3,212 matches
-
ciucur sau un cordon. Văzând atâta obrăznicie, buna se supără foc. Ia un băț mai mare, cu gând să-i dea vreo două cu el. Dar, pas de-l prinde! Atunci, ea înalță frânghia, așa că poznașul nu mai ajunge la rufe și doar așa le lasă în pace. Nemaigăsind altceva de făcut, Motănel se duce până la cotețul lui Cuțulache. „Stăpânul casei” nu-i acolo. Unde să fie oare? Simte că-i e drag acest animal, mult mai mare și mai puternic
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
accelera, și, când ceilalți se Întorceau să se uite la ea, le făcea poze. Ce idee bună. Și ceilalți căutară după aparate În genți. În depărtare, pe malurile lacului, copiii le făceau cu mâna stând lângă mamele lor aplecate deasupra rufelor pe care le spălau. Walter se aplecă spre barcagiu să-i dea indicații În birmaneză: Ia-o pe ruta ocolitoare, prin piață. Fără ca Walter și ceilalți să știe, Pată Neagră vorbea destul de bine engleză, dar mereu i se păruse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
stomatolog, să-mi curețe dinții. Ar trebui să-i sun și să schimb programarea. În acel moment, și ceilalți au Început să-și amintească de lucrurile neplăcute pe care le aveau de făcut: o mașină cu bara de protecție Îndoită, rufe de luat de la curățătorie, schimburi nespălate lăsate În vestiarul sălii de fitness, care probabil mucegăiseră. Se concentrară asupra lucrurilor mărunte, la care puteau renunța cu ușurință. Gândul la orice altceva era de nesuportat. Vocile lor se stinseră și se făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
posibilitatea ca Shizuko să ajungă sau nu până la acest nivel. Oricum, toată lumea luptă pentru atingerea acestui obiectiv. Am încredere în spital și în doctor și las totul pe mâna lor. Acum mă duc o dată la două zile la spital. Are rufe murdare și nu pot să le las acolo prea mult. Se face ora 23:00 când ajung acasă. Duc o viață destul de dezordonată. Cu toate astea, m-am îngrășat. Din cauză că seara târziu, când ajung acasă, mânânc și beau. De trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
îi vorbesc despre trecut, vocea începe să-mi tremure. Atunci Shizuko mă întrebă: „Frățiorule, ești bine?“ Conform regulilor din spital, orele de vizită se termină la 20:00. Însă în cazul lui Tatsuo mai trec cu vederea. După vizită ia rufele murdare ale lui Shizuko, se urcă în mașină și se duce din nou la firmă. Apoi merge cinci minute pe jos până la stația de metrou, schimbă trei trenuri și se întoarce acasă. Drumul durează cam o oră și un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lume lui Eiji, îl procur cu o lună înainte. Pe 18 făceam rost de el, iar pe 19 am spălam și aranjam vasele pentru miso. Asta mă ținea ocupată. Pe data de 20 a fost vreme frumoasă, așa că am spălat rufele, am făcut unele comisioane. În dimineața aceea soțul meu se dusese să curețe merii din livadă, iar mie îmi crescuse puțin tensiunea, așa ca m-am dus până la spital, să-mi dea niște medicamente. De aceea nu era nimeni acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Eu nu. Trebuia să nasc. M-am chinuit atât de mult, încât la sfârșit nu mă mai interesa nimic. Mi-a fost greu să-mi revin după naștere. Soacra mea a avut grijă de mine. M-a răsfățat. În afară de spălatul rufelor, ea s-a ocupat de tot. Se purta frumos cu Asuka. Eu nu aveam mamă, iar tata nu avea cum să mă ajute. Soacra mi-a spus: «Vino la noi!» A crescut și copilul cumnatului, deci era veterană. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu voiam să mă întorc, dar nici nu pot spune că eram în culmea fericirii. Erau în regulă viața și lucrurile de acolo. La Naminomura, în Aso am fost în grupul care se ocupa de probleme casnice. Pregăteam mâncare, spălam rufele. Atunci l-am întâlnit prima oară pe Asahara. Mi-a spus să mă duc la el. Era singur în clădirea prefabricată de acolo. Am stat de vorbă douăzeci de minute, doar noi doi. Avea un aer deosebit. Mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ei, idei mai precise. Nu doară că pricepuse cine știe ce sisteme filosofice complicate în legătură cu ea, nici că o persecutau curiozități metafizice și nici măcar nu închipuia, pentru folosul ei, vreo poveste copilărească, în care îngerii ar cânta fără