un bărbat periculos de chipeș, gen Renato Salvatore, pe care nu ți-l puteai imagina în ruptul capului sub formă de „prietenu’ lui Flutur Veronica“. La următoarea vizită a
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
dimineața, el spre școală. Cu poșetuța ei caraghioasă și pantofii cu talpă EPA, la care mama ținea tare mult. „Îți pune piciorul în evidență, mamă, și strânge-ți părul sus, așa, luminează-ți fruntea! Uite ce frumos îți șade cu rochița asta albă, cu bretele!“ Și după ce revenise de la facultate în orășelul lor, mama și-a reluat obiceiul să o petreacă atunci când ieșea din casă, de parcă n-ar fi lipsit nici măcar o secundă, darămite cinci ani. În studenție, la două săptămâni
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Fâsoiu cioarii, Iatba hiarelor (Vincetoxicum laxum). Familia Gentianacee. Șovovârf, Siminic vânăt (Swertia perennis), Gințura, Lumânărica pământului (Gentiana asclepiadea, Gentiana germanica, Gentiana acaulis, Gentiana aestiva, Gentiana carpathica), Mac de cotonogeală (Gentiana luteopunctata), Floare de friguri, Potroacă (Erythrea centarium) Familia Convulvulacee. Volbură, Rochița Rândunicii (Convulvulus arvensis), Tortoțel, Torțel, Cuscută (Cuscuta Trifolii, Cuscuta europea), Râia trifoiului (Cuscuta epthimum) Familia Borraginacee. Arțăl, Limba câinelui (Cynoglossum officinale), Limba mielului (Borrago officinalis), Limba boului (Eritrichium terglouense, Anchusa officinalis), Iarba șarpelui (Echium vulgare), Iarba lui Tatin (Lithospermum purpureoweruleum
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
atât de „curtenitor”. Tot astăzi, cerul râde cu mine în seninătatea lui, nespus de albastru și însorit, iar aerul e proaspăt și chiar luminos la fel de incitant și răcoros ca un vin alb scos dintr-o frapieră cu gheață. Port o rochiță ciclame din cele mai scumpe materiale, cu o panglică sub bust scoțându-mi sânii în relief, nimic indecent și o pereche de pantofiori albi cu tocul cui. Știu că arăt bine, m-am cercetat într-o oglindă și el va
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
și apoi se plimbă goală, ca tot grupul care stau à poil și intră la fel în apă; schimbă ro chițele aduse, în fiecare zi alta, și pentru că i-am adus și o cămașe brodată, merge pe stradă ridicându-și rochița până în barbă ca să se vadă broderia. Zeișan e ca un idol barbar omnivor. O scenă la care am participat. Eram în vizită la Menaru; ea își cumpărase un porumb să-l coacă, de vreo 35 cm. Îl frigea la jar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
nu am eșit deloc din casă; am orânduit dulapurile și am păstrat între rochile mele rochia ta grenat pe care o purtai în ultimele zile prin București și pe care i-ai lăsat-o Inei; tot în dulapul meu tronează rochița de vară care îți plăcea ție mult, cu tonalități predominante de roșu închis, aceea care fusese deux pièces [, de la] Timișoara, și sacoul. Joi, nici nu știu ce-am mai făcut: piața, roșii și vinete, coafat; după masă ședința partidului soc
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
ieșit iar prin ploaie (și acum ploua, picura mai trist, mai insistent, mai ursuz). Am lăsat acolo nu mele tău tânăr ce suna biruitor și scutura praful, bătrânețea și tristețea. Ea te vedea încă, mică de 3 ani, cu o rochiță de lână albă și cu babouches albi îmblăniți... Atât de departe e vremea pe care totuși am trăit-o. O! Monică, tu trebuie să te măriți cu orice chip și să ai și tu o Monică. Tu mă ferești de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de neevitat a sărbătorilor și a aniversărilor, acea întoarcere spre un trecut pe care nu-l vom mai regăsi niciodată, decât acel tête à tête cu amintirea, decât acel șir de copilițe și copile care se ivesc din trecut, în rochițe de catifea sau de creton. Mă opresc ca halucinată în fața horei lor, o prind din fugă pe una dintre ele, îi vorbesc, o mângăi, îi aranjez un cârlionț, îi dreg un cusur de îmbrăcăminte, îi așez mai bine bonețica roșie
