3,927 matches
-
trebui căutate în istoria comună a țărilor cu valori similare [pentru cele cinci dimensiuni]. Toate țările latine, de exemplu, înregistrează valori ridicate pe axa distanței față de putere și a evitării incertitudinii. Țările latine (în care astăzi se vorbește o limbă romanică, de pildă spaniola, portugheza, franceza, italiana) au moștenit cel puțin o parte a civilizației lor de la Imperiul Roman. În zilele sale, Imperiul Roman se caracteriza prin existența unei autorități centrale la Roma și un sistem de legi aplicabile cetățenilor de
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
prin singular sau plural (rom. mazăre/engl. peas; rom. fasole/engl. beans; rom. mulți bani/engl. much money). Referirea la inanimate se face printr-un pronume special în engleză (it), dar printr-un pronume comun animatelor și inanimatelor în limbile romanice (rom. el, ea / fr. il, elle / it. lui, lei / sp. ello, ella). Sistemul gramatical al politeții se materializează prin desemnarea interlocutorului printr-un singur pronume în engleză - you -, prin doi în franceză - tu, vous -, prin trei în română - tu, dumneata
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
2.1. Limba Limba română este o limbă neolatină, cu substrat traco-get și superstrat slav, care s-a dezvoltat multe secole (din secolul al IV-lea până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) în izolare față de alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel, a conservat unele elemente arhaice (de aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
până în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea) în izolare față de alte limbi romanice („insulă de latinitate într-o mare slavă”). Astfel, a conservat unele elemente arhaice (de aceea a fost adeseori considerată cea mai autentică sau pură limbă romanică), împărtășind cele mai multe trăsături cu romanitatea din cealaltă zonă laterală, din Peninsula Iberică. Structura sa gramaticală este fundamental latină, cu puține elemente slave (incert neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
neutrul, vocativul în -o, câteva desinențe de origine slavă); în schimb, vocabularul are mai multe straturi etimologice, româna păstrând cuvinte din limbile tuturor culturilor cu care a intrat în contact direct sau livresc, deși vocabularul fundamental al limbii este esențialmente romanic. Reflexul în limbă al eclectismului culturii române îl reprezintă caracterul eterogen al lexicului. Ca și în societate, și în lexic s-a manifestat aceeași capacitate de adaptare la schimbări succesive, prin adoptarea rapidă și mimetică a unor elemente dintr-o
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
between cultures. Belmont, CA, Wadsworth/Thomson Learning. Sapir, E. (1921). Language. Harcourt, New York. Sapir, E. (1949). Selected Writings of Edward Sapir in Language, Culture and Personality, ed. D. Mandelbaum. Berkeley: University of California Press. Sala, Marius (coord.) (1989). Enciclopedia limbilor romanice. București, Editura Științifică și Enciclopedică. Sardar, Ziauddin, Borin Van Loon (2001), Studii culturale. București, Curtea veche. Scollon, R. , S. B. K. Scollon (2001). Intercultural communication : a discourse approach. Malden, Mass., Blackwell Publishers. Scollon, Ron, Suzanne Wong, Scollon (1995). Intercultural Communication
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
of Meaning. An Introduction to semantic Structures; The Hague-Paris, Mouton,1975, p. 27-28. 9. Oprea, Ion, Lingvistică și filozofie, Iași, Institutul European, 1992, p. 165. 10. Sala, Marius, Bârlădeanu, Mihaela, Iliescu, Maria, Macarie, Liliana et alii, Vocabularul reprezentativ al limbilor romanice,București, Editura Științifică și Enciclopedică, 1988. 11. Saussure, Ferdinand de, Curs de lingvistică generală, Iași, Polirom, 1998,p. 135. 12. Stoichițoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii române actuale. Dinamică, influențe, creativitate, București, Editura ALL, 2001. ac: ață(263); înțepătură(50); ascuțit(43
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pentru a se păstra încărcătura spirituală a semnificațiilor: "Luni e Lunei, / Marți a Macovei; / Miercurile le țin legate; / Joile nu mi se cade; / Vinerea-i pentru bărbatul; / Sâmbăta-i a morților, / Duminica-i a taților."68 Și în unele limbi romanice, se păstrează același joc al semnificațiilor, utilizat ca paliativ existențial al trăirilor zilnice: "Lundi, mardi fête; / mercredi, peut-être; / jeudi la Saint-Nicolas; / vendredi, on ne travaille pas; / samedi, petite journée; / dimanche on va se promener."69; sau "Lunedi che lunedai, / Martedi
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Darurilor, București, 2000. STAHL, Paul H./FLORESCU Florea Bobu/PETRESCU,Paul, Arta populară de pe Valea Bistriței, Editura Academiei RSR, București, 1969. ȘĂINEANU, Lazăr, Basmele române, În comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București. TOROUȚIU, Ilie, Frunză verde, Cântece și basme poporale din Bucovina, Ediție îngrijită de Ion Filipciuc, Editura "Biblioteca Miorița", Câmpulung Bucovina, 2003. ȚÂBRIC, Vasile Iftinchi, Cântece și urături la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
