1,319 matches
-
noastră de dimineață. Plimbarea până la plajă e minunată. Parcurgem niște poteci care șerpuiesc printre căsuțele din apropierea plajei, după care traversăm o linie ferată. (Îmi place să trec peste linii de tren, mă simt ca-n anii ’50). Printr-o poartă ruginită se ajunge la o cărare pierdută în tufișuri decorative și iarbă înaltă; trecem pe lângă un teren de golf, unde niște moșneguți par să joace la marea artă, apoi pe lângă o serie de case mai arătoase, situate chiar pe mal. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pentru că eu nu am iubit pe nimeni, dar de când Mioara te desenează a început să îmi placă ideea de iubire, apoi mi-am zis: ce-ar fi dacă mi-aș dărui și sufletul, nu numai trupul, trupul acesta obosit, epuizat, ruginit? Da, cu siguranță e autoflagelare, mă denigrez pentru a crea negarea negației, eu sunt femeia visurilor tale, izvorul plăcerilor, satisfacerea dorințelor, mamă și amantă, prietenă și iubită și, în cele din urmă, soție definitivă, summum-ul tuturor femeilor care ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
limba română. Ciudații se uitară la paznic, îl pipăiră ca și cum arăta altfel decât ei și dispărură mormăind spre oraș. Câinele îi conduse lătrând la o distanță respectabilă, deși glonțul nu-i rănise decât amorul propriu. Ca și la Superman, paznicul ruginit ghici cu greu identitatea personajelor. Erau soldații damnați ai lui Sven Hassel, iar mutilații, leproșii lui Papillon, Henri Charrière. Dacă s-a creat o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
o breșă, cum naiba au venit ăștia din trecut? gândi dezghețatul paznic. Chiar poate veni de oriunde, cineva? Adică, acolo e o bandă rulantă cu bagaje din toate timpurile și cad în golurile de vreme ca într-un anafor? Paznicul ruginit, câinele și colegul din Baldovinești erau, la rândul lor, uitați de timp de pe vremea primei invazii a tătarilor. Muriseră demult, dar păzeau intrările în Brăila pentru prevenirea unui atac, din partea oricui ar fi fost. Mai vechi decât orașul, se mulau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
din viitor, luați aminte! M3. Adâncime 175 cm. Calota ușor desfăcută și cu trepanație la zona de sutură între frontal și cele două parietale. De la jumătatea femurelor este suprapus de M1, mâinile de-a lungul corpului, orientare V-E, gratii ruginite lungi de doi metri, una de 54 cm. Fantasma era Mioara la 30 de ani. Căscă, se întinse și spuse cu voce guturală. Mult am mai dormit. Ce faci, surioară? M-ai depășit așa cum nu speram și acum ești cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
stresa și ne diminua moralul. De fiecare dată când se mai auzea vreun zgomot în afară de zumzăitul mecanic ce ne însoțea, tresăream nervos. Trebuia să ieșim! Conducta intra într-un perete, iar lângă locul ei de acces se afla o ușă ruginită. Am spart-o cu ajutorul câtorva colegi și am înaintat. Am dat într-o încăpere mare, bine luminată, cu pereții frumos vopsiți și cu podeaua betonată. Eram înăuntru! Am așteptat câteva secunde să ne orientăm și să vedem dacă nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
de tăcuți. Cine... ? Eterna. Îi apucasem mânerul cu sete și o trăsesem în afară atât cât să-i văd tăișul. În acea clipă, un alb strălucitor umplu coridorul. Eram printre prieteni, iar unul dintre ei, cel de lângă mine, zâmbea. Balamalele ruginite au scârțâit când am deschis ușa. Întrerupătorul se afla pe partea stângă a peretelui. Ce trebuia să văd? Colegii mei trebuiau să sape aici, dar unde? Uitându-mă mai atent, mi-am dat seama. O bucată de pământ mai închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
