4,832 matches
-
alături de Laur, vărul lui Relu, fiul mătușii Motănica și al țiganului Gilbert, un spurcat și nărăvit la toate cele. Aproape dostoievskian, Andrei coace planul de a-l fura pe moș Victor, patronul cooperativei, și de a trece clandestin granița la sârbi. Printr-un concurs de împrejurări, patronul este ucis de chiar fiul său, iar „eroii” ajung, după felurite peripeții, la Timișoara, unde, în sordidul țigănesc al unei mahalale, se încinge un amor nebun între Relu și o țigancă mută și aproape
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
de chiar fiul său, iar „eroii” ajung, după felurite peripeții, la Timișoara, unde, în sordidul țigănesc al unei mahalale, se încinge un amor nebun între Relu și o țigancă mută și aproape nimfomană, în vreme ce călăuza menită a-i trece la sârbi lipsește. Suferind de incontinență narativă, autorul dezlănțuie o sarabandă evenimențială care omoară prin inflație de semnificații cruda frumusețe din prima parte a romanului: Laur fuge cu banii și cu țiganca, începe revoluția din decembrie 1989, Relu revine la București, Andrei
ALDULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285233_a_286562]
-
etc. s-au adunat și ei În grupuri specifice, dar sînt altceva. Ca să nu mai vorbim despre comunitățile românilor rămași În afara granițelor naționale În urma unor „accidente” diplomatice, survenite după Primul sau al Doilea Război Mondial, care au provocat apariția românilor sîrbi, a românilor bulgari, a românilor unguri, a românilor greci, a românilor ucraineni etc. Istoria românilor americani este nu numai interesantă din perspectivă științifică, dar și pilduitoare pentru istoria zilelor noastre. Așadar, orice lucrare ce abordează această temă va suscita, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
nordice, emigrația era considerată o chestiune de stat, și de aceea emigrantul nu era un individ plecat În lume ca Într-o aventură personală. Chiar și națiunile mici, dintre care unele nu se constituiseră Încă În state naționale - cehii, slovacii, sîrbii, balticii, polonezii, grecii etc. -, dispuneau de alte condiții ale emigrării. În România, emigrația nu beneficia de Îndrumarea sau sprijinul statului, ci se reducea, la Început, la o decizie personală. În plus, emigrarea reflectă sau este rezultatul educației unei nații, ea
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de stat și-au formulat revendicările. Consistența acestei argumentații este definitorie, tot atît cît este și cea a Regatului Sfîntului Ștefan sau a „dreptului statelor boemiene”. Cazul Iugoslaviei. În acest spațiu a predominat un „naționalism intern”, manifestîndu-se prin competiția dintre sîrbi și croați pentru supremație. Fiecare parte avea argumentele sale. SÎrbii se revendicau a fi cei mai importanți luptători pentru libertatea slavilor din sud, prin rezistența lor antiotomană. Pe de altă parte, croații Își motivau superioritatea, prin persistența statului lor timp
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
definitorie, tot atît cît este și cea a Regatului Sfîntului Ștefan sau a „dreptului statelor boemiene”. Cazul Iugoslaviei. În acest spațiu a predominat un „naționalism intern”, manifestîndu-se prin competiția dintre sîrbi și croați pentru supremație. Fiecare parte avea argumentele sale. SÎrbii se revendicau a fi cei mai importanți luptători pentru libertatea slavilor din sud, prin rezistența lor antiotomană. Pe de altă parte, croații Își motivau superioritatea, prin persistența statului lor timp de un mileniu. În fapt, statalitatea croată a fost numai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lor istorie. Populația albaneză este un caz special În zonă, Întrucît s-a convertit la islamism. Aceasta i-a făcut să obțină mai ușor demnități În Imperiul Otoman, ceea ce a favorizat extinderea zonei locuite spre nord și est, În dauna sîrbilor, care au fost determinați să se refugieze. Astfel s-au creat, În perioada interbelică, noi focare de conflict, cu bază naționalistă. Cazul Greciei. În opinia lui Kolarz, naționaliștii greci au fost cei mai aroganți, extinzînd pretențiile lor teritoriale, În Europa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
altfel se notează la p. 74). Deportările masive din anul 1950 făcute În sud-vestul României nu au avut loc doar În Banat, ci și În partea Olteniei care se Învecina cu Iugoslavia. Ea nu a fost Îndreptată doar Împotriva etnicilor sîrbi și germani (p. 109), ci Împotriva tuturor celor considerați nesiguri, În contextul măsurilor „antititoiste” mai largi. De altfel, chiar din cifrele oferite de autor, proporția etnicilor români (inclusiv refugiați basarabeni, bucovineni și macedoromâni) apare covîrșitoare. Cei doi securiști (Constantin Apăvăloaie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
spre Țara Românească și Moldova. În acest sens, revelatoare este și apariția în documentele interne moldovenești, la fel ca și în cele muntenești, încă din prima jumătate a secolului XV, a unor toponime și antroponime derivate din bulgari, șchei, și sârbi 22. Există, de altfel, mențiuni documentare privind mișcări demografice dinspre sud spre nord în timpul ostilităților militare din Balcani la sfârșitul secolului XIV și începutul veacului următor 23. Însăși trecerea în Țara Românească a unor „frați“ de la sud de Dunăre, documentată
