4,815 matches
-
deschis de dificultățile scrierii -, dar ele sunt de fiecare dată privite ca șansa unică a cititorilor de a trage cu ochiul în camera secretă a creației. Scrie, cu falsă modestie, Alexandru George: "Poate că un narator cu vocație autentică de romancier s-ar pricepe să lege destinele unor personaje așa de deosebite precum Chișu și familia doctorului Necșulescu, pe care acesta nici nu o văzuse vreo-dată; ar fi de ajuns să pună la contribuție acel auxiliar tot-deauna folositor când genul acesta
În umbra unei crime by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7523_a_8848]
-
lui Gulliver, opera clasică a lui Jonathan Swift, din care scriitorul român a preluat principalele trăsături ale construcției epice și ale protagonistului. Imediat descoperim însă și o diferență izbitoare: lumea în care se trezește eroul lui Ion Eremia (ca la romancierul englez, tot un personaj "autentic" povestind la persoana întâi) nu sunt insule imaginare locuite de ființe fantastice precum piticii, uriașii sau animalele nobile, ci o țară aparent obișnuită, numită Kukunia (denumire amintind Kakania lui Robert Musil, despre care autorul însă
O antiutopie românească by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/7526_a_8851]
-
din familia lui de suflete, au fost acestea: "Frate uituc, fugi de neamul ce vrea să te vadă;/ fii ascunsă, ne'nmugurită livadă". Le-am crezut, și le mai cred și azi, potrivite cu filosofia unui marginal, puțin cunoscut ca romancier, încă și mai nefrecventat ca poet, un știutor nu doar de greacă veche, ci și de asprele rosturi ale măsurii eline. De căi umbrite, și de viață la umbră. Al cărei telegrafic jurnal e Râsul morților de aur, volumul de
Nerostitele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7533_a_8858]
-
astfel de roman e ca emisiunile tv., de pe vremuri, făcute din selecțiuni de la revelion, pentru cine ar fi vrut să-și amintească. Dar nimic mai mult. Doar dacă nu s-ar întâmpla ceva cu adevărat interesant, cum ar fi ca romancierul, de pildă, să fie ucis de personajul său, real și unanim cunoscut. Ei, da atunci s-ar schimba datele problemei! Un context ca ăsta schimbă gustul evenimentului și valoarea romanului. Cine este pregătit să-și întâlnească personajul, pe cât de notoriu
Personajul meu sadic by Doina Ruști () [Corola-journal/Journalistic/7545_a_8870]
-
Micaela Ghițescu Prozator, poet, îngrijitor de ediții clasice, portughezul José Viale Moutinho (n.1945), căruia cunoscutul romancier Urbano Tavares Rodrigues i-a remarcat "notabila capacitate de creare de atmosferă aliată cu arta de a povesti", a publicat, începând din 1968, mai multe volume de proză scurtă, două romane, Los Moros (2000) și Entre Povo e Principais (ed.
