3,819 matches
-
o inițiere, pentru că se petrece întotdeauna o schimbare radicală de regim ontologic și de statut social. Atunci când se naște, copilul nu are decât o existență fizică, nefiind încă recunoscut de familie, nici primit de societate. Riturile îndeplinite îndată după naștere sânt acelea care îi dau nou-născutului statutul de "viu" propriu-zis; datorită acestor rituri, copilul este integrat în comunitatea celor vii. Și căsătoria este un prilej de trecere de la un grup socio-religios la altul. Tânărul căsătorit părăsește grupul celibatarilor pentru a lua
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
capilor de familie. Orice căsătorie implică o tensiune și o primejdie, declanșează o criză; de aceea se face printr-un rit de trecere. Grecii numeau căsătoria telos, consacrare, iar ritualul nupțial îl amintea pe cel al misterelor. În ceea ce privește moartea, riturile sânt cu atât mai complexe cu cât este vorba nu doar de un "fenomen natural" (viața sau sufletul care părăsesc trupul), ci și de o schimbare de regim deopotrivă ontologic și social: răposatul trebuie să treacă prin anumite încercări de care
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
starea embrionară, ceea ce nu trebuie înțeles doar în sensul fiziologiei omenești, ci și într-o accepție cosmologică: starea foetală echivalează cu o întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în lumină simbolismul morții inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omenești, ci și într-o accepție cosmologică: starea foetală echivalează cu o întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în lumină simbolismul morții inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întoarcere provizorie la modul virtual, precosmic. Alte ritualuri pun în lumină simbolismul morții inițiatice. La unele popoare, candidații sânt îngropați sau culcați în niște gropi proaspăt săpate, sau sânt acoperiți cu crengi și trebuie să stea nemișcați precum morții, ori sânt frecați pe tot trupul cu un praf alb ca să semene cu spectrele. Neofiții imită de altfel comportamentul spectrelor, pentru că nu se slujesc de mâini și de degete ca să mănânce, ci apucă hrana cu dinții, cum se crede că fac sufletele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
către Filimon, 10). Nu este cazul să ne oprim asupra deosebirilor dintre "fiii" pe care îi "zămislea" "întru credință" apostolul Pavel și "fiii lui Buddha", sau cei pe care îi "aducea pe lume" Socrate, ori "nou-născuții" din inițierile primitive. Deosebirile sânt evidente. Puterea însăși a ritului era cea care "ucidea" și "învia" neofitul în societățile arhaice, tot așa cum puterea ritului îl preschimba în făt pe cel ce urma să facă un sacrificiu, la hinduși. Dimpotrivă, Buddha "năștea" prin "gură", adică făcîndu-și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
întîi de toate, omul areligios respinge transcendența, acceptă relativitatea "realității" și chiar se îndoiește uneori de sensul existenței. Marile culturi ale trecutului au cunoscut și ele oameni areligioși, care au existat poate și la nivelurile arhaice de cultură, deși nu sânt încă atestați de nici un document. Abia societățile occidentale moderne favorizează manifestarea plenară a omului areligios. Omul modern areligios își asumă o nouă stare existențială, recunoscîndu-se doar ca subiect și agent al Istoriei și refuzând orice chemare la transcendență. Cu alte
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
exemplu, amintind structura mitologică a comunismului și sensul său eshatologic. Marx preia și prelungește unul din marile mituri eshatologice ale lumii asiatico-mediteraneene, și anume rolul izbăvitor al celui Drept ("alesul", "unsul", "neîntinatul", "trimisul"; în zilele noastre, proletariatul), ale cărui suferințe sânt chemate să schimbe statutul ontologic al lumii. Societatea fără clase despre care vorbea Marx și dispariția tensiunilor istorice își găsesc de fapt precedentul în mitul Vârstei de Aur, cu care ar începe și s-ar sfârși Istoria, după numeroase tradiții
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a celui dintâi. Nu este deloc lipsit de importanță faptul că Marx preia speranța eshatologică iudeo-creștină într-un sfârșit absolut al Istoriei, ceea ce îl deosebește de alți filozofi istoriciști (de pildă, Croce și Ortega y Gasset), pentru care tensiunile Istoriei sânt consubstanțiale condiției umane și nu pot fi niciodată abolite în întregime. Comportamentele religioase camuflate sau degenerate nu se întîlnesc doar în "religiile mici" sau în misticile politice, ci și în mișcările care se proclamă laice și chiar antireligioase. Nudismul sau