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
cu mitropolitul muntean Antim, contribuind la propagarea în Țara Românească a normelor de drept canonic ortodox 25. În sfârșit, tradiția sud-slavă, purtând ea însăși marca Bizanțului, va pătrunde în spațiul românesc extracarpatic și prin filiera Muntelui Athos 26, unde isihaști sârbi și bulgari ocupau de mai mult timp un loc important în viața religioasă și culturală, unii dintre ei fiind trimiși chiar în misiuni diplomatice sau așezați în Scaune mitropolitane din afara Bizanțului. Modificările de accent în orientarea religioasă și culturală a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
țării, obținând, în acest fel, consacrarea legală. Urmărind obținerea independenței pe calea armelor, alte soluții neexistând atât pentru români cât și pentru alte țări balcanice, din inițiativa lui Cuza au avut loc tratative cu grecii, muntenegrenii și mai ales cu sârbii. Datorită acestor proiecte antiotomane de acțiune și alianță între statele sud-est europene, Principatele Unite au jucat rolul de adăpost și sprijin al mișcării de emancipare națională în această parte a continentului 3. Raporturile foarte apropiate care au luat naștere între
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
facilitate de situația asemănătoare a celor două țări față de Poartă, de intențiile lor declarate de a-și cuceri independența și de dorința de a-și pregăti și înarma armata în vederea atingerii acestui scop. În vara anului 1862, când incidentele dintre sârbi și garnizoanele turcești din Belgrad s-au accentuat, iar Turcia a concentrat trupele sale în zona Vidinului, guvernul român a adus pe malul drept al Dunării mai multe unități militare care blocau, în acest fel, o parte din forțele otomane
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Belgrad s-au accentuat, iar Turcia a concentrat trupele sale în zona Vidinului, guvernul român a adus pe malul drept al Dunării mai multe unități militare care blocau, în acest fel, o parte din forțele otomane și ușurau, implicit, situația sârbilor 4. Domnitorul explica consulului rus Offenberg concentrarea armatei românești lângă granița Serbiei prin faptul că „nu mai putea rămâne simplu observator al luptei pe care o duc popoarele balcanice pentru eliberarea de dependența turcească“, iar cu un alt prilej i-
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
oameni reuniți sub sigla Szegedi gondolat („Ideea Szeged“), cu reprezentanți trimiși la Viena, Berna, Graz, Belgrad, Sibiu etc., era dispus la orice compromis pentru a obține sprijin extern pentru cucerirea puterii în Ungaria: unii emisari ai forțelor contrarevoluționare au promis sârbilor o alianță împotriva italienilor și românilor 11; alții au încercat să dovedească francezilor că „nu pot avea mai fideli amici în contra germanilor decât pe maghiari“; alții îi informau pe italieni că guvernul de la Szeged, odată ajuns la putere, va fi
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
să determine adversitatea românească față de guvernul său. Guvernul maghiar a încercat să joace dublu: pe de o parte, a negociat cu Erdelyi, iar, pe de altă parte, s-a adresat guvernului iugoslav, amintind de presiunile „românești“, pentru a le cere sârbilor să solicite Parisului retragerea românească din Ungaria, armata română putând fi apoi înlocuită de cea iugoslavă 56. • Însuși Erdelyi i-a spus, câteva săptămâni mai târziu, lui N. Petrescu Comnen că „el a pus la cale răsturnarea guvernului Friedrich, pe
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
decât o chestiune de zile. [...] Ungurii, dacă erau sinceri - ceea ce eu mă îndoiesc - se puteau deștepta mai devreme. Și apoi orice înțelegere semnată cu ungurii ne-ar fi aprins paie în cap nu numai cu Consiliul Suprem, dar și cu sârbii și cehoslovacii“81. Nicolae Petrescu Comnen a plecat apoi la București, unde s-a întâlnit cu Ion I. C. Brătianu, comunicându-i rezultatele misiunii sale la Budapesta și ale întrevederii cu Iuliu Maniu. Poziția liderului liberal în privința uniunii cu Ungaria a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
2003. Traduceri: 65 de povestiri, Pancevo, 1970 (în colaborare cu Dușan Petrovici); Michael Babinka, Unde se nasc cețurile, Pancevo, 1972 (în colaborare cu Pavel Roskos); Vladimir Ciocov, Poemele candorii, pref. Andrei A. Lillin, București, 1972 (în colaborare cu autorul); Poeți sârbi și croați contemporani, pref. Mircea Tomuș, București, 1973 (în colaborare cu Slavco Almăjan); Kurt Kusenberg, Unde este unchiul Bertram?, București, 1980 (în colaborare cu Horst Fassel); Irene Mokka, Un cântec fără sfârșit, București, 1983 (în colaborare cu Horst Fassel); Alexander
DUMBRAVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286901_a_288230]
-
proza istorică a lui Lewis Wallace, sunt transpuse foarte multe nuvele de L.N. Tolstoi, de asemenea din D. N. Mamin-Sibireak, V. G. Korolenko, din C. Flammarion, Fr. Coppée, É. Zola, dar și din scriitori francezi de mai mică însemnătate, din sârbul K. Popovici, precum și folclor sârbesc. R.Z.
