1,363 matches
-
fiind anexate la cele războinico- - masculine ale eroului. în varianta românească a legendei (cea de la începutul seco- lului al XVII-lea), relația erotică dintre balaur și fecioară este în mod expres formulată. În vederea expunerii prințesei pe malul iezerului în care sălășluiește zmeul, împăratul își „podobește” fata „cu aur și cu argint, ca și la nuntă” și-i spune : „O, dragă fiica mea, [...] zmăul hi-va mie junere [= ginere]” (115). Așa cum am constatat și cu alte prilejuri, motivul mitic „poto- lirea foamei
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
monștri htonieni, hibrizi, distructivi și antropofagi) a condus la reprezentarea drago- nului în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în Labirint este, cel mai adesea, înlocuit cu un demon draconomorf sălășluind în peșteră (daimonospelios) (124, p. 228). Mulți eroi legendari (Heracles, Iason, Cadmos) și sfinți creștini (Sf. Silvestru, Sf. Marcel etc.) răpun nu numai dragoni, dar și tauri fabuloși
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
în centrul sau la intrarea labirintului, în unele gravuri medievale (49, p. 23 ; 6, II, p. 143). De fapt, chiar și în legendele populare din Creta modernă, Minotaurul sălășluind în Labirint este, cel mai adesea, înlocuit cu un demon draconomorf sălășluind în peșteră (daimonospelios) (124, p. 228). Mulți eroi legendari (Heracles, Iason, Cadmos) și sfinți creștini (Sf. Silvestru, Sf. Marcel etc.) răpun nu numai dragoni, dar și tauri fabuloși (50), sau răpun dragoni tauromorfi : Ghilgameș pe Huwawa (92, pp. 235 și
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cosmizat față de cel natural din jurul său, care - nebeneficiind de acțiunea demiurgică a omului - rămâne un spațiu inferior cosmizat și, ca atare, mai haotic. De aceea, spre deosebire de sat, spațiul din afara hotarelor lui este, pentru mentalitatea mitică, o „lume de dincolo”, unde sălășluiesc nu numai fiarele sălbatice, dar și balaurii și ielele, demonii bolilor și duhurile rele, o lume nehotărâtă (la propriu și la figurat), nesigură, necunoscută, străină, ostilă chiar, o lume a tuturor virtualităților și latențelor (15). Această situație este sesiza- bilă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fi fost eu episcop, n-aș fi îngăduit o asemenea nesăbuință. Să fi fost eu episcopul Japoniei...” Se îmbujora ca o fetișcană de cum i se înfiripau în gând aceste cuvinte, fiindcă își dădea seama că în sufletul său încă mai sălășluiau, într-o formă schimbată, invidia și mândria lumească. În această dorință a lui de a deveni episcop delegat din partea Vaticanului cu puteri depline asupra întregii activități misionare din Japonia se regăseau, pe drept cuvânt, și ambițiile sale personale. Tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință să înțeleagă lucruri mai înalte. De aceea, nici nu-și pot închipui Dumnezeul nostru care sălășluiește într-o lume mai presus de cea a omului. — Atunci... clătină neîncrezător din cap unul dintre episcopi, credincioșii japonezi care numărau într-o vreme patru sute de mii suflete... în ce credeau? Părintele Valente răspunse încet, cu privirile pironite în pământ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
locuiește Papa era atât de strălucitor, încât oameni din Mexico nu și l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în biserici împodobite? Nicidecum. El sălășluiește... în altfel de așezări. Eu socotesc că El sălășluiește în casele sărmane ale indienilor. — Cum așa? — Așa... a fost viața Lui, răspunse fostul călugăr cu un glas plin de încredere adâncă. Apoi își coborî privirile în pământ și repetă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Mexico nu și l-ar putea închipui. — Credeți că El Și-a dorit toate astea? clătină din cap supărat fostul călugăr. Credeți că El se află în biserici împodobite? Nicidecum. El sălășluiește... în altfel de așezări. Eu socotesc că El sălășluiește în casele sărmane ale indienilor. — Cum așa? — Așa... a fost viața Lui, răspunse fostul călugăr cu un glas plin de încredere adâncă. Apoi își coborî privirile în pământ și repetă ca pentru sine: — Așa a fost viața Lui. El n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ca pe un om cinic, mai degrabă deist decât creștin. Concepția despre om la Dostoievski este, în definitiv, una optimistă: „Nu există individ, oricât de abject, în care să nu licărească un minimum de umanitate, în aparentul anonim și declasat sălășluiește o porțiune de geniu.” Atunci când Versilov renunță la drepturile câștigate prin proces asupra familiei Sokolski, fiul său, Arkadi Dolgoruki folosește cuvintele Evanghelistului Luca: „Mort a fost și a înviat, pierdut a fost și s-a aflat.” Parabola la care se
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Antonina Bliorţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1381]
-
