1,872 matches
-
croiește ceva, tot în acea zi să se și isprăvească, căci altfel e rău de boală. Cînd vremea rea începe sîmbăta, ține mult. Sîmbăta cine se îmbolnăvește scapă foarte greu. (Gh.F.C.) Sînger Cu sînger* să nu dai în bou, că sîngeră. Omanul* fiert în oțet se întrebuințează cînd corpul bolnavului e acoperit de sînge. Smîntînă La Sf. Gheorghe se pun brazde pe la porți și se scot bu dăile la pîrîu, ca să se prindă smîntînă multă peste an. Soare Să te scoli
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
o vacă neagră strigoaicele nu pot lua laptele. Cînd fată o vacă întîi, e bine să-i dai din corasla ei pe apă, să aibă lapte ca izvorul; apoi vii de la pîrîu cu apă și cu nisip. Vacilor care se sîngeră să li se dea piatră vînătă și ștevie, ca să le treacă. Să nu speli vasele în apa în care fierb ouă, căci ies bube pe țîțele vacilor. Pe locul unde a născut vaca, dacă înfigi un țăruș de corn, va
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
subțire în mijloc, lat în spate. Avea mustăți bălai și ochii negri și se uita fudul în juru-i. Era îmbrăcat cu mintean și cu ciubote roșii cu tureatcă răsfrântă, ca un răzăș cuprins". Era cu capul gol și cu buzele "sângerate sub mustăți" . Pentru Costea Căruntu eroul este "un rău și-un mișel", "un ticălos", pe care-l bate peste fălci "cum se cuvine". Răzeșul se dovedește a fi devotat dragostei sale: Pentru o dragoste pot să-mi dau viața și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
poate spune că nu a mai avut parte de penetrare și trebuie crezută; Himenul virginei se poate rupe treptat, în timpul diferitelor tentative de a face sex; În felul acesta, la prima penetrare completă, e posibil ca himenul să nu mai sângereze, iar durerea să nu fie prezentă. Ața „Ața“ băiatului se numește în termeni medicali prepuț și este acel pliu de mucoasă care ține pielea ancorată de vârful sexului. Tăierea aței (tăierea împrejur sau circumcizia) este un ritual atestat din vechime
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
este proprietatea vitală a mișcării; el este atât de aproape de om, încât dă mișcărilor un înțeles. Cu siguranță că din înțelegerea ritmului, omul a ajuns să aibă noțiunea timpului. Soarele răsare în fiecare zi, inima bate în fiecare secundă, femeia sângerează în fiecare lună. Există undeva o armonie între toate mișcările din Univers, o euritmie a toate. Așa se face că, puse în același loc, ceasurile tind să ticăie la unison, iar femeile care conviețuiesc în aceeași cameră încep să aibă
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
între toate mișcările din Univers, o euritmie a toate. Așa se face că, puse în același loc, ceasurile tind să ticăie la unison, iar femeile care conviețuiesc în aceeași cameră încep să aibă ciclul menstrual la aceeași dată... Doar femeia sângerează În latină, oestrus înseamnă tăun; această muscă este atât de insistentă, încât bietele erbivore pe care le ciupește pot trece brusc de la un păscut pașnic la cea mai agitată zi. O vacă aflată în călduri se manifestă ca și cum ar fi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
ar fi Dumnezeu, "și-ar da demisia din fruntea acestei lumi", la fel ca si Schopenhauer, care spunea sentențios că "dacă Dumnezeu a făcut lumea asta, nu aș vrea să fiu Dumnezeu. Mizeria acestei lumi mi-ar face inima să sângereze"61; Cioran are, însă, și puterea de a contemplă lumea, aidoma vechilor înțelepți, retrăgându-se "superior" din ea. Viața că așteptare, prin umplerea golului lăsat prin moartea lui Dumnezeu cu Mitul Eternei Reîntoarceri a Identicului, nu-l convinge pe Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
e cumva, de fapt, doar o năluca. Este și aici tributar concepției lui Schopenhauer despre lume, pentru care Dumnezeu, dacă a făcut această lume așa cum este, "eu n-aș vrea să fiu Dumnezeu; mizeria acestei lumi mi-ar face să sângereze inima", lumea asta nefiind, în viziunea filosofului german, decât un "câmp de exterminare, în care ființe neliniștite și anxioase nu pot să supraviețuiască decât devorându-se între ele (..), în care capacitatea de a suferi crește proporțional cu inteligență și, în
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
1881 în Caen, vol 8, pag.4o,,Poporul dumneavoastră, Sire, pe care ar trebui să-l iubiți ca pe proprii copii și care v-a fost mereu atât de devotat, este pe cale să moară de foame. În loc să-l lăsați să sângereze, mai degrabă l-ați hrăni și ati avea grija de el; întreaga Franță nu este decât un mare spital trist și fără provizii. Supușii voștri cred că nu aveți nici un fel de milă pentru suferințele lor și că nu aveți
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
