1,483 matches
-
pașind agale. Când florile vor fi-nflorit demult, În sărutarea vie-a dimineții, Te voi opri din drum, ca să ascult Poveștile din vremea tinereții. Și-apoi, când soarele indrăgostit, Va mângâia și munte și genune, Îmi voi aduce darul meu rostit, Într-o eternă caldă rugăciune.
D?-mi m?na iarn? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83318_a_84643]
-
fusese greșit. Adică îi spusese adjunctului: vezi ce faci cu cazul ăsta, vorbe rostite cu intenția să se rezolve, și celălalt nu înțelesese; adică vorbele erau ambigue, nu cum sunt rostirile noastre în general, ci ambigue pur și simplu, poate rostite și într-un moment de oboseală care accentuase ambiguitatea și celălalt a înțeles ce a vrut; putea să fie și bine, și rău, dar a preferat să nu se complice sau încă și mai mult, pentru asta fusese pus acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în clipa în care se gândea: „Of, ce proastă sunt, ce proastă sunt!“, și acum simțea că o privește ușor întors spre ea, dar era prea târziu, orice ar fi spus era prea târziu să mai întoarcă din drum vorbele rostite, îl auzea cum zice: „N-am înțeles“. A rămas agățată de brațul lui până în clipa în care el s-a desprins ușor, și-a îndreptat spatele și vocea lui spunea: „Ce e cu casa?“, apoi după un timp: „Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
mare bucluc. Exact în clipa aceea, slavă Domnului, luminile s-au aprins și un murmur de bucurie s-a înălțat în vagon. S-a auzit și păcănitul sistemului de comunicație care se retrezea la viață și am auzit anunțul laconic rostit tărăgănat de un conductor al metroului londonez, care, fără să ceară de fapt scuze pentru incident, a explicat că trenul avea „dificultăți de operare“ care vor fi remediate cât mai curând posibil. Nu era cea mai satisfăcătoare explicație, dar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
dezordine de nedescris: pămînt azvîrlit din grădină, ramuri din copac și țigle sparte. Începură să Îndepărteze mizeria cu piciorul, respirînd din ce În ce mai aspru În timp ce-o făceau, bodogănind și Înjurînd. Chiar așa, cînd numele lui Kay fu pronunțat În stradă - rostit insistent, fără să o cheme sau s-o strige cineva - ea auzi. Auzi, și Își dădu seama cine era. Se Îndreptă, stătu o clipă, apoi păși peste cadavrul bărbatului și se Întoarse repede la trepte. Îl recunoscu prin Întuneric datorită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
E un citat din Proust. —Și ce înseamnă? Nu i-am răspuns. Nu l-am întrebat niciodată pe Eduardo ce înseamnă. Suna formidabil. —Lasă-mă să ți-l traduc. „Nimic nu se compară cu dorința cuiva de-a împiedica lucrurile rostite să aibă vreo asemănare cu gândurile sale.“ Folosește fraza asta de când lumea. Eram uluită. Todd citea Proust? Și eu, care credeam că am de-a face cu un puști bogat și analfabet. Retrag totul, pe cuvânt. Nici n-am putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
a judecătorului. Își ridică brațele, vru să spună ceva ce nu mai spusese vreodată, dar cînd aproape să-i atingă umerii el se depărtă; ea rosti foarte Încet: „Ce tînăr sînteți... Vă iubesc! Se neliniști cîteva clipe, nu de cuvintele rostite, ci de efluviile ce le mînară la suprafață. Nu auzi nici un răspuns, ochii Îi deveniră mari, el stătea nemișcat, părea de data asta Învăluit În ceață. Era totuși real căci Îi simțea răsuflarea emoționată, nu putea să fie Închipuire, „Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel Își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos În rememorările rostite, Încît dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se Întîmplaseră cu sute de ani În urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare În timp. - În Capitală, regele Însuși, continuă el, primea defilarea armatei, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
