12,373 matches
-
îndelungată într-un spital, dar de-așa ceva am avut parte numai eu. — Nu te uita așa la mine, zice Brandy. N-or să se-ntoarcă mânjii din morți dacă nu iau io pilulele astea. În următoarea sticlă sunt tablete mici, rotunde, de culoarea piersicii, de Aldactone la 100 de miligrame fiecare. Proprietara noastră trebuie că-i avidă după hormoni feminini. Analgezicele și estrogenul sunt cam singurele alimente consumate de Brandy, și zice: — Dă-mi, dă-mi, dă-mi. Gustă niște mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
țoale de cîrpă, de cînepă, vrîstate în culori destul de șterse, ca să pară sau să fie niște vechituri. "Aha, covoarele... Apă este? Apă de băut?" I se făcuse sete din cauza mirosului dulceag stătut care plutea peste tot, în holul cu scaune rotunde, pitice, îmbrăcate într-un fel de brocart vișiniu, pe scara de lemn care se clătina la fiecare pas al său, pe culoarul întunecat în care se vedeau cinci uși de lemn alb pe o parte și alte cinci pe cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
că arată îngrozitor fără dinți, și-și întindea gura cu un efort vizibil. "Dacă-l cunosc?!" Se depărta tiptil, îl auzi hodorogind într-o cămară și s-a întors cu o cutie de tablă în care se vindea halva Kadri, rotundă, în două culori, roșie și verde. Dacă-l cunosc, mai întrebi dumneata!" Cu degetele groase, negre de tutun, nu l-a văzut fumînd, în odăi nici nu mirosea a scrum, ci doar a frunze de tutun care se usucă, dulceag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Manufatture di Parma" și numai pentru cunoscători. Ia te uită! Unii din cunoscători erau tocmai o femeie din Vladia și, datorită ei, și adjutantul Popianu. K.F. purta nu aceeași rochie, ci același model de rochie, cu umerii ridicați, guler scurt, rotund, lipit de gît ca un colan, mîneci bufante și cute largi la poale. Așa cum era, strînsă pe talie și dintr-o dată lăsîndu-se ca un clopot în jos, la o palmă de podele, rochia părea regească și nu era decît o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nu te bucura înainte de vreme și nu-ți face singur piatra de mormînt", i-a spus cu un ton grav, de om care știe și care e scîrbit de și mai multe. Bîlbîie s-a uitat la el cu ochi rotunzi și strălucitori. Era caraghios de tot și parcă întinerise brusc. A tras aer în piept și se vedea că are de gînd să-i spună tot, dintr-o suflare. Asta era prea mult, Radul Popianu era un om de onoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa ceva, nu. S-a întors greoi, a ridicat sprîncenele roșcovane a mirare. "Alianță? Ce fel de alianță, domnișoară? Și cu ce scop?" Domnișoara K.F. avea o expresie de gheață, nici un mușchi nu tresărea pe fața ei, ochii albaștri se făcuseră rotunzi, ceva între naivitate și indiferență, era frumoasă, n-aveai ce zice, dar o frumusețe decorativă care nu găsea nici un ecou în sufletul lui Radul Popianu și deci în sufletul nimănui. Ținea capul ușor plecat pe dreapta, gîtul întins, fără cute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu vînt și plopii scoteau un vaier, un foșnet atît de omenesc și de neliniștitor, încît n-a mai putut suporta și a dat ordin să fie tăiați. Mai în fiecare dimineață se ducea la fereastră să vadă petele alburii, rotunde, ale trunchiurilor retezate ca doi bănuți de argint lucind în iarba întunecată. Îi părea rău că s-a întâmplat așa, dar n-avusese încotro. O săptămînă de insomnie l-ar fi ucis mai repede decît se aștepta să moară după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
să aibă răbdare. Da, da, da, foarte interesant, domnilor, foarte interesant. E o copie după un document, hm, ca să zic, important?" Colonelul Stoicescu îi luă grav hîrtia țeapănă, o puse pe masă și privindu-l cu ochii lui de șoarece, rotunzi, negri, luceau probabil și pe întuneric, "ei, și dumneata, copie! E documentul original, documentul care, cine știe, cine știe, va sta la loc de cinste între valorile de preț ale neamului. Cum ți se pare?" Dacă n-ar fi pus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