FOAIA DE DUMINECA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287038_a_288367]
-
pline de dramatism, de sfâșieri lăuntrice, exprimate într-un vers contorsionat, încărcat de imagini și tonuri biblice. M. a mai publicat ediții din opera lui G. Călinescu, Ion Marin Sadoveanu și prefețe la traduceri din diverși autori, ruși, bulgari, ucraineni, sârbi. SCRIERI: Timp și mod, București, 1983; Viciul nepedepsit, București, 1994; Catifea aurie, București, 1999. Ediții: G. Călinescu, Poezii. Teatru. Nuvele, postfața edit., București, 1986; Ion Marin Sadoveanu, Taurul mării, pref. edit., București, 1987. Repere bibliografice: Nicolae Manolescu, Debuturi în critică
MIHAESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288114_a_289443]
-
dintr-o veche familie boierească din Oltenia, și al lui Alexandru D. Macedonski, general și ministru de război în timpul lui Al. I. Cuza (acesta se declara descendent al casei Biberstein-Rogala, familie princiară polonă domnitoare în Lituania, dar tatăl său, Dimitrie, sârb din Macedonia, venise în țară după înfrângerea răscoalei împotriva turcilor, condusă de Gheorghi Petrovici, supranumit Cel Negru sau Karagheorghe). Moartea neașteptată a generalului, în 1869 (s-a presupus că a fost otrăvit), aruncă familia, care până atunci dusese o existență
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
în multe din letopisețele cronicarilor moldoveni. Un spațiu mai larg ocupă evocarea lui Gheorghe Duca, a cărui domnie nefastă a polarizat resentimentele tuturor cronicarilor. Răutatea lui Duca era celebră și dincolo de hotare, fiind cunoscută de vecinii turci, tătari, greci și sârbi. Duca este pizmaș, „îndelungareț” la mânie, lacom de averi, iar doamna sa îi seamănă întru totul. Jafurile și abuzurile săvârșite pentru a smulge banii supușilor sunt înfricoșătoare: Ursache vistiernicul este dezbrăcat și legat de un stâlp în ger, Ion Iser
LETOPISEŢUL ANONIM ALTARII MOLDOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287786_a_289115]
-
L. s-a refugiat și a devenit editor de cărți în limba slavă la Veneția, dedicându-se meșteșugului imprimeriei în acest oraș, apoi la Gracianița (Serbia). Prin anul 1544 înființează în Țara Românescă, la Târgoviște, o tipografie, în care ieromonahul sârb Moise tipărește un Molitvelnic slavonesc (1545), cu o anexă, Pravila sfinților apostoli, considerată prima carte de legi apărută pe teritoriul românesc. Aici s-au format ucenici tipografi autohtoni, precum diecii Oprea și Petre, care l-au ajutat pe L. să
LIUBAVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287840_a_289169]
-
Teodor Șandru, Ioan Flora, Petru Cârdu, Mărioara Baba-Voinovici, Eugenia Ciobanu, Ana Niculina Sârbu, Mariana Dan, Nicu Ciobanu, Mărioara Tera. În mai bine de cincizeci de ani de existență L. a publicat, de asemenea, pagini din creația unor cunoscuți scriitori români, sârbi și din toată lumea, clasici și contemporani: Eminescu, Coșbuc, Creangă, Caragiale, Arghezi, Blaga, G. Bacovia, Ion Barbu, M. Sadoveanu, Marin Preda, Geo Bogza, Geo Dumitrescu, Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Adrian Păunescu, Ana Blandiana, Vladimir Nazor, Branko Radicević
LUMINA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287911_a_289240]
-
diavolul de român! Dunărea o trecusem cu barca pe la T. Severin. N-am uitat nici până azi traversarea, cu peripeții (aveam să ne suim în tren la Belgrad), frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi spusese și tatei, la întoarcere, cum o ofensase sârbul, iar tatăl meu, Toma, avea să râdă mult timp pe chestia asta
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]
-
frica mamei care mă strângea în brațe, supărarea ei că barcagiul, un sârb știind puțin românește și care îi spusese la un moment dat muiere! făcând-o să plângă, - plângea repede. Îi spusese și tatei, la întoarcere, cum o ofensase sârbul, iar tatăl meu, Toma, avea să râdă mult timp pe chestia asta, - Ifigenia lui abea învățase românește; nu știa că la țară așa i se spune femeii, fără urmă de jignire. Cred că e ființa pe care am iubit-o
Act dotal by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15001_a_16326]