1,470 matches
-
treacă În desuetudine În saloanele boierești spre mijlocul veacului, nu constituia nici un fel de piedică În asimilarea noii mode, dansurile de salon occidentale, cadrilul, valsul, mazurca, pe care Barbu Lăutarul le cânta cu aceeași virtuozitate și sensibilitate. Storcea lacrimi cu romanța de o melancolie „sălbatică” „Tu-mi ziceai odată”, cu marșuri naționale și cântece țigănești, revărsări sentimentale și „izbucniri nebune, melancolice ale pustietăților”, cum citim În foiletonul din săptămânalul francez, care l-a făcut vestit În Europa pe genialul virtuoz român
RROMII ÎNTRE TRADIŢIE ŞI CONTEMPORANEITATE by Judit Găină, Viorel Paraschiv () [Corola-publishinghouse/Science/91787_a_93174]
-
de la foști oficiali comuniști care l-au cunoscut mai mult sau mai puțin bine. Să începem cu Alexandru Bârlădeanu. "Ceaușescu nu era vesel deloc", se destăinuie acesta, părându-i-se "uscat ca o iască. Discordant este faptul că-i plăceau romanțele, care denotă sentimentalism (sic!)". Mai departe, liderul român "Mai avea o caracteristică ciudată: nu putea suferi oamenii fericiți. Îi făcea rău fizic starea de bine a altuia. Dacă voiai să-l indispui cu ceva, nu trebuia decât să-i povestești
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
pe deal. 1011 Lucian Blaga, Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. 1012 la fel ca și lucrarea Venus și Marte a aceluiași pictor. 1013 Daniel Corbu, Istorie, Eonul Marelui Desant, Editura Princeps Edit, Iași, 2009. 1014 George Bacovia, Romanță, Jurnalul național 2009. 1015 Liviu Pendefunda, Consort al luminii, Falii 8, în curs de apariție. 1016 Lucian Blaga, Liniște, Poemele luminii. 1017 George Bacovia, Nocturnă, Jurnalul național 2009. 1018 Id. Toamnă 1019 Tereza de Calcutta 1020 Victor Hugo 1021 César
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Eliot, Tărâmul pustiit 1280 Edgar Allan Poe, Corbul 1281 Rene Guy Cadou, 1920-1951, Cine intră din întâmplare. 1282 Sylvia Plath, Fantoma își ia rămas bun. 1283 George Coșbuc, Postume, Cântece de vitejie, Editura pentru literatură, București, 1966. 1284 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1285 Liviu Pendefunda, " Rondelul miezului de miere sau intimismul cosmic", în Mișcarea cerească, Editura Contact internațional, Iași, 1993. 1286 idem, Rondelul veșnic al furtunii nenumite, Mișcarea cerească, Contact int'l 1993. 1287 Louis Aragon
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
numai celor care se închină Sfintei Treimi. Amin, adică: am zis! 1304 Pierre Reverdy, 1889-1960, Memorie 1305 Liviu Pendefunda, Lecția de astronomie, Falii 2 Poema Focurilor, Editura Contact internațional, Iași, 1986. 1306 André Breton, 1896-1966, Cinci vise. 1307 George Topîrceanu, Romanța gramofonului, Editura Curtea veche, București, 2010. 1308 două din cele șapte chakre 1309 Jean Metellus, Cocotierul 1310 Max Jacob, 1870-1944, Taina cerească. 1311 Louis Aragon, 1897-1982, Inscripție 1312 Pierre-Jean Jouve, 1887-1976, Omul de ruga 1313 Paul Valery, 1871-1945, Vâslașul. 1314
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Petru Rezus, critic și istoric literar, eminescolog, autor al unor lucrări de referință; 89. Aurelia Rusu, istoric literar și cercetător, pentru edițiile eminesciene; 90. Valeriu Rusu, pentru merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 91. Gheorghe Sărac, creatorul primei integrale de romanțe pe versurile lui Mihai Eminescu, inițiatorul Festivalului Național de Romanța "Mai am un singur dor", autorul reeditării cărții lui Ovidiu Vuia " Misterul morții lui Eminescu"; 92. Liubomir Simovic (Șerbia), traducător, popularizator al operei eminesciene; 93. Ștefan Sofianski (Bulgaria), primarul Sofiei