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
o abstracțiune, nu poate fi întîlnit în realitate. Orice ființă omenească este alcătuită deopotrivă din activitate conștientă și experiențe iraționale. Or, conținutul și structurile inconștientului prezintă asemănări izbitoare cu imaginile și figurile mitologice. Nu vrem să se înțeleagă că mitologiile sânt "produsul" inconștientului, pentru că modul de a fi al mitului este tocmai faptul că el se dezvăluie ca mit, arată că un lucru s-a întîmplat în chip exemplar. Mitul este un "produs" al inconștientului în aceeași măsură în care se
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Cu daruri mari de Domnul să fii miruit. La ce ți-ar folosi să mă renegi că te am rănit La cât de mult eu te am dorit și te am iubit Poate azi s-au poate mâine nu mai sânt Și-o să-ți pară rău când voi fi-n mormânt. Așa precum se știe, din veacurile toate, Mama- și iubește pruncii și dincolo de moarte Când nu ai un părinte, orfan tu te numești, Reneagă - te copilul și-atunci nimic nu
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
arestați, unii cu abateri minore În care eu le-am dat un pronostic ce s’a adeverit În momentele imediat următoare. Așa dar ascultă la mine...! Mâine seară, procuratura te va pune În libertate...!” „Mă faci să zâmbesc amice, cât sânt eu de necăjit. Nu cred...!” „Bine, nu te oblig...! Crede ce vrei...! Dar dacă, mâine seară vei fi pus În libertate, drept recompensă pentru prezicerea mea, Îmi poți face un neânsemnat serviciu...?!” „Să presupunem. Despre ce-i vorba...?” „Mulțumesc...!” - se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Dacă pe aici mai pe deal îi troienit așă di tari, apâi jos, în Păscării, nu ti mai vezi din omăt. Undi mai pui cî avem di urcat dealu’ ceala, undi pi marginea drumului nu esti nici o beldie șî șanțuri sânt cât lumea... Mergim tot pi șușă, cî șî locu’ îi fărî dealuri așă mari” - gândea bătrânul, ținându-l pe murg de căpăstru. Dacă venea vreo rafală de viscol mai puternică, se așeza în fața lui. Când au ajuns pe la fostele livezi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
fi poreclind băieții pe tata? Aș fi tare curios să aflu, dar n-am cum, lor li-e teamă să-mi spună, ca să nu-i pîrăsc! Parcă eu de-astea mă țin! ― Mai ai de gând să stai mult? ― Nu, sânt gata numaidecît! Fără să vreau, mă gândesc la Barbă și la cuvântarea lui. Ce de profesori erau în jurul directorului! Mai toți bătrâni, unii încruntați, alții zâmbitori... și mai toți moțăiau din cap cu multă bunăvoință, în semn că așa este
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
lista înghiți un nod, schimbă fără nici un sens hârtia dintr-o mână în cealaltă și răspunse: ― În primul rând, băiete dragă (vorbă să fie că-i era drag!), să te obișnuiești să nu mai vorbești așa de obraznic, că eu sânt "domnul petagog Pavelescu"... și înțelegi... așa că... asta e!... Dar Ciufulitul îi plesni cu întrebarea stăruitoare: ― Iar cărțile, vă rog? ― De la orice librărie! răspunse el, și plecă cu pași grăbiți. Am rămas toarte impresionați de această scenă de început. Iată cum
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
faptul că subiectul convorbirii noastre nu era petagog, ci supraveghetor de ordine, dar de întinsele cunoștințe ale colegului meu. Admirativ l-am întrebat: ― Dar de unde știi dumneata toate astea? La care el îmi răspunse cu o copleșitoare superioritate: ― Păi, eu sânt repetent! ― Da? Și repede mă gândii să profit de împrejurare, ca să-l întreb: Atunci poate știi să-mi spui dumneata ce e aia Zoologia? ― Ah! strânse el buzele disprețuitor, o nenorocită de materie, acolo... un fel de Intuiție, ceva mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Popescu Mihai, Popescu Mircea, Popescu Ștefan, Popescu Tudor și așa mai departe... o pagină întreagă din catalog era ocupată de noi, Popeștii, care constatarăm cu vie satisfacție că-i întrecuserăm cu mult pe Ionești! Iar mica mea mângâiere era că sânt primul dintre Popești... la catalog, bineînțeles, că cel mai bun Popescu a fost, tot timpul, Dumitru. Dealtfel, în tot cursul liceului, nu mi s-a spus niciodată și Popescu, decât în catalog; atât profesorii, cât și colegii, îmi spuneau scurt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