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
jachețică. Puneți-o, vă rog, și pe aia pe listă. Mă mai plimb un pic ca la paradă, apoi mă uit în jur în magazin să văd dacă există ceva ce n-am probat. Mă opresc în fața unui stativ cu rochițe pentru fetițele care țin florile și oftez, o idee mai tare decât aveam intenția. Dumnezeule, e greu, nu? Vreau să zic... să alegi o rochie. Una singură. Nu cred că Becky a cumpărat vreodată în viața ei un singur lucru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ating ușor burtica. Nu simt nimic. — E normal, zice Suze. Cred că doarme. — Știi ce e? Băiat sau fată? — Nu știu. Se apleacă spre mine conspirativ. Dar eu cred că e fată, fiindcă nu știu de ce, dar mor după toate rochițele alea dulci de tot din magazine. Nu știu, așa, parcă-mi plouă în gură când le văd! Și știi cum se spune în toate cărțile - corpul tău îți va spune ce îți trebuie. Așa că poate e un semn. — Și cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Pun receptorul jos și rămân nemișcată preț de o clipă, gândindu-mă cum să procedez. După care revin în cabină, afișând cel mai firesc aer de care sunt în stare. — Așa! spun repede, intrând. Eu zic să mai încercăm niște rochițe! Și, Amy, nu uita, nu te grăbi. Probează fiecare rochie și uită-te la ea, compar-o cu celelalte. Nu contează cât îți ia, chiar dac-ar fi să-ți ia toată ziua, eu am timp. — Păi n-are rost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
hotărî. — N-auzi că n-am nevoie să mai încerc nici o rochie? Ai ochi foarte bun. — Ba nu, deloc! E groaznică! spun fără să mă gândesc și ea îmi aruncă o privire stranie. Adică, vreau să spun că avem o rochiță roz superbă care cred că ți-ar veni ca turnată... Înșfac repede umerașul. Imaginează-ți doar cum ți-ar sta cu asta! Sau cu asta, care se înnoadă la ceafă!... Amy Forrester se uită la mine cu ușoară nervozitate. — O
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mă apuce de braț. Mă simt de parcă aș avea șase ani și m-aș juca de-a baba oarba la ziua unui copil. — Unde ești? îi aud glasul înăbușit. Scoate-mi-o o dată! — În... cerc... Trag foarte ușor de rochiță. S-a blocat de tot, zic a scuze. Poate, dacă te-ai apleca puțin și te-ai răsuci... Hai odată, Laurel! Unde naiba ești? Deschid ușa cabinei și mă uit afară, dar nici urmă de ea. — OK! Hai, c-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
șocată. Încuviințează în tăcere. În timp ce Laurel iese cu pași mari, Christina mă privește uluită. — Becky... Așa! îi spun repede lui Amy, pe cel mai profi stil de angajată la Barneys. Cât o aștepți, ce-ai zice să mai încercăm niște rochițe? Patruzeci de minute mai târziu, Laurel se întoarce, iradiind de fericire. — Le-ai găsit și pe restul? zic curioasă. — Le am pe toate. În colțul opus al raionului, Christina ridică privirea spre noi, apoi se uită în altă parte. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
regiunile care n’au fost lovite de secetă, CDE-ul a Îmbrăcat câțiva dintre ei”, se lăudase tov. Gutman. Cu toate că evreii nu sărbătoresc Crăciunul creștin, totuși Gutman amintise de donațiile organizației sale, adică „...12 articole de Îmbrăcăminte ca: rochițe, capoate și cămeșuțe pentru copii”. Aceeași sărbătoare fusese pomenită și În textul care urmează: „Am mai trimis delegați cari au complectat comisiile CARS-ului de colectare de bani, alimente și obiecte În zilele de 22 și 23 decembrie În vederea
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
țăcăneală ; e dulce și atît. Evident că, după o vară atît de săracă în imagini memorabile, sînt practic obligat să vă recomand spectacolul lui Walken vrăjindu-l în pas de dans pe Travolta, sorbind din ochi jamboanele ce ies din rochița lui, comparîndu-l muzical cu o brînză veche și împuțită, tot mai bună de la an la an și teleportîndu-l din curtea lor cu rufe întinse într-o lume în care ei doi sînt Fred și Ginger și apoi în alta în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