zdravăn, pieptos, cu părul creț de pe piept ieșind prin cămașă, singurul dascăl de științe ale naturii din oraș. Dacă îi stăteai în preajmă puteai simți un vag damf de alcool plutind în jurul coamei sale zburlite, în creștet avea o chelie rotundă și cenușie, ca de altfel toată pielea obrazului. Ochii mari, cu mișcări încete, priveau pe fiecare elev în parte cu atîta amănunțime, încît puteai crede că se uită dincolo de haine și de piele, înlăuntrul lui, cercetînd vasele subțiri de sînge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate considerație, dacă nu doar o moțăială de lunatic. Căci astfel merg doar lunaticii, duși peste abisuri de mâna Atotțiitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Înnoroiați, pentru că ea pășea pe frunze ca pe‑un covor, Însă pe suprafața lucioasă a lacului se‑ntinsese o boare fină, ca peste un măr sau ca atunci când respiri În oglindă. Ea‑și aminti și‑și scoase din buzunar oglinjoara rotundă pe care tatăl ei i‑o cumpărase de la un țigan, dintr‑un iarmaroc de la Seghedin. (Țiganul, un mustăcios tânăr, șchiop de‑un picior, cu mulți dinți de aur, vindea cazane de aramă. Îl implorase pe gospodar să‑i cumpere oglinda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
apus de soare, care cade la orizont aidoma unui cap de monarh, atunci când se prăvale de pe un butuc. Îngândurat, domnul Brener Își scoase o țigară din buzunarul interior. În acel moment, chiar În acel moment, fetița din pădure scoase oglinjoara rotundă din buzunar, placată În sidef, și și‑o apropie de față. Își văzu Întâi nasul pistruiat, apoi ochii și părul roșcat, precum coada veveriței. Apoi chipul ei dispăru, Întâi pistruii de pe nas, apoi numai nasul, apoi ochii. Peste oglindă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
momentul pentru ca niște oameni care nici măcar nu știau cu precizie ce înseamna frigul adevărat să rezolve probleme geografice complexe, mai ales dacă ținem cont că nici unui polinezian nu i-ar fi putut trece prin minte că pământul ar putea fi rotund și, astfel, puțin după aceea, Miti Matái hotărî să-și reia firul istorisirii, care era singurul lucru care îi interesa cu adevarat. —Tovărășii mei au început să moară de foame și de frig și când spre dimineață a apărut în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
apropiară îl uimi și mai mult să constate că părul unuia dintre acei oameni- probabil o femeie - era de culoare galbenă, ca paiele uscate, si încadra o fată cu o piele extrem de albă, de pe care ieșeau în evidență doi ochi rotunzi de culoare albastru deschis, amintind de cei ai unui orb. —Ce-i asta? se îngrozi Vahíne Tipanié. Zici că sunt fantome. Avea atâta dreptate, ca până și încercatul Miti Matái rămase mult timp nedumerit, neîndrăznind să ordone vâslașilor să conducă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ar fi reușit să atingă, dintr-odată, stelele. Văzând uimirea și nedumerirea lor, unul dintre naufragiați - atât de bărbos încât din toată fața nu i se mai distingeau decât ochii- le puse în palmă niște mici pietre galbene, de forma rotundă și cu fetele plane, pe care se puteau zări cât se poate de clar un chip omenesc și niște semne ciudate și, privindu-le, Tapú Tetuanúi se convinse că tocmai primise în dar un talisman magic, care deschidea toate porțile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
indicau un punct, în care voiau să spună că se aflau acum, iar apoi o întorceau și arătau un alt punct, pe partea opusă, într-o încercare absurdă și ridicolă de a-i face să creadă că pământul ar fi rotund, iar ei s-ar fi născut pe partea cealaltă. De ce spun asta? întreba Vetéa Pitó, care nu putea înțelege motivele unei asemenea înșelătorii. Nimeni nu poate pretinde că trăiește pe o nucă de cocos, oricât de mare ar fi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
mai mic zgomot și fără să ridice nici o singură picătură de apă. De fapt, nu făceau nici zgomot și nici spumă pentru că nu scoteau niciodată pagaya din apă. Această eră foarte lata și avea muchiile ascuțite și un mâner gros, rotund și rezistent. Efectul se datora unui joc din încheietura mâinii: împingeau apă cu pagaya plana, după care reveneau la poziția inițială tăind apă cu muchia ascuțită. Acest sistem presupunea, evident, un efort dublu și un antrenament asiduu, prin care vâslașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