José Viale Moutinho - Casele noi by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7555_a_8880]
-
Petrescu, în treacăt, ca despre o încercare necesară, la autorul care le-a încercat pe toate, o luptă cu filosofia, aceeași care-i va fi menirea operei întregi. Într-o cronică din Adevărul literar și artistic, Călinescu scria că deja romancierul Ultimei nopți... voia, în Transcendentalia, volumul de șapte poeme din 1931, de la Cultura Națională, "transcenderea mediului liric de toate zilele, într-o preocupare de marile probleme ale existenței noastre". Un verdict simplificator, la prima vedere, dacă nu cumva pasibil de
Altă lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7281_a_8606]
-
fi acuzați de obtuzitate?"); despre senzul vieții ("Un scop estetic" (...) Senzația de a aparține cuiva care-ți aparține"; despre dragoste ("Iubirea e generoasă cînd nu cere nimic în schimb"). Aș fi vrut să vorbesc mai pe larg și despre stilul romancierului, fără exces de metafore, în schimb bogat în asociații insolite ("luminatorul ca un ochi al universului") cu atît mai percutante. Mă voi rezuma să subliniez (din nou) subtilitatea observațiilor într-o artă portretistică pe care atît de bine o ilustrează
O carte complexă by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/7291_a_8616]
-
romanescă, prin echilibrarea tensionată a ansamblului. Cu Mircea Cărtărescu eseistul e încă mai sever. Dincolo de excelența stilistică a romanelor, îi displac "preeminența narcisismului, roditor, dar și reductiv", "prisosul de exhibiționism și de artificialitate" (p. 310), atracția ce o exercită asupra romancierului "jegul și putreziciunea, ceea ce miroase ca un hoit, lumina râncedă", obsesia conjurației, faptul că planul oniric, categoric reușit, e diminuat de cel trivial, popular, al unor intrigi de cartier, apoi autorul nu se mișcă liber în zonele conceptelor, iar în
Invitație la dialog by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7088_a_8413]
-
poate să țină piept morții, uitării, nu pentru că le-ar ignora sau exclude; el echilibrează amenințările, umple golurile." Aici regizorul cu al său cinema împotriva uitării, - ce altceva face Bertrand Morane, eroul din Bărbatul care iubea femeile? - se întâlnește cu romancierul Adolfo Bioy Casares în al cărui roman, Invenția lui Morel, avem aceeași intuiție, eternitatea există numai în hologramă, cu anticipație 3D-ul actual, acolo povestea de dragoste este retrăită la nesfârșit cu aceleași cuvinte și gesturi, sfidând moartea care s-a
François Truffaut, bărbatul care era filmul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7092_a_8417]
-
Istoria literară a stabilit că decesul scriitorului a fost provocat de șubrezirea accelerată a sănătății sale, consecință a suprasolicitărilor din timpul unei vizite la Pucioasa, unde se afla dispersat Ministerul Cultelor, Artelor și Informațiilor în vreme de război. Dintre biografii romancierului, Adrian Dinu Rachieru a încercat să reconstituie, pe bază documentară, ultimele zile din viață ale acestuia 2. Conducându-se în principal după informațiile furnizate de jurnalul fiicei lui Rebreanu, Puia Florica, A.D. Rachieru și-a etalat convingerea că începând din
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
să nu ne lăsăm influențați de subiectivismul exagerat - dar de înțeles - al Puiei Florica Rebreanu care privește și redă în jurnal, totul pe un ton sumbru, prin prisma sfârșitului fatal intervenit la 1 septembrie 1944. În 1944, anul morții sale, romancierul Liviu Rebreanu era una dintre notabilitățile regimului antonescian. Director al Teatrului Național București din 1940, la 11 februarie 1941 a fost numit și director general al Teatrelor Naționale, Operelor Române și Spectacolelor în locul poetului Radu Gyr, destituit pentru că, în timpul rebeliunii
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