dacă n-ai cumva chef să ieșim. — Ooo ! Revista Îmi alunecă pe podea. Unde ? — Ghici ce am ! Ridică din sprâncene pentru suspans, apoi Începe să-și caute În geantă. Cu gesturi foarte lente, scoate un inel de chei imens și ruginit, de care e prinsă o cheie nou-nouță de yală. — Ce-i asta ? Încep, nedumerită - apoi, brusc, Îmi pică fisa. Nu ! — Ba da ! M-au acceptat ! — O, Doamne ! Lissy ! — Știu ! Îmi zâmbește radioasă. Nu e mișto ? Cheia din mâna ei e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Pe șesul Pușcașilor, noaptea se Îngâna cu ziua iar prin iarba Înaltă și Înrourată cântau cârsteii cu chemări de iubire. Șușmeaua Puscașului Îl Întâmpină cu teuca plină și cu un șuvoi de argint topit ce curgea pe șipotul vechi și ruginit. Ajunse prea dimineață În centrul Vasluiului, oarecum adormit la ora aceea. Doar câțiva „blonzi” din familia Negrescu ieșiseră cu măturoaile lor lungi să măture În jurul primăriei. Puțini erau cei care se Îndreptau către slujbele lor prost plătite, dar Victor fu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
O să-i prepar un borș din spini de trandafiri acrit cu lămâie. O adevărată trufanda! Ascultă Kawabata, hoinar neghiob, azi e Crăciunul. S-a născut Domnul nostru Iisus Christos. Să nu-l sperii cu fața ta de boschetar cu dinți ruginiți și ochi de vrăjitoare. E prea târziu ca să arăți lumii, un chip curat, de prunc proaspăt Îmbăiat, cu surâs de Înger. -Azi e Crăciunul. Într-adevăr, Sărbătoare mare, Antoniu, dar noi nu avem familie, așa că nu mai știm ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Mi-ar fi mai de folos acum, un bidon cu ceai cald și o inimioară de turtă dulce cu gust de iasomie. Antoniu și Kawabata au căptușit din cauza frigului, pe dinăuntru, ca să nu intre frigul, ușa de tablă, spartă și ruginită, cu o bucată mare de carton. În curând, Înveliți cu un morman de cârpe, vor adormi pe patul lor amărât, care nu-i alteceva decât alt morman de cârpe. Câinele lui Ben latră cu furie la lună sau poate la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de apă În care sunt aruncate pietricele. Luna s-a mai urcat pe cer, cocoțându-se acum pe acoperișul șandramalei lui Ben. De acolo, unde pare așezată pe vecie, se vede ca un chip de copil dolofan. Antoniu deschide ușa ruginită care scârțâie lung, sinistru și aruncă cele două oase, după ce au fost curățate de carne și lustruite ca un lemn de fluier. Câinele lui Ben le zdrobește acum În măselele lui hămesite. Antoniu se lungește pe prici, cuprins de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
meu, dar mai mult este nevoie pentru pământul ars de soare, pentru câmpuri, plante, pentru oameni. Apa este viață! Noroc că francezii știu să irige bine, deși am văzut multe terenuri cu iarba aproape uscată, mulți copaci cu frunzele deja ruginite, parțial uscate. După ce simt că m-am răcorit suficient, îmi pun pelerina. Este bine de știut pentru orice pelerin că în rucsacul său trebuie să existe neapărat o pelerină, cât mai lungă și mai rezistentă. Drumul pe care merg este
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
a zărit, Că-ntr-un loc ca-n palmă, în șes, Ara... ca să zic... excelent, Cu mult spor și cu interes, Un plug cumpărat recent, Cam scump, din import; Cum era cătrănit, Ca un veritabil resort A... sărit Plugul cel ruginit Și-a vorbit Mai mult... suduit: -Ești cea mai urâtă dihanie! Din cauza ta, pocitanie, Treaba nu-mi merge și-s supărat! Toți mă cred demodat, Și că în prezent Nu mai sunt ...eficient, Și am cel mai slab...randament! Nu
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
și spuse: trebuie să fiu foarte atent, cât se poate de atent. Porni după Thérèse remarcând în gând cât de ciudată este prezența unei persoane tinere în casa aceea în care nu-și amintea să fi fost decât servitori bătrâni, ruginiți și demni de toată încrederea. Oameni tineri nu se vedeau decât în fotografii: mama lui în ziua nunții în portretul din dormitorul mare, tatăl lui în ziua când își luase diploma în drept, bunica lui ținând în brațe primul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