zi, deși eram în număr de zece, am obținut împreună, bineînțeles, nota 26! Domnul pedagog terminase de tăcut apelul și numerotarea elevilor. Se proțăpi bine pe picioarele-i lungi ca de cocostârc și ne spuse: ― Peste trei zile, toți elevii sânt obligați să vină cu șapcă și număr la mâna stângă. Numărul puteți să vi-l confecționați la orice ceaprazărie. Îl veți face pe un petec pătrat de postav albastru ca cerul, cum e și culoarea de la șapcă, de dimensiunea 5
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
povestire care mi-a făcut atâta necaz, că mi s-a întipărit în minte, dar n-are nici un rost... Primele fraze erau următoarele: " Un călător străbătea ținuturile calde ale Americii, situate sub un cer arzător, pe unde răcoarea și umbra sânt lucruri rare și pe unde trebuie să umbli poști întregi, până să găsești o locuință omenească, unde să-ți poți odihni trupul. Rupt de oboseală, bietul călător zări, în sfârșit, o colibă înconjurată de câțiva arbori cu trunchiul drept, înalt
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rișcă, să hotărască norocul pe care parte a terenului urmează să joace Lazărul prima repriză. Jocul a început. Ghiță e numai ochi și picior... Evangheliștii joacă bine, ce-i drept, nu degeaba au rămas ei în finală, dar lăzăriștii parcă sânt mai tari! Hm, hm, adversarii noștri au început să facă incorectitudini, pe care arbitrul le trece cu vederea! Ghiță e nemulțumit și-i spune ceva arbitrului, care nu-i acordă nici o atenție. O nouă greșeală, care iarăși nu e fluierată
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
spune ceva arbitrului, care nu-i acordă nici o atenție. O nouă greșeală, care iarăși nu e fluierată! Ghiță își mușcă buzele... Atunci, deodată izbucnește galeria Lazărului în strigăte de piei-roșii și se aude un zgomot infernal, care întrece orice imaginație: sânt cutiile noastre de conserve cu pietre în ele... Arbitrul fluieră, dă avertisment evangheliștilor, și jocul continuă! ― Hai, Lazar! Ai noștri se-nfierbîntă... Sânt pe terenul adversarilor... Se joacă strâns, aproape de poarta acestora... Mingea e la Traian Paraschivescu, zis Litră, din pricina staturii
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
găsim în fața a patruzeci de ochii ai profesorilor în viață; de pe pereți ne privesc încă vreo șaizeeci de ochi ai profesorilor decedați. Parcă-și șoptesc între ei: "Ce-or fi căutând epigonașii ăștia în Cancelaria noastră? E un sacrilegiu!" Profesorii sânt așezați pe scaune la masa mare din mijloc. Unii fumează, iar alții citesc ziarele sau răsfoiesc cîte-o carte. La intrarea noastră, însă, ciudat, toți își părăsesc ocupațiile și încep să ne privească plini de curiozitate. În ochii celor mai mulți citeam neîncrederea
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
A! conveni el cu bonomie, dacă s-ar fi anunțat că se joacă în parodie, da, mai du-te-vino! Dar așa, e mai adecvat în uniformă. Și mai bine să lăsăm discuția și să mai facem o repetiție, că, știți, cât sânt eu de Zeus, da' m-a pălit o emoție, de-mi vine să las totul baltă și să fug în Cișmigiu, pe lac! Serbarea a fost un triumf. Se vede că totuși Moscu a avut o presimțire: s-a bâlbâit
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cita date astronomice, eram cu toții vorbiți să ne mirăm. Tînărul: Ă, ă, ă,... de la steaua cutare, la steaua cutare... sânt 3.785.000.000 de kilometri! Noi: Psss! Țî, țî, țî!... Extraordinar! Tînărul: Ă, ă, ă, nu vă mirați, tinere, sânt ă, ă, ă, date precise! Dragu Henry (cu multă naivitate): De multe ori avea obicei să ne răpească din recreație, furat de explicație. Suna, și el nici nu se gândea să plece. Atunci unul dintre noi striga: ― A sunat! La
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
depărtate... De-obosită, parcă pică! Trebuie să-i dăm dreptate!" "În definitiv", îmi spusei eu, cu condeiul ridicat, gata să atac albul hârtiei, "chiar așa de proaste nu sânt și p-ormă astea le-am scris când eram puști... și sânt versuri despre primăvară, flori și alte elemente poetice; dar acum, că sânt într-a V-a, și pe deasupra îndrăgostit, e altă poveste...; o să scriu ceva, de-o să rămână Viorica foarte impresionată!" Mă gândeam că e bine șf frumos să dau
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]