într-un organism subminat deja de chistul pulmonar și probleme cardiace, mijloacele insuficiente de atunci pentru combaterea infecției și, mai ales, întârzierea reacției de a-l transporta într-un loc de tratament corespunzător - clinica doctorului Costache Lupu - au determinat decesul romancierului. Certificatul medical eliberat la cererea familiei de dr. V. Tițescu, la 10 septembrie 1944 precizează că, "Liviu Rebreanu a sucombat ... suferind de Ťinsuficiență circulatorie (asistorie)ť"28. Liviu Rebreanu și-a sfârșit viața ca victimă a imprudenței prietenului său, generalul
Liviu Rebreanu - Ultimele zile by Traian D. LAZĂR () [Corola-journal/Journalistic/7106_a_8431]
-
în colaborare cu Muzeul Județean Bistrița - Năsăud, care valorifică în planul de cercetare științifică fondul documentar "Rebreanu" de la Biblioteca Academiei Române. Cartea întreține "constanta Rebreanu" în peisajul nostru literar: nu un cult, deși îl merită din plin, ci fireasca datorie față de romancierul român suprem. Eugen Lovinescu era dispus să sacrifice pe altarul lui Ion toate romanele de până la el, dar noi astăzi, privind retrospectiv cele 9 romane ale scriitorului, recunoaștem că rămâne fără egal. La interval de câțiva ani, o monografie ori
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
se relevă un bun cunoscător al istoriei europene în care se integrează cea a românilor și un incisiv polelmist cu diferitele tipuri de propagandă ce au însoțit destinul neamului său și care înflorește primejdios în perioada interbelică. Biografia interioară a romancierului conturează profilul unui autor care a meditat intens și continuu asupra speciei literare căreia i s-a dedicat. Se găsesc presărate în răspunsuri la interviuri diferite definiții ale romanului ce indică o conștiință teoretică remarcabilă, deși nu o pretinde niciodată
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
le reia la jumătate ori trei sferturi de secol lumea românească. Și dintr-un astfel de unghi, cartea este un mesaj al unui dialog la care autorii ne obligă. Și revenind la obiectul și subiectul acestei cărți, Liviu Rebreanu ca romancierul suprem al prozei noastre, cred că apariția lui a fost marele noroc al literaturii române. La rândul său, Liviu Rebreanu a avut marele noroc al unui filolog care i s-a dedicat cu totul. Ca istoric literar, Niculae Gheran se
„Dialog peste generații“ by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7343_a_8668]
-
de identificare este firesc ca și sexualitatea intensă (în mod evident, doar în imaginar) să fie trecută în contul septuagenarei autoare ca o obsesie maladivă. Un lucru pare să fie clar: Nora Iuga nu pare să fie unul dintre acei romancieri care, înainte de a se apuca de redactarea propriu-zisă își fac o listă de personaje și un plan teoretic. Pare mai degrabă omul care se pune pe scaun și scrie tot ce îi trece prin minte, exact așa cum îi trece prin
Jocurile și capriciile minții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7365_a_8690]
-
și caracterele sale veșnic reînnoite... O infinitate de alter-ego-uri... până la Contabilul jegos, jerpelit, purtând la subțioară mapa lui neagră, crăpată, de vinilin... (viitorul Rânzei, - adaug în 2005). Sincopă între două sau o mulțime de manifestări ale aceluiași erou... Tehnică de romancier mare..., nesătul. Am spus: Joyce!... * Un om care este confuz, în general, când vorbește, mult. Dar care, când este rău, devine deodată clar și concis. Ca și cum răutatea lui, i-ar limpezi brusc mințile... Făcându-l normal, eficient, lucid... * Tatăl lui
Sincope by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7621_a_8946]
-
plecare al filmului lui Stephen Daldry, în ceea ce privește sondarea infinitezimalelor sufletești și a mecanismului justițiar este Friedrich Dürrenmatt cu Făgăduiala (1958) sau Justiție (1985), nu întâmplător ecranizate The Pledge (2001) și Justitz (1993). Întregul bildungsroman decupat în câteva episoade relevante de romancier și reluate în film înscrie povestea de dragoste dintre o fostă gardiană la Auschwitz, Hanna Schmitz (Kate Winslet) și un adolescent, Michael Berg (David Kross) într-o temă care nu permite recuperări romantice, holocaustul. Povestea de dragoste deschide un capitol
Cărțile și noaptea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7628_a_8953]
-
