4,986 matches
-
Kedrenos îi descrie ca pe un neam "mare și numeros" căruia nu i se poate opune nici o altă seminție "scitică". Pecenegii, primii dintre nomazii sosiți aici, apar în izvoare sub denumiri ca pacianak, badznak (arabe și persane), patsinakitai (bizantine), pecenegu (ruse), besseny, bessi, bysseni (latine). Ei au migrat spre stepele nord-pontice în urma înfrângerii suferite, la sfârșitul secolului al IX-lea, în regiunea Volgăi inferioare, din partea coaliției alcătuite din chazari și uzi. Bulgarii au reușit să-i opună ungurilor din Atelkuz, fiind
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ofensiva) teritorială a fost însoțită și urmată de un efort vast de convertire la catolicism a populației păgâne sau ortodoxe din aria puterilor catolice. Ordinele călugărești, cisterciții și dominicanii, au desfășurat o acțiune intensă de convertire în teritoriile baltice și ruse apusene, unde mai târziu s-au constituit structuri episcopale permanente.4 Penetrația politică și confesională apuseană a întâmpinat reacția tenace a lumii ruse, care, odată cu modelul creștin bizantin, pentru viața bisericească, a preluat și amplificat latinofobia înveterată a Bizanțului. Cea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
structuri episcopale permanente.4 Penetrația politică și confesională apuseană a întâmpinat reacția tenace a lumii ruse, care, odată cu modelul creștin bizantin, pentru viața bisericească, a preluat și amplificat latinofobia înveterată a Bizanțului. Cea mai expusă presiunii catolice a fost lumea rusă apuseană din cnezatele Halici și Vladimir, din cauza vecinătății cu regatele Ungariei și Poloniei. Papalitatea, care nu uitase tentativele anterioare de supunere a lumii ruse autorității sale, a urmărit să-și extindă influența cât mai departe în răsăritul Europei. Această viziune
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
centrul de putere mongol de la Dunăre. În felul acesta, mongolii au ajuns vecini cu Ungaria, iar această vecinătate punea în primejdie securitatea regatului, în iarna 1284-1285, mongolii au pătruns adânc îa Ungaria, în a doua lor invazie. După o cronică rusă, mongolii, însoțiți de cnejii ruși, au năvălit din două direcții: din sudul Carpaților în Transilvania, sub conducerea lui Nogai, care a luat drumul Brașovului, și din nord sub conducerea lui Tola Buga. Deși au suferit pierderi grele, noua invazie a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
arta” (din 1986), la care este redactor-șef. Colaborează cu articole de atitudine politică, studii, eseuri, versuri la „Ateneu”, „Adevărul literar și artistic”, „Cronica”, „Moldova”, „Glasul națiunii”, „Literatorul”, „România literară”, „Totuși iubirea” ș.a. Versurile sale au fost traduse în limbile rusă, ucraineană, bulgară, sârbă, engleză, franceză, spaniolă, turcă etc. A fost distins cu numeroase premii, între care Premiul „Boris Glavan” (1977), Premiul de Stat (1988), Marele Premiu „Nichita Stănescu” (1992), Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (1993, 1999), Premiul „Mihai Eminescu” al
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut efort de cunoaștere a culturii poporului român, D. s-a documentat intens și a transpus fragmentar, din slavonă, polonă, vechea rusă, greacă și latină scrieri ale unor autori pe nedrept uitați sau altele necunoscute. Contribuții importante de istorie literară, cercetările lui au fost strânse în volumele Pe urmele lui Orfeu (1983) și Antologia poeziei vechi moldovenești (1986). D. s-a afirmat
DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
