157,599 matches
-
inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele. Totul " cu o naturalețe absolută, aceeași naturalețe cu care un travestit iradiază delicatețea și feminitatea Juliei Roberts! O dată cu acest rol, interpretul, Gael Garcia Bernal, a devenit un nume cu greutate, reconfirmînd harul lui "don Pedro" de a lansa actori pe piața internațională. S-a remarcat, la conferința de presă, că avem de-a face cu cel mai autobiografic film al
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
poate că memoria mă înșeală și reacția a fost chiar unanim negativă, dar... Aș mai adăuga că dintre reluările concertante ale partiturii cred că merită menționat și concertul de la Sala Palatului, sub bagheta lui Lawrence Foster, cu Monte Pederson în rolul principal . Oricum, acest terțet de lucrări informaționale constituie o sumă monumentală de informație crudă, de materie primă, fără de care nici un viitor studiu nu va putea exista. în fiecare lună mai se cuvine să ne oprim o clipă gândul la marele
Totul despre George Enescu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/12838_a_14163]
-
spiritul capitalist, dar, în cele din urmă, s-a mulțumit cu supunerea ei puterii laice. Sub comuniști, biserica ortodoxă a fost sistematic combătută și conducătorii ei lichidați (la instigarea lui Lenin), până când Stalin a realizat că ea poate juca un rol în supunerea creștinilor din teritoriile ocupate după cel de-al doilea Război Mondial. Patriarhul Moscovei a devenit autoritatea supremă pentru toți credincioșii din Uniunea Sovietică. Destrămarea acesteia și reconstituirea cultelor diferite nu l-au făcut să renunțe la guvernarea ortodocșilor
Dilemele Rusiei de azi by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/12834_a_14159]
-
menite să demonstreze că omul provindețial poposise (cu nevastă, copil, popă) spre a salva de la înec populația incapabilă să înoate a Bucureștiului. Într-un fel, metamorfoza ministrului de Externe e demnă de admirat. Probabil că jucându-și atât de bine rolul, ar fi făcut furori la orice academie de teatru. Dar o întrebare tot nu-mi dă pace: cine și care e adevăratul Geoană Mircea? Finuțul, civilizatul, manieratul, într-un cuvânt, diplomatul livrat la pachet de pesedei? Sau individul ce se
Amurgul graseiaților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12845_a_14170]
-
cum -, citează, după Tiktin, un "cumul de negații" încheiat prin negarea pronumelui negativ nimic: "și vin mulți, nechemați, nenimic". Procedeul a rămas viu în limba vorbită, fiind atestat sporadic și în scris: e desigur o negare accidentală și stilistică, cu rolul de a marca hiperbolic absența, la sfîrșitul unei enumerări. O regăsim într-un interviu recent: "Era o persoană pragmatică, exactă, cu o vorbire concretă, cu dicție bună, cu ne-mieunat, ne-botic, ne-nimic..." (EZ 3327, 2003, 10). Structura negativă e
Ne-nimic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12262_a_13587]
-
decât a personajului lui Joyce... Ca și scriitorul irlandez, Scorsese nu are vreo apetență pentru cursivele narațiuni lineare; preferă să spună povestea prin intermediul impresiilor, deci prin detalii, prin mobilitatea camerei. Un băiat din mica Italie, Elizabeth Street (Harvey Keitel în rolul său de debut), se îndrăgostește de o fată (Zina Bethune); relația e fundamental alterată de faptul că ea mărturisește că a fost violată. Pentru J.R., există fete cuminți (adică virgine) și fete (de moravuri) ușoare; deși, în urma confesiunii ei, prietena
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
Alexandru Matei Ochean În vreme ce industria literară autohtonă abia se pune picioare, în Occident, succesul ei nu mai pasionează pe nimeni. E drept însă că, în Franța cel puțin, se citește încă multă literatură. De aceea cronicile de carte au un rol important, nu în ceea ce privește eventuala lor dimensiune hermeneutică sau teoretică, ci în măsura în care propun cărți spre vînzare. Instituția premiilor literare nu este altceva decît ocazia de a menține atenția mass-media îndreptată spre cărți pe o perioadă de aproximativ două luni, așa-numita
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
cîștigat Goncourt-ul în 2002 cu meditațiile din Les Ombres errantes -, apoi Jean-Pierre Amette a căzut imediat în anonimat după Goncourt-ul de anul trecut, obținut cu La Maîtresse de Brecht. în vreme ce, iată, la noi premiile Anonimul încep să-și intre în rol - deși, le caracterizează încă un anume purism intelectual -, premiile franceze sînt în pierdere de prestigiu, concurate de literatura americană sau de Ťindustriașiť ca Marc Lévy (tradus și la noi la Editura Trei). Ca urmare, cei nouă jurați de anul acesta
Premiile literare franceze – 2004 by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12269_a_13594]
-
sale la întărirea relațiilor cu diaspora românilor din Canada, mai precis cu cei din Montreal. Cu cîtă vervă i-a insultat dl ministru pe românii care l-au huiduit pe președintele Iliescu. Cu cît talent a intrat d-sa în rolul de ministru al Propagandei. Dar dacă ne amintim de declarațiile sale din timpul mineriadei din 13-15 iunie 1990, izbucnirea talentului său propagandistic nu ne mai miră.