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
lucrări de referință; 89. Aurelia Rusu, istoric literar și cercetător, pentru edițiile eminesciene; 90. Valeriu Rusu, pentru merite deosebite în promovarea operei eminesciene; 91. Gheorghe Sărac, creatorul primei integrale de romanțe pe versurile lui Mihai Eminescu, inițiatorul Festivalului Național de Romanța "Mai am un singur dor", autorul reeditării cărții lui Ovidiu Vuia " Misterul morții lui Eminescu"; 92. Liubomir Simovic (Șerbia), traducător, popularizator al operei eminesciene; 93. Ștefan Sofianski (Bulgaria), primarul Sofiei, pentru merite deosebite în promovarea lui Mihai Eminescu în Bulgaria
DECRET nr. 439 din 6 noiembrie 2000 privind conferirea medaliei comemorative "150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/131515_a_132844]
-
botezat parfumul Extras din cupele de crin Cu numele necunoscutei Boeme Sau aristocrate În ale cărei bucle blonde, Decolorate Sau pudrate, A cunoscut întâia oară Parfumul cupelor de crin... Guerlain a botezat parfumul «Voila pourquoi j’aimais Rosine”.” (Ion Minulescu, Romanța Rozinei) Podoabă și mijloc de seducție, parfumul este înainte de toate un mesager al epocii în care a fost creat și, nu întâmplător, un accesoriu care ne ajută să reînviem sentimente și amintiri. O incursiune în lumea fascinantă a parfumeriei este
Aromaterapia, magia parfumului, cromoterapia şi meloterapia : terapii alternative by VIOLETA BIRO () [Corola-publishinghouse/Science/373_a_651]
-
este poemul lui Gottfried von Strassburg, Tristan. Deși opera sa este bazată pe fragmentele rămase din poemul lui Thomas of Britain, discursul său liric surprinde cel mai bine evenimentele și trăirile celor doi îndrăgostiți. Cele 19.548 de versuri ale romanței arată povestea asemeni celei inițiale: conflictul dintre Irlanda si Anglia, povestea de dragoste dintre cei doi, retragerea in padure, întoarcerea Isoldei și, în cele din urmă, sfârșitul tragic, care prezintă totuși modificări: Tristan și Isolda sunt descoperiți de regele Mark
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
că aripa „Roman” - pe care timpul n-o avantajează, oricât ar vrea cineva să ne convingă de contrariu - dorește ca alegerile pentru viitorul Forum legislativ să aibă loc imediat. Amânarea acestora ar putea face ca până la toamnă toată lumea să asculte romanțe ca altădată și să suspine pe frumosul vers: S-au scuturat toți trandafirii. Orice este posibil cu tenacitatea președintelui nostru și cu serviciile (secrete) de neprețuit ale domnului Măgureanu. În plus, aflăm că Procuratura va începe și ea să lucreze
Crimă și moralitate. Eseuri și publicistică by Ileana Mălăncioiu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1914_a_3239]
-
povestite "fanteziile sentimentale" al Nanei cu tânărul ei iubit, marca "în sfârșit" îi permite naratorului să recapituleze întregul paragraf (cam la fel cu "pe scurt" sau "în final"), dar nu poate fi atribuită personajului: Cânta deseori cu voce scăzută o romanță de-a doamnei Lerat, plină de flori și de păsărele, înduioșându-se până la lacrimi, întrerupându-se ca să-l cuprindă pe Georges într-o îmbrățișare pătimașe, pretinzându-i jurăminte de dragoste eternă. În sfârșit, era proastă, cum o recunoștea ea însăși