Germaniu (9.XI.1818, Drăguș, j. Brașov - 26.X.1884, Sibiu), memorialist. Era fiul Asineftei (n. Trâmbițaș) și al lui Adam Plăeșu Codru (Codrea), zis și Adam al lui German. Foarte instruit - cunoștea limbile latină, neogreacă, germană, franceză, italiană, engleză, rusă, maghiară -, C.-D. a fost un autodidact, cu studii răzlețe. Învață mai întâi la școala din sat și la școala grănicerească din Viștea de Jos. Se pare că a făcut și studii gimnaziale la Brașov. Venind sorocul cătăniei, drăgușanul, copist
CODRU-DRAGUSANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286319_a_287648]
-
și gocimani (epitropi) brașoveni slujind, de generații, bisericii din Șchei, C. va dobândi o instrucție solidă. Pe la 1690 trecea, cu doi dintre frații săi, în Țara Românească, punându-se în slujba voievodului Constantin Brâncoveanu; e logofăt de cancelarie (cunoaște latina, rusa și maghiara, participând la redactarea corespondențelor externe, sub îndrumarea stolnicului Constantin Cantacuzino) și, în mai multe rânduri, tainic sol domnesc, în Rusia sau în Moldova lui Dimitrie Cantemir. Știindu-se expus în fața turcilor, se va expatria în urma bătăliei de la Stănilești
CORBEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286409_a_287738]
-
Tinerețea”, „Lumea”, „Națiunea”, „Vrerea”, mai târziu la „Flacăra”, „România literară”ș.a. Lucrează ca redactor la „Scânteia” (1945), „Tinerețea” (1946-1947), „Vestea nouă” (1946-1948), „România literară” (1947-1951), la Studioul Cinematografic „Al. Sahia” (1951-1953) și este angajat pentru scurtă vreme la Editura Cartea Rusă. Duce o existență discretă, boemă și vădește inapetență pentru ocupațiile profesionale constrângătoare, incapacitatea sau lipsa de interes pentru o carieră ordonată, preferând expedientele, provizoratul. Geode se situează în descendența unui anumit simbolism elegiac, nu lipsit de muzicalitate, dar văduvit de
COSMA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
scrierile unor teoreticieni ai literaturii, precum I. B. Șklovski, B. Tomașevski, M. M. Bahtin ș.a. Este și cazul lucrării Teoria limbajului poetic (1994), care prezintă cele mai importante orientări referitoare la modalitățile de abordare a limbajului poetic în Școala filologică rusă. Lirica lui Lermontov (1983), lucrare subintitulată Considerații tematico-structurale, propune o viziune asupra imaginarului poetului, văzut ca sumă a momentelor fundamentale ale cuceririi și eliberării eului. Sunt urmărite și comentate cu pasiunea dezbaterii teoretice acele elemente care provoacă „separarea orgolioasă a
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
de versuri proprii, relevă aplecarea autoarei și spre creația poetică. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (în colaborare cu Sorina Bălănescu), Iași, 1976; Lirica lui Lermontov. Considerații tematico-structurale, Iași, 1983; Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, Iași, 1994; Terminologie poetică și retorică (în colaborare), Iași, 1994; Saturnia, Iași, 1995; În căutarea formei, Iași, 1995; Introducere în opera lui Velimir Hlebnicov, Brăila, 1997. Antologii: Teoria limbajului poetic în știința filologică rusă și sovietică, introd. edit., Iași, 1983
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
Ț. S. Eliot, John Keats, John Milton, Byron), americană (W. C. Williams, Carl Sandburg), latino-americană (José Hernández, O. R. Castillo, Pablo Neruda, José Martí, Ernesto Sábato), franceza (Pierre Corneille), germană (Goethe, Wieland), italiană (Torquato Tasso, G. Basile, Corrado Alvaro), portugheză (Camões), rusă (Andrei Tvardovski, Marină Țvetaeva, E. Baratânski), spaniolă (Quevedo, Tirso de Molina, Lope de Vega), indiană și africană. Pentru omul-computer, cum a fost denumit, cunoscător al nuanțelor limbii în care a tradus și al limbilor din care a tradus, „fidelitatea față de
COVACI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286458_a_287787]