de vorbă cu ea Înainte de plecare. Un chinuitor joc Între prezența singurătății noastre și situația determinată de motivul venirii mele acolo, care nu Îngăduia prin decență decît un anume tip de conversație, zbuciumul ei de a ieși din făgașul cuvintelor rostite și neputința morală de a o face, iar eu asemeni. Stăruitor Îi rămăsese doar zîmbetul pe buze, nesfîrșit de trist; ar fi vrut să spună ceva anume, dar cuvintele nu se mișcară, stăteau Încremenite În poarta nașterii lor. „Ana!” rostii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lîngă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai trecut și treci e fără egal. Suferințele, nedreptățile, Închisorile, totul În numele unei societăți absurde, visate sincer, sau rostite ipocrit, cei torturați, asasinați, crucea acestei umanități... Unde? Ce carte le poate cuprinde? Toate cîte au fost... -...Au trecut, vor trece, Îi preluai vorbirea ( În timpul acesta, doamna Pavel Își dădea mai departe În cărți), dar lipsește un Balzac, un Dostoievski
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
pe sine, care, zicea ea, era conștientă că produceau o stranie surpare în simpatia celuilalt; nu știa de ce, dar era un fapt, după cum tot un fapt era și acela că le declanșa, aceste discuții, uneori doar printr-un singur cuvânt rostit sau o simplă remarcă.) Acum venise așa cum plecase, ca și când tot timpul ar fi trăit în aceeași stare, cu tandrețe pentru mine, nu atât de rece și de străină ca atunci, și cu aceeași boare de tristețe pe chip și fără
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
acestei catastrofe, căci asta exprima acum chipul ei, sentimentul că se petrecuse o catastrofă, masca hidoasă pierise atât de total încît avui și eu sentimentul că altcineva fusese în încăpere, nu Matilda... Dar îndată îmi amintii... ușa sertarului spartă, cuvintele rostite, nu ți-am distrus "opera", ironia, disprețul trivial... Crezi că eu sânt Petrică? îi spusei liniștit și sumbru, să-mi răsfoiești rânjind caietele? Las la o parte spartul ușii, oi fi crezut că păstrez acolo cine știe ce scrisori secrete, din trecut
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
M-au revoltat sertarele închise. Cu mine în casă te ascunzi de mine?" Începui să măsor încăperea în lung și în lat. "Ei da, îi răspunsei, venea în contradicție cu tot ceea ce ești tu, care nu concepi că un cuvânt rostit nu poate fi inocent. Ai rostit acele cuvinte și n-ai bănuit că pot avea o consecință, mai ales că știai bine ce spui. Erai de partea domnișoarelor Calcan, nu a mea. Vreți toate să vă credeți atotputernicele acestei lumi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
se înșelase asupra mea. N-am făcut nimic ca totul să fie ca înainte! Cum, dar făcusem totul aproape în fiecare secundă a vieții noastre în doi, în fiecare secundă îi pândisem fiecare gest, fiecare intonație, fiecare înțeles al cuvintelor rostite, gata pregătit să-i răspund... Și nu trecuse zi fără să schițez, da, să schițez, nu să duc până la capăt un gest care însă nu mai apărea într-o oglindă. Dispariția iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de la pantalon? Nu ți-l cos eu, n-ai nici o grijă, ți-l coase Ana, care nu se jenează la gândul că vreo studentă s-o fi gândit cu nostalgie la ceea ce ar putea să iasă pe-acolo pentru ea." Rostită sec, această vulgaritate, cu armonie totuși, disprețuitoare și rece. Alteori însă cu o grijă nepăsătoare: Lucrezi prea mult, ai slăbit, o să zică lumea că te țin nemîncat." Sau, impenetrabilă, simulând o gelozie care nu spunea nimic: "Ce mai face doamna
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
loc o mișcare ritmică. Toată lumea din sală sări - sări cu adevărat - în picioare. Salutară. Apoi se așezară din nou. Urmă apoi o liniște totală. Viteza de desfășurare a acestei secvențe, din momentul în care cuvintele revelatoare fuseseră atât de vibrant rostite și până la această tăcere din final, îl lăsă pe singurul martor neutru afectiv, mut de uimire. Nu complet mut, bineânțeles. Sensul cuvintelor "Majestate Divină" încă provoca asociații de idei. Și mai rămânea faptul incredibil că engleza era vorbită și înțeleasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
că va trebui să avem o discuție între patru ochi. Și, acum că ai descoperit nimicnicia universului, poate că acesta ar fi momentul potrivit. La celălalt capăt al firului se auzi un sunet. Părea să fie expresia unei nedumeriri. Cuvântul rostit, dacă putea fi numit astfel, era o combinație de h-uri și n-uri, și o vocală, sau două, trei... Și se auzi cam așa: - Huhnnuhhn? Tonul părea interogativ. Gosseyn nu încercă să facă o traducere exactă. În momentele care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