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la zărăfia ispravnicului județului Slam Rămnic, scrisoarea mea era ca mărgăritaru.“ Cu asemenea deosebiri în formația intelectuală, neînțelegerea soților e perpetuă. Postelnicul nu se împacă în ruptul capului cu straiele nemțești în care l-a îmbrăcat nevasta și tună împotriva „romanțelor“ din care ea ar voi să-i citească la culcare: „cine știe, drăciile care sânt înșirate acolo poate să mă molipsească și pe mine, și negreșit aceasta se poate întâmpla, pentru că toți aceia care le scriu sânt niște mireni păcătoși
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
vedere, apropiată de cea a generației războiului. Se distinge poate doar prin seninătatea tonului, prin lipsa de înverșunare chiar și atunci când intenția evidentă este să șocheze prin subiectul abordat (De vorbă cu diavolul care-l introduce în tainele divine sau Romanța nebunului care se crede un pod-curcubeu). De altfel, Ion Minulescu moare în aprilie 1944, în urma bombardamentelor aviației americane asupra Bucureștiului. Ion Pillat îl urmează în neființă în primăvara anului următor. Poezia sa rămâne sub influența artei clasice și a celei
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic”. Vocabularul muzical al poetului cuprinde și o serie de „termeni tehnici”: „acorduri, arpegii, armonii”, „largo”, „requiem”, „simfonie”, „ton” etc.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
colț de paradis” din octombrie 1928, carevasăzică de aproape cinci decenii, timp în care prin Scorțeni au trecut și au poposit numeroase „figuri reprezentative”: Nicolae Iorga, Al. Averescu, Petre Missir, Nicolae Tonitza, Mircea Cancicov, Gr. Tabacaru, autorul și cîntărețul de romanțe și cuplete Ionel Băjescu-Oardă, Nicu Enea, epigramistul Al. Gheorghiu-Doinaru, episcopi ai eparhiei Romanului și Hușilor, generali și, bineînteles, cel ce mă interesa pe mine: Bacovia. Am convenit să-i trimit cîteva întrebări, ceea ce am și făcut. în ziua de 24
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
să scrii) cuvîntul „ftizie” ca să emoționezi, după al doilea război mondial „boala secolului” și expresia ultimă a fatalității devine „cancerul”. Sătul de cele citite sau auzite, Bacovia închide repede „discuția” cu amintitul citat care e (într-o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o reproducere aproximativă) din romanța „închide ochi-ți dulci” de Ionel Băjescu-Oardă: „Tîrziu, cînd anii trec, în fine,/ Acum păpușa-i domnișoară;/ Cînd luna-i sus, alene vine./ în fața oglinzii se măsoară” etc.6) Prematur și nițel comic în versurile romanței, „în fine” se potrivește cu graba din plictiseală a lui Bacovia. Și un alt exemplu, din „Divagări utile”: „S-a dus Agatha? O stea senină a fost în visul meu, dar «florile roșii muriră»”7). Ultimele trei cuvinte nu sînt
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
alese, 2, Editura pentru Literatură, 1961, p. 344. Poveste de familie 1. Max Vasiliu, „Reguli de familie”, în ,,Sinteze”, 3, nr. 16, 17 septembrie 1992, p. 3. 2. V. Dosarul Bacovia, I, Ed. Agora, 1999, p. 293, n. 42. 3. ,,Romanța semnului de întrebare”, în ,,Ateneul cultural”, 2, nr. 15, 1926, p. 250. 4. Soarele melancoliei. Memorii, Ed. Vremea XXI, 2005, p. 295. 5. Opere, p. 221. Vacanța culesului în anul următor apariției poemului „Alean”, un alt băcăuan, Corneliu Budu (Badea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nr. 57, 25 martie 1925, p. 4. 3-4. Ibidem. 5. Cf. ,,Aurora Bacăului”, 1, nr. 2, 22 martie 1927, p. 2. „Muzica sonoriza orice atom” 1. Opere, p. 46. 2. Muzică religioasă (Miserere), operă (Traviata, Norma, Lohengrin), canțonete (Vorrei morir), romanțe (Ochi albaștri), rapsodii, muzică ușoară (Tarara Bumdere), „Beethoven, Berlioz, Wagner, Chopin”, citați „la pachet” de Ion Minulescu, în „într-un bazar sentimental”), Weber (Furtuna, Gîndirile din urmă), Schumann, Strauss, Hübsch, elegii, serenade, barcarole, gavote, piese de café-concert, cîntece nemțești, spaniole