acolo unde poeta plasează noduri întunecat expresioniste: "în grădina spitalului, verde,/ caii pasc liniștiți/ printre gutui.// lucerna le înfășoară/ gleznele tremurânde,/ soarele îi orbește...// ah, fioroasă melancolie,/ cu ziduri de cărămidă./ înăuntrul tău/ țipătul/ s-a oprit în gâtlej/ și sângerează" (amiază cuminte). Titlul următoarei cărți, Existență acută (Cartea Românească, București, 1994) comprimă într-o expresie memorabilă tocmai necesitatea de a da trup liric unei realități individuale "acutizate", transfigurate de viețuirea decisă pentru și întru poezie. Noutatea versurilor din Existență acută
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de manifestare predilecte ale lui Nichita Danilov. Tot ca notă specifică, se reliefează fabula identitară, fixată într-un decor sumbru ("orașe însângerate", "străzi lăturalnice", "case vechi părăsite", "clădiri bântuite de umbră" Peregrinări; "casa clădită din carne/ Din carne care mai sângeră încă" Amurg; "o stradă înadins înfrigurată" Abel), propice înscenărilor sciziunii de un tragism neestompat de liniștea rău-prevestitoare a figuranților sau de nemișcarea elementelor de fundal: Se învârte deasupra capului tău/ aureola plină de fum și de sânge./ Iau apă în
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ale autorului), cât o serie întreagă de hieroglife poetice descinse direct din imaginarul modernismului extremist invocat vor putea fi contabilizate fără nici un efort analogic de către un cititor obișnuit cu artificiile de gen. Astfel, dealurile din fața casei "parcă/ sunt curtezane care sângerează după/ bărbații cerului"; poetul "curgeam pe râu/ ca o pată de păcură/ (semănam cu un curcubeu toxic)", "Karmen îmi linge chipul cosmic care atârnă ca un sân/ prin cotloanele destinului are o plăcere nebună să/ înghită străzile aglomerate cu hormoni
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
suntem în mișcare/ morții/ sunt spectatorii noștri/ care știu/ că suntem de plâns" Spectatorii noștri din Veșnica împotrivire) sau pe punctul de a se autodistruge ("au pornit războaiele/ pe sub masca cerului/ sub aripa zeului/ mâini de lacrimi/ se închină/ capul sângerează albastru/ vechiul trup/ și noul trup/ sângerează iar albastru" Cel ce vine și se duce din Clepsidra cu pulbere de vise); sentimentul acut al marginalizării ("am văzut/ primii câini/ în această zi/ refuzând sacrificiul/ florii oferite/ le voi da la
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care știu/ că suntem de plâns" Spectatorii noștri din Veșnica împotrivire) sau pe punctul de a se autodistruge ("au pornit războaiele/ pe sub masca cerului/ sub aripa zeului/ mâini de lacrimi/ se închină/ capul sângerează albastru/ vechiul trup/ și noul trup/ sângerează iar albastru" Cel ce vine și se duce din Clepsidra cu pulbere de vise); sentimentul acut al marginalizării ("am văzut/ primii câini/ în această zi/ refuzând sacrificiul/ florii oferite/ le voi da la ospăț/ trupul meu primitiv/ alungat de oriunde
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pentru "singurătatea alergătorului de cursă lungă". Discret și cumpătat inclusiv în frecvența aparițiilor editoriale, indiferent la toate módele poetice mai mult sau mai puțin perisabile la care majoritatea versificatorilor aderă, desigur mimetic și neconvingător, Valentin Talpalaru își poartă, fără a sângera vizibil, "orgolioasele mele tristeți" (între care, probabil, și cea determinată de tratamentul injust al criticilor moldavi de prim rang, în ale căror grații cu siguranță nu se află), refuzând totuși constant să adere la vreun grup de influență care să
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
volum. Prevalează însă frumusețea "de nepătruns" a femeii, "sfârșirea sălbatică" prelungită în imaginația ce refuză întotdeauna moartea imaginii. Chiar când scrie aparent ludic sau incantatoriu, uzând mai ales de intertextul folcloric, de cel eminescian sau arghezian ("Îngere, îngere/ lasă să sângere/ rana din mine/ până la plângere./ Binecuvântă/ și o descântă/ pe cea înfrântă./ Vino cu steaua/ lină, pe neaua/ ca un polei./ Fă să mă doară/ în miez de iarnă/ ca și de vară/ stingerea ei/ Cum ea își duce/ semnul
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a oniricilor contemporani Leonid Dimov sau Virgil Mazilescu: "Cum mă înalți pe cer bătrâne astru!// ce forme ia în blânde mâini o roză?/ nu poți să inventezi o altă față?/ materia e-aceeași?/ între oase/ osmoza schimbă sloiuri plutitoare?// (mai sângerez o stare acrobată)// un șpalt prolix citește miezul nopții/ cu l în loc de i schimbând fotonii/ bordei va deveni bordel și spațiul/ o stivă fumegândă de picioare/ sfârșitul propoziției în coapse/ "veniți ca să petrecem vasiliscul"// ca norul craniul pâlpâie ierboasa/ lăptoasa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