-
1947) și de Sorin Toma, cu seria de articole Poezia putrefacției sau putrefacția poeziei (1948). Baruțu este privat de libertate, A. e alungat din presă. Tăcerea în jurul numelui poetului va dura până în 1954. Face față dificultăților materiale traducând din literaturile rusă (în colaborare) și franceză: I. A. Kuprin, Moloh (1951), I. A. Krâlov, Fabule (1952), M. E. Saltîkov-Scedrin, Povestiri (1952), N. V. Gogol, Suflete moarte (1954), Anatole France, În floarea vieții (1953), La Fontaine, Fabule (1954). Reapare cu versurile „copilărești” din Prisaca
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
Moldovei”). Cunoscător temeinic al limbilor greacă, latină, franceză, germană și rusă, B. a tradus proză, poezie, dramaturgie din literatura Greciei antice (Lisistrata de Aristofan, Medeea și Ifigenia în Aulida de Euripide), din literatura clasică latină (comedii de Plaut), din cea rusă (Neisprăvitul de D. I. Fonvizin, Balade de V. Jukovski, Oaspetele de piatră de A. Pușkin, Spaniolii de M. I. Lermontov, Azilul de noapte de Maxim Gorki ș.a.), engleză (Romeo și Julieta de W. Shakespeare), franceză (Cidul de Corneille), germană (Atta Troll
BELISTOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285691_a_287020]
-
j. Suceava - 15.IX.1922), publicist. După școlile urmate la Suceava și Cernăuți, B.-I. studiază, din 1858, filologia clasică în cadrul Facultății de Filosofie din Viena. Poliglot, el cunoștea limbile clasice, câteva limbi romanice (franceza, italiana) și slave (sârba, ucraineana, rusa). După hirotonire (1862), se dedică activității de îndrumător al vieții național-culturale din Bucovina. Paroh, din 1865, în comuna Ceahor, el a fost și profesor la Institutul Teologic din Cernăuți. Mai târziu, B.-I. va fi cancelar mitropolitan și sinodal (1884-1895
BERARIU-IEREMIEVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285701_a_287030]
-
în fericita ei uitare de sine. Cele două femei au pomenit de muncile câmpului, de recolta de hrișcă... Și am fost stupefiat ascultând-o pe Charlotte cum vorbea despre viața de țăran în deplină cunoștință de cauză. Dar mai ales rusa ei, întotdeauna pură, foarte subtilă, nu era deloc nepotrivită cu limbajul picant, aspru și colorat al Avdotiei. Discuția lor a ajuns și la război, subiect inevitabil: bărbatul lăptăresei fusese ucis pe front. Seceriș, hrișcă, Stalingrad... Iar seara, bunica avea să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lui, de îndată ce ne reîntorceam, începea să ne cadențeze gesturile și gândurile. Ne contopeam cu respirația înzăpezită a patriei noastre. Grefa franceză nu ne împiedica, nici pe sora mea, nici pe mine, să ducem o existență asemănătoare cu a colegilor noștri: rusa devenea pentru noi limba curentă, școala ne forma după tiparul tinerilor sovietici model, jocurile paramilitare ne obișnuiau cu mirosul puștii, cu exploziile grenadelor de manevră, cu ideea dușmanului din Apus, împotriva căruia va trebui să luptăm într-o bună zi
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dincolo de care se întindea orașul înzăpezit. Deci vedeam altfel! Era oare un avantaj? Sau un handicap, o tară? Nu știam deloc. Am crezut că pot să explic dubla perspectivă prin cele două limbi ale mele: într-adevăr, când pronunțam în rusă „ȚAR”1, în fața mea se ivea un tiran crud; în timp ce cuvântul „tsar” în franceză se umplea de lumini, de zgomote, de vânt, de scânteierea lustrelor, de strălucirea umeorilor goi ai femeilor, de parfumuri amestecate - de atmosfera aceea inimitabilă a Atlantidei
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