populare românești, Ed. cit., v. Moartea ca cumătră, pp. 254-257. 147 Ibidem, v. Tei-Legănat, Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne și Șchiopul-cu-barbă-cât-cot, pp. 111-112. 148 Lazăr Șăineanu, Basmele române, În comparațiune cu legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București, p. 501. 149 De sub muntele Rarău, Ed. cit., p. 23. 150 Ibidem, p. 67. 151 Ibidem, p. 44. 152 Ibidem, p. 68. 153 Ibidem, p. 72. 154 Ibidem
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
populare din Bucovina, Ediție îngrijită de Ion Filipciuc, Editura Biblioteca "Miorița", Câmpulung Bucovina, 2003, p. 45. 331 Ibidem, p. 40. 332 Lazăr Șăineanu, Basmele românilor în comparațiune cu Legendele antice clasice și în legătură cu basmele popoarelor învecinate și ale tuturor popoarelor romanice, Ediție îngrijită de Ruxandra Niculescu, Prefață de Ovidiu Bârlea, Editura Minerva, București, 1978, p. 277. 333 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Op. cit., III, p. 298. 334 Ibidem, III, p. 299. 335 Ibidem, pp. 299-300. 336 v. Ivan Evseev, Dicționar de simboluri
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
informații temeinice de literatură, teorie literară și filosofie. Cartea vizează cel puțin nivelul unor oameni cu instrucție universitară și face deliciul scriitorilor, studioșilor de texte rare, baroce, europene, eminesciene, blagiene ș.a.m.d. Familiarizată și cu limbile și literaturile sferei romanice, expertă în cele anglo-saxone și americane, Maria-Ana Tupan, prin forța de a-și ordona lecturile și ideile, de a le expune și a le sintetiza într-o masă critică a descoperirii inovatoare, excelează prin memorabile metamorfoze a ceea părea deja
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
și unghiuri de vedere. Astfel, continuitatea între Bizanț și Roma a fost asigurată de limbajul artistic, liantul fiind manierismul baroc care în premieră punea în contact Estul și Vestul. Moștenind antichitatea greacă, și Bizanțul și Roma, autorii baroci în aria romanică au avut în cea mai înaltă măsură conștiința de sine a scriitorului, obsesia formei, literaritatea discursului. Astfel, Nicolaus Olahus, Miron Costin, Neagoe Basarab sau Dimitrie Cantemir convoacă în textele lor un conglomerat de alte texte și inserturi, reciclându-le energiile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
regia izolării poetului de arena politică, dominată de tratatul secret de alianță (și aservire) cu (față) de Viena și Berlin. Totodată, poezia lui Eminescu este preponderent tradusă și mediatizată în lumea germană, deși spiritul creativ al poetului ținea de inima romanică a Europei. Înlocuirea "filierei" franceze cu cea germană în România atrage dupa sine expulzarea lui Emile Galli (tot la 28 iunie 1883), directorul prestigioasei publicații "L'indépendence roumaine", și în 1885 a lui Al. Ciurcu, ce-i luase locul, precum și
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
profesor, istoric și critic literar. Va fi înmormântat după canoanele ritului mozaic, odată cu soția lui, Ruth, ce nu rezistase veștii decesului la spital al soțului. În afara ambasadorului Tudor Dunca, au fost de față, dintre literați, doar bătrânul profesor de limbi romanice Klaus Heitmann, S. Damian și Paul Schuster. Evocarea personalității lui Croh, ce începe și se termină cu acest moment zero, se recompune dintr-un noian de detalii: informațiile despre om, cărturar, critic și profesor sunt oferite în tehnica insidioasă a
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
Charles d'Orléans, în interpretarea lui Starobinski, în cerneală". Iată un citat prin care se poate defini arta eseistică a lui Virgil Podoabă, de o altitudine și o probitate intelectuală ieșite din comun. Știutor de elină și latină, de limbi romanice, italienizant, superinformat pe textele marilor filosofi ai culturii, autorul nu întoarce spatele anecdoticii, biografismului savuros, făcând din cartea sa un exemplar exercițiu de admirație, analiză și interpretare. Castalian cultivator al etimologismului de sorginte heideggerian, Virgil Podoabă se apără prin cărțile
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
se petrece pe alte coordonate, oricum în afara timpului sau paralel cu acesta. Căci imaginea din 1996 a Profesorului era una și aceeași cu cea de prin anii 1960, ai studenției subsemnatului, când șeful catedrei de italiană de la Facultatea de Limbi Romanice a Universității București, urmaș al marilor profesori și italieniști Ramiro Ortiz (admirator al lui George Coșbuc în calitate de autor al primei traduceri în versuri al Divinei dantești (1924 - 1932) pe care a îngrijit-o și prefațat-o) și Alexandru Marcu (el