pufuleți cu brânză. Degetele și bărbia îi sunt portocalii de la praful lor sărat. Cu o mână scheletică ține volanul, cu cealaltă înclină cutia și-și toarnă în gură snackurile. Sora Justițiară a adus o pungă de haine, cu un săculeț rotund fixat în partea de sus. Aplecându-se peste propriii săi sâni imenși, ținându-i în brațe ca pe un copilaș, doamna Clark o întrebă pe Sora Justițiară dacă a adus o țeastă de om. Și Sora Justițiară deschise săculețul cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe dos. Ce pot să spun e că mațele nu prea simt durerea. Nu așa cum simte pielea. Chestiile pe care le digeri, doctorii le numesc materii fecale. Mai sus e pasta moale din stomac, împănată cu porumb, alune și boabe rotunde de mazăre verde. În jurul meu plutește toată supa asta de sânge și porumb, căcat și spermă și alune. Chiar și cu mațele deșirându-mi-se prin cur, ținând cu mâna de ce-a mai rămas, chiar și așa prima mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
În spatele lui, alte uși duble duc într-un dormitor. Omul vă face semn să intrați, dar el rămâne în urmă și încuie ușile. Vă închide înăuntru. În dormitor un bărbat e culcat cu fața în jos pe un uriaș pat rotund cu așternuturi albe de mătase. Poartă o pijama de mătase albastră, lucitoare, și picioarele lui desculțe atârnă pe marginea patului. Angelique își scoate o mănușă, trăgând de degete, apoi pe cealaltă, și îngenuncheați amândouă pe covorul gros, și amândouă luați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
freza, slăbănoaga noastră s-a și îndrăgostit de el. 4 În holul îmbrăcat în catifea albastră ceva se rostogolește duduind pe scări din umbra primei galerii. Cu fiecare treaptă bufnetele sunt tot mai puternice, până când devin bubuiturile unui obiect întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
stafii, dar cărțile pe care le aveau la dispoziție erau foarte proaste. Apoi s-au înțeles să scrie fiecare câte o poveste. O poveste de groază, de orice fel ar fi fost. Ca să se distreze unii pe ceilalți. — Ca Masa Rotundă de la Algonquin? își întreabă Lady Zdreanță diamantul de pe dosul mâinii. Doar un grup de prieteni stând laolaltă, încercând să se sperie unii pe ceilalți. Și ce-au scris?, întreabă domnișoara Hapciu. Burghezii ăia plicitisiți, încercând să-și treacă vremea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
doar o mână de tineri încercând să trăiască în afara nenumăratelor reguli ale timpului lor, și oamenii îi spionau prin telescoape, așteptându-se să vadă monștri. Aici, noi suntem echivalentul modern al celor de la Villa Diodati. Suntem versiunea modernă a Mesei Rotunde de la Algonquin. Doar niște oameni care-și spun povești unii altora. Oameni căutând o idee care să aibă ecou pentru vecie. În cărți, filme, piese de teatru, cântece, la televizor, pe tricouri, în bani. Eram aceleași fețe - doar de vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în mână un toiag aurit. Intră prima în scenă și celelalte fetițe o înconjoară. Apariția băieților face sala să izbucnească în râs. Sunt toți îmbrăcați în pantaloni mulați, scurți până la genunchi. Poartă șosete trei sferturi, cu canafi. Bluzele au gulerul rotund și creponat. Pe cap le stau cocoțate pălării enorme, cu boruri din catifea, garnisite cu pene. Nu li se mai văd nici sprâncenele, nici ochii, la unii nu li se mai zărește nici nasul. Sunt înarmați cu săbii atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o vadă pe această tânără absolventă, care stârnise aprinse controverse în ceea ce privea ținuta sa, așteptă cuminte ora de geografie. Îndelunga așteptare îi fu răsplătită pe măsură. Domnișoara Rodescu purta un pulover pe gât scandalos de bine mulat. Sânii mari, rotunzi și țepeni, păreau că sunt gata, în orice clipă, să străpungă țesătura și să se ofere cu dărnicie privirilor curioase ale școlarilor. Înaltă, fardată și machiată cu un gust impecabil, profesoara își plimbă printre bănci talia de vis, încinsă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]