Ministrul de lînfgă drumul Puterii by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12295_a_13620]
-
textelor - nu-mi permite să discut aici mai pe larg alte contribuții valoroase din volum: de pildă, un studiu de referință despre închiderea vocalei e la i în română (muntili, bini), urmărită istoric și dialectal, în funcție de parametri multipli: contextul fonetic, rolul morfologic, influența altor fenomene lingvistice, stilul funcțional, raportul scris-oral. Sînt de reținut și observațiile despre politica ocupării Daciei și despre romanizare în funcție de interesele precise ale momentului (criza financiară, intenția de exploatare masivă a aurului pentru a devaloriza monedele de aur
Romanic și balcanic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12284_a_13609]
-
de implicat, de curățat, de topit în personaj, deși mai mereu a vut șansa să lucreze cu regizori importanți. Cred că Ana Mărgineanu este șansa din zilele noastre care a știut să lucreze cu Gheorghe Visu adevărat, profund, pe acest rol și nu în general, pe fiecare cuvînt, accent, intenție. Doar pentru asta, pentru această împrospătare și ar merita să vedeți acest spectacol. "Ce an seducător și liber, '89! Să-l înfulecăm, să-l digerăm, să-l anulăm. Fierbinte avem acuma
89 89... TRIST ȘI DUPĂ '89 by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12288_a_13613]
-
proaspeți, disponibili, dispuși să se descotorosească de praf, inerții, șabloane. Este adevărat că, poate, cîțiva stropi de patimă n-ar strica să mai fie presărați în timpul reprezentației, fără atîta parcimonie. Cred, însă, că fiecare este concentrat și acordă miză reală rolurilor în care a fost distribuit. Cei mai mulți, după părerea mea, își elaborează riguros propria partitură și încarcă mai puțin tonusul spectacolului în totalitatea lui. În orice caz, mie mi se pare că s-a cîștigat aici seriozitatea actorilor, dorința de a
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
poate mai puțin inventiv, mai puțin atent la vocile pe care le folosește șablonard. Vitalie Bantaș mai are cîte ceva de rezolvat pe ici, pe colo. De ce mi se pare important ce s-a întîmplat aici, amintind încă o dată că rolurile nu sînt de mare anvergură, ci că înseamnă o sumă de ipostaze explorabile? Pentru că este un exercițiu teatral serios, cu o candoare pe care nu o prea găsim pe scene, care reanimă trupa. Care îi motivează pentru atenta observare de
Pelerinaj spre lumea poveștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12311_a_13636]
-
noțiune abstractă. În lipsa societății civile constituite abia pe la mijlocul secolului al XIX-lea și a unei intelectualități, nu putem vorbi, spune Eugen Negrici, despre tradiție, audiență sau conștiință culturală. Dar surprinderea exclusivă a procesului de producere a textelor nu suplinește importanța, rolul contextului socio-cultural. În lipsa lui, orice clasificare păstrează o sterilitate de laborator. Rigorile evoluției cronologice și ideea de succesiune a textelor pot fi, într-adevăr, ignorate, nu însă și cadrul apariției și funcționalității lor. Și Eugen Negrici oricum admite, indirect, că
O sistematică a poeziei medievale by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12299_a_13624]
-
Trofin ? -Se poate, da' n-am băgat de seamă... S-ar putea să fie vorba doar despre o coincidență, o confuzie, un ghiveci, o saltimbanciadă, un circuit închis, un dus-întors între penbil și ridicol, o... Ei, sărmanii, nu au decât rolul de a demonstra lumii, inclusiv, clujenilor, cum se pot fabrica bice matinale dintr-un anume produs, care să și pocnească...