care contează, ca soluție împotriva durerii și a sufletului fiind promovată uitarea, îndepărtarea de trecut"137: "Orice urmă-i o rană,/ Nu-ntoarce capul/ Și nu zgândări cu privirea/ Amprentele inflamate/ Pe care le-ai lăsat pe obiecte/ Și plăgile, sângerând cu nori,/ Ale pașilor./ Orice urmă-i o rană/ În carnea albă a ratării,/ Nu-ți mai lăsa visul/ Să se răsucească/ Avid de suferință/ În trecut./ Treci înainte/ Îmbălsămat în uitare,/ Golit de-amintiri ca un mort/ De putrezitele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
o intensitate remarcabilă, nu doar în spațiul românesc, ci poate în primul rînd în cel francez, ba chiar și pe alte meleaguri, spaniole sau americane, spre exemplu. Dar în omul Cioran, această răsturnare biografică a deschis o rană ce a sîngerat pînă la capăt, punctînd răzbunarea inimii umilite asupra spiritului autoritar, introducînd o disjuncție în eul enunțării, căci în loc să reacționeze unitar, acesta apare ca scindat, el însuși locatar precar al unei contradicții fără sfîrșit: N-am coincis niciodată decît cu intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cioara ciugulind 15 Azi pe cînd despicam lemne m-am tăiat la mînă am pus zăpadă pe rană zăpada s-a înroșit brusc mi-am amintit că luasem viața iubitei mele și de-aia mă ascundeam aici brațul mi-a sîngerat mult timp am înroșit zeci de bulgări de zăpadă am vrut să mor dar sîngele s-a oprit pedeapsa ar fi fost prea ușoară am blestemat lemnele și securea care mi-au deslegat memoria 16 De acum înainte ceasul solar
Cinci sute de trepte și marea by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/8696_a_10021]
-
însă la numitorul comun al celor două spații: recluziunea. De la "azilul de flăcău" cu Boticelli, Watteau, Burne-Jones și Moreau, "în cadre dulcege", la saloanele burgheze ale locuinței din Auteuil, păstrând totuși ca pe o relicvă capul Sfântului Ioan în ghips, sângerând pe talerul Herodiadei, pasul făcut nu este considerabil, însă de efect, sugerând o convalescență estetică. "Nu mai era nimic din acel straniu și delicios asil de flăcău, plin de artă, unde Boticelli, Watteau, BurneJones, Moreau, în cadre dulcege, puneau pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sacrificat copii creștini și au folosit sîngele lor pentru a face pîine de Paștele evreiesc și-și amintesc aceleași povești defăimătoare despre negustorii și morarii evrei care puneau sticlă sfărîmată în făină pentru ca femeile creștine să se rănească și să sîngereze, cînd frămîntau aluatul. Naționaliștii croați îi acuză pe sîrbi că ar fi măcelari bolșevici sau cetnici ce-și omoară victimele și le mutilează cadavrele; naționaliștii sîrbi răspund cu aceeași monedă, acuzîndu-i pe croați a fi fasciști ustași care extermină cu
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
resursă rară. Ceea ce rămîne este un teren de luptă în care cel mai puternic bazîndu-se pe supraviețuirea unor anumite libertăți civile se bucură de dreptul de a suci brațele celui mai slab. În condiții extreme, o societate necivilă poate chiar sîngera pînă la moarte. Războiul necivil nu este departe. Ar trebui să fie clar că, atunci cînd folosesc adjectivul ieșit din uz "necivil", nu mă refer la diferitele forme de acțiune descrise inițial de Henry David Thoreau în On the Duty
Societatea civilă by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
sine înțeles că în aceeași dublă perspectivă se situează inevitabil orice încercare de analiză. PURITATEA ORIGINILOR Zile neștiute! Binele, frumosul, dreptatea Curgeau ca un torent, fremătau în pomul vieții ... Nimic nu se întinase... nimic nu îmbătrînise Zile pure! Nimic nu sîngera sub unghie, sub dinte Viețuitoare fericită era nevinovăția... Hugo evocă în Legenda secolelor Edenul, paradisul pierdut, "vremurile dintîi ale pămîntului", atunci cînd în tufăriș "mielul și lupul pășteau alături". Vremuri ale fericirii, ale grației neprihănite, ale strălucirii celei dintîi aurore
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
la 25 decembrie 1941, și a plecat dintre noi, după o grea suferință, la 16 septembrie 2000, primind de la izvor să bea “paharul roditor în cruce...” (Imnul Testament) în prag de sfinte sărbători, și Luceafărul pare-a se-ntrista. „7ămâia sângeră-n altar / Smirna n cădelniți sângerează / Preotul sângeră-ntre sfinți / Sângerul sfânt ne luminează” (Sângeră candela). și tot pământul transilvan, „țărânile, țărânile” străbune „sângeră-n țâțâni / De dor și de singurătate...” întru amintirea lui “Ioan lumină din pustie”, cel care
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]