până se face pălălaie. Acum, cu penuria asta de puncte „fierbinți” pe glob, ce le-a trăsnit prin cap: să înlocuiască slugile lor pe care-i aveau prin țările din nordul Africii de 20-30 de ani cu altele mai puțin ruginite dar ștampilate ferm în fund „Made in USA” iar în frunte cu ștampila ovală „APROVED” adică, aprobat. Au pus ei de-o ciorbă din asta numită revoluție în Tunisia care se pare că le-a reușit sută la sută, apoi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
pornind voinicește în sus spre marginea luminișului. Muntele se ridica de aici aproape vertical, într-un arc semicircular ce înconjura poiana. Molizi groși acopereau peretele de stâncă scufundat în umbră. Călcă pe ceva și, coborându-și privirea descoperi două șine ruginite așezate pe traverse improvizate de lemn. Simți cum îl cuprinde bucuria și, exaltat, începu să meargă în lungul lor. Găsi gura minei imediat, după un fel de perete stâncos ce ieșea din versant. Cineva încercase să o ascundă îngrămădind bolovani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite înăuntru. Așa cum arăta acum, nici nu se punea problema să o poată folosi și el, dar dacă o îngrijea nițel ar fi putut încropi un adăpost în caz de o nevoie. Peste drum de colibă, se afla un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe o mină. Se afla într-o peșteră, cât se poate de naturală, străbătută de un curs de apă. Trei galerii se deschideau dincolo de râul subteran. Nici vorbă de aur acolo, nici un filon nu se vedea strălucind pe pereți. Șinele ruginite intrau în galeria din dreapta, oprindu-se în fața unui perete dărâmat. Cineva excavase acolo, căutând, fără îndoială, aur. Deși deziluzionat de faptul că nu dăduse de peștera lui Ali Baba, Boris nu sistase lucrările. Imediat, dăduse dispoziție ca săpăturile să continue
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu știa ce, poate curiozitatea ori poate dorința de a răpune dușmanul nevăzut. Ridică arma, pregătit să tragă în orice ar fi ieșit din peșteră. Ceva se agita în întuneric. Dintr-o dată, privirea nu mai putea străbate dincolo de prag. Șinele ruginite se întrerupeau brusc, ca și cum ar fi dispărut în neant, imediat ce treceau de gura peșterii, în interior. Valul acela de ură, pe care de acum îl cunoștea bine, năvălea iarăși peste el. O cortină neagră închidea acum intrarea. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imemorial) nu găseam alt subiect de conversație mai spiritual decât casele de pe margine, cu o robustețe de case vechi boierești, dar lăsate într-o paragină jalnică, fără geamuri pe fațada de la stradă, cu reliefurile de pe aceeași fațadă mâncate, cu feroneria ruginită care probabil nici nu se mai deschide ca să intri din stradă în curte... Asupra monstrului vegetal îmi atrăsese și mie atenția, acum câteva zile, un copil al străzii, o puștoaică de cinșpe-șaișpe ani, care dimineața stătea ca într-un jilț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând vreo vorbă rea. Mai era el încruntat și bosumflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
mereu o sinucidere ce se vrea a fi bine pusă la punct, uneori aproape că îi făcea și plăcere; erau unicele sale clipe de satisfacție... Până la ce limite te poate împinge câteodată viața! „Am să găsesc un cuțit mare și ruginit și am să-l folosesc cu sete împotriva mea! N-aș fi nici prima și nici ultima de pe fața pământului, cu siguranță!”, gândise ea odată cu cinism, dar, totuși, calmă și neabătută. „Otravă puternică am să mi torn în ochi și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
trei ori învârți fiecare parte a corpului tău și eviți dezastrul, treci cu bine de oștirile dușmanilor tăi. șase în al treilea loc: învingi, însă căruțe cu trupuri de urși din clanul abenaki se îndreaptă către pădurile-mame, vagoane de fier ruginit pline de cadavre de albine superpolenizatoare aleargă către câmpuri cu flori, roabe pline cu aripi de vulturi harpagornis se ridică în aer, cu picături de sânge plouând. învingi, dar este un dezastru. șase în al patrulea loc: fukurokuju lucrează încontinuu
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]