O factură și niște ghiveciuri by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12317_a_13642]
-
a acestei cărți, n-aș zice că e un volum de propagandă. Ea poate fi inventariată drept o contribuție la istoria postcomunismului în care intervievatorul vrea să afle ce crede despre sine un fost reprezentant al nomenclaturii comuniste ajuns în rolul de președinte liber ales de electorat. În interviul său cu Vladimir Tismăneanu, Ion Iliescu nu încearcă să-și facă altă imagine decît cea cunoscută pentru simplul motiv că imaginea sa publică e una de succes. În cu totul altă situație
Fotografii retușate by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12318_a_13643]
-
și negativă. Volumul Margaretei Manu Magda conține o analiză subtilă a dialogului în dialog - procedeu foarte prezent în oralitatea populară - în funcție de competența comunicativă a locutorilor, de gradul lor de cultură, de implicarea afectivă, și mai ales - element adesea neglijat - de rolul argumentativ (autenticitate, convingere etc.) al replicilor citate. Se atrage atenția asupra reproducerii aproximative care simulează autenticitatea, asupra formelor de filtrare și distorsionare a replicii (prin formule de rezumare, omitere, reliefare, delimitare). Pe tot parcursul volumului - fie că este vorba de
Pragmatică interculturală by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12332_a_13657]
-
tot ceea ce ar putea fi dictat de tactici momentane ori strategii pe termen mai lung ale regimului nu mai interesează. Este foarte adevărat, însă, că gradul de arbitrar, deturnarea gravă de la scopul "principial" fixat în privința a ceea ce Paul Ricoeur numește "rolul deciziei politice și exercitarea forței de către puterea publică" (v. Op. cit., p. 253) sunt atât de frapante și scandalos-abuzive și mincinoase, încât nu mai pot primi decât o replică pe măsura celei date de Istrati. "Idealist" sau nu, orice om de
Istrati, Fondane și revoluția by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/12263_a_13588]
-
și două lungmetraje (Bright Young Things și AKA), care se constituie într-o imagine fidelă a tendințelor contemporane din cinematografia engleză. Îl cunoașteți cu siguranță pe Stephen Fry în primul rând ca actor care acoperă un vast spectru dramatic: de la roluri în serii comice produse de BBC (Jeeves, Lord Melchett) până la cele cu alură tragică (notabilă mi se pare portretizarea lui Oscar Wilde din filmul omonim în care juca alături de Jude Law). Bright Young Things e debutul său regizoral - el e
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
pleacă din buzunarele lui Adam, așa că Nina e vândută și cumpărată nu doar o dată. Fry echilibrează foarte bine această poveste cu ambiția de frescă socială a filmului: decorurile sunt extravagante, iar personajele secundare - regizorul a optat conștient pentru necunoscuți în rolurile principale și pentru nume mari (Peter O'Toole, Jim Broadbent, Stockard Channing) în roluri mici - fac savoarea acestui lungmetraj. Semnătura realizatorului în acest film e mișcarea circulară amețitoare a camerei în contextul petrecerilor frenetice: uneori nu deslușești nimic, dar ceea ce
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
Fry echilibrează foarte bine această poveste cu ambiția de frescă socială a filmului: decorurile sunt extravagante, iar personajele secundare - regizorul a optat conștient pentru necunoscuți în rolurile principale și pentru nume mari (Peter O'Toole, Jim Broadbent, Stockard Channing) în roluri mici - fac savoarea acestui lungmetraj. Semnătura realizatorului în acest film e mișcarea circulară amețitoare a camerei în contextul petrecerilor frenetice: uneori nu deslușești nimic, dar ceea ce Fry vrea să spună e că nu e nimic de văzut, contextul social falsifică
Perfidul Albion pe marile ecrane by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12312_a_13637]
-
nu cumva o fi fost la mijloc și - iertat să fiu - vreun strop de... genuină vocație!)". Speța e concomitent admirată și cîrtită. După ce ni se vorbește cu emoție gîtuită despre "instituția" cronicii literare, care a avut pe meridianul nostru un rol "cu totul special" și căreia ar merita să i se consacre "o carte întreagă", al cărei producător s-ar afla cu siguranță "într-unul din punctele fierbinți ale analizei spațiului cultural autohton, a evoluției lui și a mentalităților care-l
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
revendicau din Ťclasiciiť Lovinescu, Călinescu, Vianu și ceilalți, cît și ca argumente justificatoare în fața ideologilor (pseudo) culturali oficiali, care aveau ordin Ťde susť să joace pe cartea sacralizării trecutului (Ťepuratť în prealabil, după cum se știe)". Rostul cronicii a sporit pe seama rolului său de "exercitare publică a spiritului critic", spirit ce depășea obiectul literar strict, pe măsură ce autoritarismul dictatorial s-a intensificat, străduindu-se a strangula orice manifestare de libertate în obștea românească. Puterea comunistă nici n-a interzis-o (pentru că "era o
Trei decenii dew critică (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12280_a_13605]
-
pentru toți"), Clopotnița (1972, apărut în 1988 și la București), Biserica Albă (1975, de asemenea editat la București). Dacă pactul său ciudat cu Moscova nu l-ar fi compromis, am fi putut spune că Ion Druță a dobândit pentru Basarabia rolul de scriitor național. Așa nu putem spune decât tristul adevăr că prin biografia sa de la senectute Ion Druță a rămas sovieticul romanului basarabean, plasabil exact la antipodul lui Paul Goma, care poate fi numit europeanul romanului basarabean. Cei doi - Paul
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
formal și înșelător fișa bibliografică. Ar fi putut-o face, valorificându-și publicistica de la "Tribuna" și din "Familia", compunând cel puțin două volume de critică literară. Deși a scris destul de multă critică de întâmpinare, nu și-a asumat un asemenea rol, pe care - înclin să cred - îl considera prea modest pentru proiectele și ambițiile sale intelectuale. Va veni, în postumitate, rândul adunării în volum a acestui material, cu multe episoade conjuncturale. Îmi amintesc, de pildă, de o cronică literară la primul
Eseul Corupt by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12328_a_13653]