negru pe alb, naționalitatea ei: franceză. Orașul ei de baștină, Neuilly-sur-Seine, în transcriere rusească, nu făcea decât să sublinieze că era străină. Călătoriile ei în Franța, verii ei „burghezi” care trăiau tot acolo, copiii ei care vorbeau franceza ca și rusa - totul era limpede. Mărturiile false care erau smulse de obicei sub tortură, după săptămâni de interogatorii, fuseseră depuse, de data aceasta, de bunăvoie, de la început. Mașinăria a bătut pasul pe loc. Fiodor a fost închis, apoi, devenind din ce în ce mai jenant, a
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
însemne pentru Charlotte acele câteva săptămâni pe care le petreceam împreună în fiecare vară. Am înțeles că franceza, urzeala de fraze care îmi părea atât de firească, avea să încremenească îndată după plecarea mea, pentru un an întreg, înlocuită de rusă, de foșnetul paginilor, de liniște. Și mi-am închipuit-o pe Charlotte, singură, mergând pe străzile întunecoase din Saranza îngropată sub zăpadă... A doua zi, am văzut-o pe bunica vorbind cu Gavrilici, bețivul și scandalagiul din curtea noastră. Banca
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
deux yeux fermés, en un soir chaud d’automne, Je respire l’odeur de ton sein chaleureux, Je vois se dérouler des rivages heureux Qu’éblouissent les feux d’un soleil monotone...1 - Vezi - continua bunica într-un amestec de rusă și de franceză, căci trebuia să citeze textele traducerilor -, la Brusov primul vers dă asta: Într-o seară de toamnă, cu ochii închiși... etc. La Balmont: Când, închizând ochii, într-o seară de vară sufocantă... După părerea mea, și unul
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
adevărat paradox al traducerii. Brusov îl depășește pe Baudelaire! Da, Baudelaire vorbește despre „cântecele marinarilor” de pe insula născută din „mirosul sânului tău drăgăstos”. Iar Brusov, traducându-l, aude „vocile marinarilor strigând în mai multe limbi”. Ceea ce e minunat e că rusa poate să redea asta printr-un singur adjectiv. Strigătele în limbi diferite sunt mult mai vii decât „cântecele marinarilor”, de un romantism puțin cam dulceag, trebuie să recunoaștem. Vezi, exact asta spuneam noi deunăzi: traducătorul de proză este sclavul autorului
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și simplu. Căci cărțile acelea fuseseră scrise direct în franceză și refuzate de editori: eram „un rus ciudat care se apucase să scrie în franceză”. Într-un gest de disperare, inventasem atunci un traducător și trimisesem manuscrisul ca tradus din rusă. Fusese acceptat, publicat și salutat pentru calitatea traducerii. Îmi spuneam, mai întâi cu amărăciune, mai târziu cu un zâmbet, că blestemul meu franco-rus era mereu prezent. Numai că, dacă în copilărie fusesem obligat să-mi ascund grefa franceză, acum „rusitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
metalică, scoțând parcă un sunet rece, ascuțit. Un rând a strălucit: așa cum îți rănește ochii filamentul unui bec. Scrisoarea era scrisă în rusește, iar Charlotte trecea la franceză numai în rândul acela, ca și cum nu ar mai fi fost sigură de rusa ei. Sau ca și cum franceza, franceza aceea dintr-o altă epocă, trebuia să-mi permită o oarecare detașare față de ceea ce avea să-mi spună: „Femeia aceea, care se numea Maria Stepanova Dolina, era mama ta. Ea a vrut să nu ți
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dezbrăcate, pe cărări de munte, purtând pe cap cununi de mac : Cu mac pe frunte, [Ielele] Pășesc spre munte în pielea goală... etc. (112, p. 116) Și la duhurile feminine (ale aerului, ale apei și ale pădurii) din mitologia populară rusă, la Rusalki (rude bune cu Ielele din mitologia românească), găsim o reprezentare similară. Ele hălă- duiesc în lanul de cânepă și au părul din fuioare de cânepă (113, p. 200). Probabil că inițial purtau cununi de cânepă. în acest context
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]