de simplu, pe atât de eficient: Bloteriștii colectau banii populației, plăteau o cotă parte la buget și li se îngăduia să-și stabilească singuri regulile, de la salarii la scheme de joc. Principiul era solid și convingător, nici nu mai trebuia rostit sau așternut pe-o hârtie. Se respecta scrupulos, ca între doi gangsteri de onoare: eu îți aduc bani în buget, cu restul mă lași să fac ce vreau eu. Nu se mai câștiga de mult la categoria I; uneori reportul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mulțumesc, ci doar vă... admir, sunt fericit să vă privesc; poate vorbesc prostește, dar trebuie să vorbesc, trebuie să explic... măcar din respect pentru mine însumi. Totul era la el impetuos, tulbure și febril; se prea poate ca adeseori cuvintele rostite să nu fi fost cele pe care voia să le spună. Parcă întreba din priviri dacă poate vorbi. Ochii îi nimeriră pe chipul doamnei Belokonskaia. Nu-i nimic, dragă, continuă, continuă, numai să nu te înăbuși, observă ea. Și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Cât despre visul aievea (coșmar ) în urma căruia am fi atribuit d-lui Boerescu și unui alt asistent cuvinte pe cari nu le-ar fi rostit, se poate în adevăr ca fidelitatea logosului să nu fi fost stenografică, dar esența cuvintelor rostite e cea comunicată de noi. Sorgintea căreia - i datorim informațiile noastre e, în cazul acesta, prea sigură ca să nu preferăm a bănui pe redactorii "Presei" că se cam jenează a confirma zisele noastre. Neagra mulțime se compunea în adevăr din
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
de aur. Patriarhul Antiohiei - un arab - citea rugăciunile mortuare sub lumina făcliilor mari de ceară. Om care nu știuse altă limbă decât cea românească, om de-o nepilduită vitejie personală și de un nepilduit patriotism. Căci iată, cuvintele iscălite, ba rostite poate de el: Se întîmplă de stătură mitropoliți și domnitori țării oameni străini nouă, nu cu legea sfântă, ci cu neamul, cu limba și cu năravurile cele rele, adică greci; cari, după ce nu se îndurară nici se leneviră a pune
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeuă, care este o doxologie, prin care Hristos e recunoscut ca Domn și ca Fiu al lui Dumnezeu. Cea de‑a doua parte este rugăciunea propriu‑zisă : «miluiește‑mă pe mine păcătosulă. A doua parte trebuie rostită diferit față de prima. Prima parte trebuie rostită rar, În stil doxologic, iar ce‑a de‑a doua parte o spunem ca pe un plâns. Cuvintele «miluiește‑mă pe mine păcătosulă trebuie rostite cu inten‑ sitate, implorându‑L pe Dumnezeu, pentru ca
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
o doxologie, prin care Hristos e recunoscut ca Domn și ca Fiu al lui Dumnezeu. Cea de‑a doua parte este rugăciunea propriu‑zisă : «miluiește‑mă pe mine păcătosulă. A doua parte trebuie rostită diferit față de prima. Prima parte trebuie rostită rar, În stil doxologic, iar ce‑a de‑a doua parte o spunem ca pe un plâns. Cuvintele «miluiește‑mă pe mine păcătosulă trebuie rostite cu inten‑ sitate, implorându‑L pe Dumnezeu, pentru ca El să ne poată trimite lacrimi. Dacă
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
fierbinte către Dumnezeu și atunci va trimite și Bunul Părinte ceresc belșug de har și de ajutor. În ceea ce privește modul săvârșirii rugăciunii, trebuie să ne rugăm ca și cum am avea În fața ochilor pe Hristos, să ne adunăm mintea asupra celor citite sau rostite, și să ne curățim inima de orice gând păti‑ maș. Ceea ce contribuie foarte mult la păstrarea atenției În timpul rugăciunii, este pronunțarea acesteia foarte rar, pentru ca fiecare cuvânt al ei să aibă ecou În mintea și inima noas‑ tră. La Început
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
liniștea interioară, cel ce se roagă se străduiește, prin intermediul câtorva cuvinte adresate lui Iisus, să se concentreze. Se Încearcă „concentrarea gân‑ dului și păstrarea În memorie a numelui lui Iisus”287. Rugă‑ ciunea inimii este și „o meditație asupra cuvintelor rostite și a Înțelesului lor, iar În faza rugăciunii mentale, cuvintele Încetează, rămâne doar sensul lor și acest fel de rugăciune devine neîntrerupt și nu poate fi deranjat de nimeni și nimic”288. Pentru mulți dintre cei ce o practică, după
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]