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
depozit de instrumente muzicale”, ceea ce înseamnă că nu era singurul. Dovadă e și faptul că își vindea produsele „cu prețuri de concurență”. O idee despre „cîntecele naționale” se poate face din catalogul Bibliotecii muzicale „Lira romînă”, publicat în același Calendar: romanțe („Luna doarme”, „Suspine crude”, „Cît te-am iubit”, „Ce te legeni, codrule?”, „Steluța”); melodii/ cîntece/ arii populare („Pentru tine, Jano”, „Două fete spală lînă”, „Am un leu și vreu să-l beu” etc.) 4. Ultimele două citate sînt dintr-o
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
înapoi,/ Tot mai suflă-n vînt icoana/ Unui car cu patru boi./ Uite-l cît de-ncet coboară,/ încărcat cu galbeni snopi,/ Pe drumeagul de pe culme,/ Străjuit de-un șir de plopi”. (Vasile Militaru, „Car frumos cu patru boi”, în Romanțe, Ed.Muzicală, 1984, p. 79). 7. G. Topîrceanu, „Noapte de iarnă”, în Balade vesele și triste și alte poezii, ediție citată, 1966, p. 66. Mai aproape de denumirea lor științifică e versul „Ca piramide, se înșiră plopii” dintr-o traducere a
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1961, p. 108 și 110. Limitarea infinitului 1. G.Bacovia, „Nervi de primăvară” (Primăvară...), în Opere, p. 49. 2. Ion Minulescu, „Crepuscul la Tomis”, în Versuri, ediția cit., p. 42. 3. Idem, „Alea jacta est”, op. cit., p. 94. 4. Idem, „Romanța soarelui”, op. cit., p. 97. 5. Infinitul e „cea mai de căpetenie din toate noțiunile pozitive”. (Sic cogito, Ed. Evenimentul, 1990, p. 94) Savantul o vedea „pretutindeni întipărită” în lume. 6. Mihai Eminescu, Poezii, ediția cit., p. 86. 7. Ion Minulescu
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
la proba documentară contrarie, pseudocitatele sînt textele puse între ghilimele de la paginile 334, 341, 352-353. 3. C. Sallustius Crispus, Opere, Traducere de Nicolae Lascu, Ed. Științifică, 1969, p. 161. 4. Poezii, ediția cit., p. 73. 5. Opere, p. 378. 6. Romanțe, ediția cit., p. 168. O notă din partea editorilor cerea și fraza cu care își încheie I. Valerian cel de-al doilea interviu cu Bacovia: „Apoi, brusc, gramofonul porni în vîrtej o nouă placă, cupletul lui Tănase: «Pisica pe orez». Mulțimea
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lacrima a fost unul din termenii frecvenți în limbajul suferinței. Neconsolat de pierderea Elenei Negri, Alecsandri plînge cu anii: „Trecutau ani de lacrimi, și mulți vor trece încă”. înstrăinat, G. Crețeanu își udă „pîinea în lacrimi”, care sînt multe, „rîuri”. Romanțele din epoca posteminesciană au, de asemenea, o „hidrografie” bogată. Nu doar cantitatea de lacrimi e mare, ci și intensitatea lor. Se plînge, uneori pînă la istovire, cu „lacrimi înfocate” sau cu „lacrimi de sînge” (D. Th. Neculuță, Radu D. Rosetti
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
pe la sfîrșitul deceniului al patrulea, dacă poetul trăiește! Deși nu-i lipsit total de violențe, discursul lui Bacovia a fost perceput ca moderat. Și asta deoarece, în epocă, alții și-au strigat mult mai tare „suferința”. Cam în genul unei romanțe la modă: „Suspine crude pieptu-mi zdrobește...” Discreția emoționeză mai tare decît impudența. în zilele patimilor, Iisus a impresionat prin tăcerea cu care a suportat durerile. Lumii nu-i plac văicărelile. Faptul acesta îl putem constata aproape zilnic. Eu, de pildă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]