grije. Numai când freca rufele de dimineață până seara, îndoindu-și corpul schilod deasupra albiei, reflecta cu toată sinceritatea: "De-aș muri odată, să mă odihnesc și eu!" Atâta a înțeles Dumitra: un loc de repaos. Și câți sunt oamenii mai deștepți decât ea care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în Aureliana, vremea se schimbă: după o dimineață caldă și însorită, în orele târzii ale după-amiezii cerul se acoperi în scurt timp cu nori grei, ca de cerneală, aduși de un vânt umed; obloanele caselor începură să se zbată, iar rufele întinse prin ulițe porniră să fluture ca niște stindarde, în vreme ce nori de praf se ridicau de pe străzile bătătorite. într-un apus sumbru și lipsit de culoare, semn prevestitor al unei furtuni apropiate, Sebastianus și tovarășii săi, demoralizați de eșecul cercetărilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
buzunar un căluș pe care și-l pregătise. Îi luă cam un minut să i-l lege peste gura inertă. Ceva mai degajat acum, dar fără mișcări inutile, Craig își scoase poalele cămășii din pantaloni și desfășură frânghia trainică pentru rufe din jurul taliei. Își începu acțiunea de legare, pe când femeia se porni să gemă ușor. Avu nevoie de puțin mai mult de trei minute. Apoi se ridică, nesigur dar calm. Nu-și mai pierdu timpul privind la prizoniera lui, ci se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
care-l luasem de deasupra genții de voiaj. Primul meu gând constructiv a fost să îl ascund, până ce aveau să plece musafirii. Mi s-a părut o idee bună să intru în baie și să-l arunc în coșul de rufe murdare. Totuși, după ce m-am gândit mai bine, am hotărât să intru în baie, să citesc câteva fragmente din el și numai după aceea să-l arunc în coș. A fost o zi, Dumnezeu știe, nu numai de semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
jenă provocată de faptul că stătusem prea mult pe marginea căzii. Când m-am ridicat, eram mai transpirat decât fusesem întreaga zi, de parcă tocmai ieșeam dintr-o cadă în loc să fi stat pe marginea uneia. M-am îndreptat spre coșul de rufe murdare, am ridicat capacul și, cu o mișcare aproape perversă a încheieturii mâinii, am aruncat jurnalul lui Seymour printre niște cearșafuri și fețe de pernă care se găseau la fundul coșului. Pe urmă, în lipsa unei inspirații mai bune, mai constructive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
bucătăriei, mi-am scos tunica - am smuls-o de pe mine - și am aruncat-o pe podea. Se părea că, pe vremea aceea, bucătăria era singurul loc unde îmi lăsam tunica. În baie, am rămas câteva minute aplecat deasupra coșului cu rufe murdare, dezbătând problema dacă să scot sau nu jurnalul lui Seymour și să mai citesc din el. Nu mai țin minte ce argumente pro și contra am folosit, dar până la urmă am deschis coșul și am scos jurnalul. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Jos, sub ea, clădirile arătau ca niște cutii de chibrituri, iar munții, ca niște grămăjoare de nisip În care se scaldă găinile pe timpul arșiței de vară. Râurile nu erau mai late decât sârma pe care Mașa Își Întindea la uscat rufele În zilele de vară sau iarna, când dădea câte un ger năprasnic. Și parcă nici mai lungi. Iar norii semănau adesea și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Drept urmare a acestei stări de intimidare, batjocură, abea apucai să dormi câteva ore, infernul repetându-se la infinit. Dumineca Însă - după așa zisa baie, urma spălatul lengeriei de corp Însă, penetenciarul nu oferea săpun și nici detergenți pentru spălarea acestor rufe, În schimb oferea permanent apă rece la temperatura gerului de afară, În timp ce la un singur duș se Înghesuiau zece, doisprezece arestați din care la unii nu ajungea nici măcar câteva picături de apă pentru acei ce Întradevăr doreau să se spele
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