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
temei de care se ocupă acum, Ces Latins des Carpathes. Motivația noului demers? Una mărturisită pornește de la nevoia explicării unui fenomen istorico-cultural demn de tot interesul; alta subsidiară e de ordin afectiv, autorul cunoscând bine chestiunea romandă, adică a supraviețuirii romanice în zona helvetă. Era firesc să-l intereseze "taina" rezistenței altei comunități romanice, în regiunea carpato-danubiană, ca fragment al acelui complex etnocultural care a fost Romania. Cum să nu-l incite aventura istorică a unor rude așa de apropiate? Curiozitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
Una mărturisită pornește de la nevoia explicării unui fenomen istorico-cultural demn de tot interesul; alta subsidiară e de ordin afectiv, autorul cunoscând bine chestiunea romandă, adică a supraviețuirii romanice în zona helvetă. Era firesc să-l intereseze "taina" rezistenței altei comunități romanice, în regiunea carpato-danubiană, ca fragment al acelui complex etnocultural care a fost Romania. Cum să nu-l incite aventura istorică a unor rude așa de apropiate? Curiozitatea l-a făcut să se apropie de istoria unui popor care a pătruns
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
despre o nouă istorie a evului mediu; despre evoluția ideii de libertate de-a lungul timpului; despre mari imperii și mici state de succesiune; despre mai toate popoarele europene; despre formele vieții contemporane; despre cărți reprezentative în istorie; despre literaturile romanice etc. Când ucigașii săi l-au smuls de la masa de lucru, N. Iorga tocmai scria Istoriologie umană, din care nu apucase a pune pe hârtie decât puține capitole. Epitetul umană din sinteza proiectată se cuvine reținut, în ciuda caracterului său oarecum
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
o Italie nouă, Țara Românească, a cărei înălțare în rândul popoarelor libere o salută toate popoarele latine." E greu de spus câtă solidaritate de gintă exista atunci. Fapt este că latinii carpato-dunăreni și-au pus toate speranțele într-un occident romanic, față de care îți defineau propria identitate, vocația culturală, programul de modernizare. De acolo au împrumutat și modelul social-politic, pus la lucru încă înainte de Unirea Principatelor și criticat insistent de junimiști. Misiunea de bastion al Europei liberale în Est s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
senatului universitar și colegiului Facultății de filozofie și litere de către Ioan Bogdan, este numit în 1901 profesor titular prin decretul regal cu nr. 732 / 21 februarie. În același an, în iunie, această catedră se împarte în două: catedra de filologie romanică cu privire la limba română, la care va preda Ovid Densusianu până la sfârșitul vieții sale și catedra de istorie a literaturii române, care este ocupată de I. Bianu. În 1905, publică primul volum al lucrării Histoire de la langue roumaine. Paralel cu activitatea
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
Maniu, Perpessicius. Tot în 1911 propune înființarea unei „Societăți pentru cultura artistică” cu scopul de a imprima o direcție nouă și învățământului primar. În 1913, după repetate insistențe reușea să înființeze Institutul de Filologie și Folclor de pe lângă catedra de filologie romanică. După un an i s-a anulat recunoașterea oficială și subvenția. Prima publicație care inaugurează seria publicațiilor Institutului de Filologie și Folclor, este monografia Graiul din Tara Hațegului (București 1919) În 1914-1915 Ovid Densusianu prezintă cursurile: Literatura nouă la popoarele
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
După un an i s-a anulat recunoașterea oficială și subvenția. Prima publicație care inaugurează seria publicațiilor Institutului de Filologie și Folclor, este monografia Graiul din Tara Hațegului (București 1919) În 1914-1915 Ovid Densusianu prezintă cursurile: Literatura nouă la popoarele romanice, Monografia limbilor romanice, Toponimie Reto-romană. În lunile de vară ale lui 1915, Densusianu pleacă în Elveția, apoi la întoarcere se retrase din fața nemților, provizoriu, la Iași. Ii ținea locul la catedră I.A.Candrea. Apropierea frontului tot mai mult l-
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
i s-a anulat recunoașterea oficială și subvenția. Prima publicație care inaugurează seria publicațiilor Institutului de Filologie și Folclor, este monografia Graiul din Tara Hațegului (București 1919) În 1914-1915 Ovid Densusianu prezintă cursurile: Literatura nouă la popoarele romanice, Monografia limbilor romanice, Toponimie Reto-romană. În lunile de vară ale lui 1915, Densusianu pleacă în Elveția, apoi la întoarcere se retrase din fața nemților, provizoriu, la Iași. Ii ținea locul la catedră I.A.Candrea. Apropierea frontului tot mai mult l-a pus din
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]