americană îl consideră pe Updike "cel mai important...creator al stării de mijloc (Engl. "middleness") din literatura americană de la W.D.Howells până în prezent," iar Malcolm Bradbury observă că Updike este "adesea văzut ca cel mai realist dintre toți remarcabilii romancieri noi care s-au ridicat în generația de imediat după război." Updike singur își evaluează arta și succesul creîndu-l pe Henry Bech, scriitor evreu-american de succes, care are câte ceva din Mailer, Bellow, Portnoy, Singer, Roth și Salinger, un alter ego
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]
-
dialogurile anterioare ale lui Rafael cu tovarășul său de cămin Milică nu duc prea departe. Neconsolat fiindcă a fost părăsit de o femeie nărăvașă, Milică va pleca din orfelinatul socialist, lăsându-l pe Rafael singur cu gândurile și problemele lui. Romancierul ar fi putut plonja eficient în această microlume a copiilor instituționalizați, așa cum o făcea în Proorocii Ierusalimului, unde le studia atent colegii de generație și de "idealuri". Comportamente dezaxate, psihologii în derivă, morală adaptată, fantasme identitare juvenile, relaționarea cu adulții
Vremuri grele by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7641_a_8966]
-
aveam să aflu de la un prieten și care este grădina în care asasinul și-a ascuns comoara. Se pare că Dostoievski găsise locul din întâmplare, oprindu-se să urineze!). În acest triunghi al patimei ucigașe, ajungem și la clădirea unde romancierul își avea biroul, pe care îl dorea plasat întotdeauna într-un colț al odăii. Aici scrisese el Jucătorul, Crimă și pedeapsă ca și o serie de nuvele, repede, tot mai repede, cu o caligrafie ce o silea pe devotata lui
George BANU - Sankt Petersburg, oraș de piatră by Ileana Littera () [Corola-journal/Journalistic/7650_a_8975]
-
dedicată Marilor scriitori interbelici (alături de Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Tudor Arghezi, George Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Ion Pillat, Camil Petrescu, Lucian Blaga, Ion Barbu, Anton Holban, M. Blecher), teoreticianul, criticul și istoricul literar Călinescu e citit simultan ca romancier, poet și dramaturg. Poligrafia triumfă, în toate cazurile, în fața strictei specializări. Emblematice în acest sens sunt resuscitările de care au parte memorialistul Topârceanu sau recenzentul Sorescu. Oricum, invocata dominație a lui Călinescu mi se pare, sub aspect critic, incompletă. Tăietura
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
ar fi aluzia, intertextul, sugestia, alegoria esopică, parabola, precum și unor noi moduri de lectură. Proteică și cameleonică, având, ca Ianus, două fețe, această literatură pune astăzi o mare problemă: ea a avut, în chipul cel mai inextricabil, doi autori, unul, romancier, poet sau dramaturg, celălalt, cititorul, criticul, interpretul. Cenzura a făcut din ea rodul colaborării dintre ei. Altfel spus, numai citite într-un anumit cod, de către cititorul contemporan, ea își dezvăluia pe de-a-ntregul înțelesul." (pag. 891) E pe cale de dispariție
Câteva constatări by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7470_a_8795]
-
Armata Zapatistă de Eliberare Națională) din Mexic, autor a peste 20 de scrieri. Iar Paco Ignacio Taibo II s-a născut în Spania, familia a părăsit țara din cauza dictaturii lui Franco, a ajuns în Mexic. Aici s-a afirmat ca romancier și poet, ca istoric și jurnalist, tradus în peste 30 de țări. Ideea scrisului "la patru mâini" a avut-o Subcomandante Marcos, iar ziarul La Jornada le-a găzduit dialogul, în foileton, vreme de mai multe luni. Așadar un roman
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
să-i acorde atenție. Alexandru Matei, în dorința de "a nu se face confuzie între valoarea omului și a disidentului Monica Lovinescu și valoarea romanului" avertiza că "ar fi trist să se extindă prestigiul ei de intelectual asupra calității de romancier", iar Paul Cernat, deși recunoștea că vorbește din auzite, fără a fi avut timp să citească el însuși, recomanda ca "acest roman să fie citit cu exigență și obiectivitate pentru ceea ce reprezintă în sine, ca literatură, nu lăudat doar pentru că
O carte nedreptățită by Astrid CAMBOSE () [Corola-journal/Journalistic/7227_a_8552]