și noi, veniseră o mulțime de madrileni cu copiii pentru... promenadă. Da! Pentru că gara (Atocha) nu era cleioasa și cenușia clădire cunoscută de noi, ci o seră cu plante exotice într-un microclimat, loc de joacă pentru fetițe îmbrăcate cu rochițe de catifea, lungi, cu danteluțe și pantofiori de lac și băieței simpatici, roșii în obraji de atâta alergătură. Uși de sticlă care se deschid automat; automate care îți dau informația necesară; scări rulante; și-n mijlocul sălii de așteptare un
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Golliwogg, cel negru ca tăciunele, cu haina lui albastră și pantalonii roșii, cu ochii făcuți din nasturi de izmene și cu sărăcăciosul lui harem alcătuit din cinci păpuși de lemn. Datorită metodei ilegale practicate de ele, de a-și croi rochițe din steagul american (Peg tăindu-și dungile, iar Sarah Jane, drăgălașele stele), două dintre păpuși dobândeau o dulce feminitate, după ce articulațiile lor neutre erau Îmbrăcate. Gemenii (Meg și Weg) și Midget rămâneau goi-pușcă și, În consecință, fără sex. Îi vedeam
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
de bambus dintre pat și ușă?) se unduia În lumina caldă a candelei, o acuarelă Înrămată Înfățișa o cărare În amurg, șerpuind printr-una din acele păduri de fagi europene, bizar de dese, În care singura vegetație de sub copaci este rochița rândunicii și singurul zgomot care se aude sub bătăile inimii tale. Într-un basm englezesc pe care mi l-a citit odată mama, un băiețel se dăduse jos din patul din poză și călărise pe calul lui de lemn pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fiecare dată când se foia pe scaun, jucându-se cu o buclă sau trecându-și dosul palmei prin părul parfumat sau pe la ceafă, sau lovindu-și genunchii unul de celălalt, pe sub mătasea foșnitoare a furoului galben care sclipea prin dantela rochiței. În dreapta, Îl aveam pe fiul valetului polonez al tatei, un băiat absolut nemișcat, Îmbrăcat Într-un costum de marinar; semăna uluitor cu țareviciul și printr-o și mai uluitoare coincidență, suferea de aceeași tragică boală - hemofilia - drept care, de mai multe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
iat-o pe Tamara mea, fericită, ridicându-se pe vârfuri, Încercând să tragă o creangă de racemosa pentru a-i culege fructele zbârcite, În timp ce toată lumea copacilor se Învârtește pe orbita ochilor ei surâzători și, sub brațul ridicat, se formează pe rochița galbenă din șantung natural o pată Închisă la culoare, din cauza efortului făcut În soare. Ne-am rătăcit În păduri pline de mușchi, ne-am scăldat Într-un lac de basm și ne-am jurat dragoste eternă pe coronițele de flori
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
numai morți prohodești! Ești tânără! Uite-te în oglindă! Ești frumoasă! Ești inteligentă! Ești cultă! Ce mândrețe de femeie ești! Nu-i păcat de tinerețea ta? Trăiește! Puțin chinoroz pe obraji, nu vezi că te-ai gălbejit de tot? O rochiță mai acătării! O pieptănătură mai dichisită! Păcat de părul tău. Un zâmbet! O vorbă dulce, chiar puțin alintată! O căutătură pe sub genele astea lungi!... Toate "fleacurile" astea sunt ale femeii! Ce dracu'! Fii cât mai fermecătoare! Sfințește-ți bărbatul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fin în zidurile mucede ale cetății. Chiribuță! Ia vină tu de mă trage olecuță pe spinare. Mi s-a pus o ruptoare de mă seacă. Chiribuță sare, dar, pe ușița de taină, tiptil, se strecoară Voichița. E udă leoarcă, cu rochița lipită de trup, cu margarete și funigei în păr, cu coroniță și brâu împletit din flori de câmp. Calcă cu pași ușori pe lespezi și din părul ei zălud picură, picură... Ștefan zvâcnește. Se luminează și spune cu bucurie: Voichiță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]