luase pe nepregătite, a zis ea. Nu-i anticipase mirosul sau, dacă o făcuse, se gândise la ceva tipic adolescentin, gumă de mestecat, Cola, picioare. În momentul acela, m-am trezit că de fapt inhalez un miros de săpun, de rufe abia scoase din mașina de spălat. Mirosea a scrupuloasă grijă de sine. Știi mireasma aceea de mașină de spălat, care te învăluie câteodată, când treci pe lângă ferestrele de la subsol ale blocurilor de locuințe. Exact așa. Atât de curat, Barbara. Nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la mine acasă, am făcut o curățenie amănunțită; chiar am țesălat-o pe Portia, pentru numele lui Dumnezeu. Și totuși, am avut un teribil sentiment că mă expun, când a intrat. Era ca și cum nu camera mea obișnuită, ci coșul cu rufe murdare ar fi fost la vedere. Dar jena de a avea un coleg de serviciu care să-i vadă amănuntele casei ei nu părea s-o afecteze pe Sheba. Ea nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-i vadă amănuntele casei ei nu părea s-o afecteze pe Sheba. Ea nu se gândea la ce mă gândeam eu. Avea acea încredere absolută, tipic burgheză în faptul că toate erau în regulă, camera, mobilele ei mari și vechi, rufele în dezordine ale copiilor. Lăsată de capul meu, am reușit să mă cocoț în vârful fotoliului și am putut să inspectez împrejurimile mai în voie. Pe pereți erau câteva tablouri - acele năstrușnicii moderne, abstracte, nu prea pe gustul meu - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
baie? am întrebat eu. Ca să ajung la baia lui Bangs, trebuia să trec prin dormitor. Aici mirosul de prăjeală lăsa loc unui alt miros, la fel de puternic, de corp - o umezeală hormonală, împuțită. Când îl vizitam pe tata după ce mama murise, rufele lui nespălate miroseau la fel. Bangs nu avea un pat adevărat, doar o saltea pe jos și o pilotă obosită îmbrăcată într-o husă de o urâțenie sinistră: octogoane albastre și melci muștar. Am avut o scurtă viziune cu Bangs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
locatar anterior, pusese pe capacul de la veceu o husă - o bucată de blană murdară, portocalie - care s-a dovedit oribil de umedă la atingere. Chiuveta avea pete verzui de apă sub robinet, iar pe cadă era sprijinit un uscător de rufe plin cu chiloți și șosete care se făcuseră țepeni de la uscat. Lângă cadă era un mic suport de plastic pe care se aflau obiectele de toaletă ale lui Bangs, aliniate minuțios într-o simetrie perfectă. Un baton de săpun Imperial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
la grădiniță vreme de patruzeci și doi de ani și-a alergat în concursuri de triatlon înainte ca termenul să fi fost inventat și înainte ca femeile să-și ia obiceiul de-a face ceva mai atletic decât să spele rufele. Mama lui Mary se chircea oripilată la vederea mâinilor aspre de zidar ale soțului ei. Ea nu bea niciodată, decât atunci când tatăl lui Mary traversa holul - o dată pe lună. După asta, o lăsa pe fiică-sa să se cuibărească în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pomană la un colț de cimitir. Am fugit pe scări, până unde s-a înfundat drumul. Am nimerit în spălătorie. Mirosea a șampon de mere verzi și cearșafurile țipau în explozii cromatice. Mi-am înfundat capul într-un morman de rufe. Plâns fără lacrimi, ca o lupoaică rănită. Dumnezeii ei de viață! Urla neputința în mine. Și vina. Vina că măcar nu mi-am dus bunica, pe mama Milia, la mare, la „apa aia care nu se mai gată”, cum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Era rușine să fie silite să iasă din casă, singurul loc unde reputația unei femei era bine păzită. Ieșirea din „gineceu” însemna că sunt sărace și nemăritabile, chiar dacă familia era mândră de ele că aduceau câte un bănuț. Pe deasupra spăla rufe în secret pentru oameni străini. Și acum îi e rușine să vorbească despre asta în fața prietenei ei. Nici măcar nu știu că au povești comune, fiindcă fiecare inventase o variantă mai „respectabilă”, o istorie oficială mai de succes a propriei familii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
asupra căreia, erau convinse, se înșelaseră până atunci, fie a unei ușoare scrânteli „din ce în ce mai evidentă”. 10. Mijlocul lunii mai. Se împlinea o jumătate de an de la plecarea domnului Pavel. Zăpada trecuse, zilele se topiseră, vântul noii primăveri bătea ușor în rufele doamnei Pavel, întinse la uscat pe frânghia din curte, de la poartă până la cârligul din zidul magaziei. Era un vânt călduț, înnoitor peste copacii înverziți ai străzii. Doamna Pavel era plecată la una din vecinele ei care locuia peste drum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]