6,14). Îndată se aude o poartă deschizându-se, iar un înger, al cărui nume nu se poate rosti, coboară din al șaptelea cer spre a-l însoți pe profet în ascensiunea sa extramundană. Prima etapă este firmamentul („tăria”). Aici sălășluiesc îngerii răzvrătiți odinioară împotriva lui Dumnezeu: Sammael, una dintre denumirile diavolului, împreună cu puterile sale. Îngerii tăriei se luptă între ei fără contenire, iar conflictele lor se răsfrâng în lumea pământească, fiecare neam având, în concepția autorilor textului, un înger corespunzător
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lung discurs de despărțire). Pe lângă pareneze, apocalipsele conțin și rugăciuni. Am văzut importanța lor în economia voiajului extraterestru: prin rugăciune, vizionarul își menține echilibrul psihic, ce riscă să se destrame foarte ușor la apropierea de ultima etapă, de cerul unde sălășluiește Marea Slavă, Dumnezeu. Aceste rugăciuni reflectă un crâmpei din viața spirituală și liturgică a comunităților apocalipticilor. Setul trăsăturilor „formale”132 e dublat de un set de trăsături „ideologice”. Apocalipsele alcătuiesc un continent aparte în cadrul literaturii iudaice sau iudeo-creștine. Întrebările la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vetero-testamentare, ebraică și greacă. Se cuvine spus de la început că versiunea ebraică masoretică a Vechiului Testament (de aici înainte TM) este posterioară versiunii grecești cunoscute sub numele de Septuaginta. Abia descoperirile recente (anii ’40-’50) de la Qumran (locul unde a sălășluit mai multe secole de-a rândul - între secolul al III-lea î.Hr. și anul 70 d.Hr. - o comunitate eseniană probabil) au scos la iveală manuscrise ebraice foarte vechi ale tuturor cărților VT, cu excepția cărții lui Esther. Dar manuscrisele ca
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
căutare cu Google, primele atestări ale prepoziției sînt cam în proporție de 90 , citate din texte religioase: "căzuți întru Hristos", "iubiții mei întru Hristos", "întru această zi", "întru înțelegerea", "întru slava Sa", "întru numele Tău", "întru adevăr", "întru Domnul", "Te sălășluiește întru noi" etc. Câteva exemple aparțin unui stil solemn care imită de fapt tonalitatea religioasă și poate pe cea filozofică, într-un discurs politic mesianic: "frați întru umanitate"; "pe dificilul drum al renașterii naționale întru demnitate, trai civilizat și pace
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]
-
e mai bun decât nimic, iar cel mai bun nu te poți aștepta să fie precis.” Mrs. Piozzi 397. „Întoarcem pe dos o jumătate de bibliotecă pentru a scrie o singură carte.” Samuel Johnson 398. „Întregul suflet al timpurilor trecute sălășluiește în cărți. Ele sunt vocea clară și puternică a trecutului care se face auzită când timpul și substanța materială a acestuia a dispărut ca un vis.” Thomas Carlyle 399. „Bibliotecile nu se fac, ele cresc.” Augustine Birrel 400. „Nici un loc
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
văzduh noaptea pînă aproape de liman ori cu pricolicile de treabă cărora le dai de mîncare, iar ele ți cară coșurile cu cumpărături. Eu trebuie să fi avut Între șase și nouă ani cînd le-am ascultat și cînd s-au sălășluit În mine aceste istorii. Mama Floare a mai apucat un singur an după plecarea din Rătești. Înseamnă că patru sau cinci din ultimii ei ani de viață au dat la timp de primii patru sau cinci ani ai curiozității mele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
prea adipoasă. Corpul nostru post mortem nu poate fi atît de subtil, Încît să nu semene cu originalul, de vreme ce dincolo ne recunoaștem rudele și prietenii. Îi identificăm oare după Înfățișare sau după chipul și asemănarea morală cu eul ce a sălășluit În carcasa de carne, oase, nervi și sînge?... De un lucru sînt sigur: că ochiul meu stîng eviscerat În urmă cu mai bine de o jumătate de secol Își va recăpăta funcțiunea și de ase menea imaginea virtuală. A fost
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
chiar genial? Iar dacă aceștia trei citesc cu voluptate, procedează astfel și pentru că și-ar dori ca ei înșiși să fie citiți cu voluptate? Da: aș fi vrut foarte mult să știu cum citea Cervantes, dar nu oricare dintre cei sălășluiți în Cervantes, ci doar acela care cititor fiind era în același timp și autorul Quijote-ului. BUCUREȘTI FAR WEST Mateiulia Daniel CRISTEA-ENACHE Un proiect asupra căruia am promis să păstrez tăcere m-a proiectat, de o săptămână încoace, în plin trecut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
dovadă de Încredere. În urma lor se ivea prima geană de lumină. 15 august 1475, palatul Ak Sarai, Istanbul Amir se Înclină În fața celor patru Cuceritori și așteptă să afle de ce fusese chemat. Abia se Întorsese din ținuturile mongole În care sălășluia tribul Bordjighin. În iarnă primise, pe drum, vestea Înfrângerii de la Vaslui. Se așteptase să fie rechemat la Istanbul, dar nu se Întâmplase așa. O mulțime de lucruri se Întâmplaseră În Imperiul Otoman de la plecarea lui, din octombrie 1474, dar, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te joci. Ei au fost nevoiți să părăsească locuința de serviciu de pe Brabank, din orașul vechi, și să se mute la țară, undeva între Zuckau și Ramkau, unde mama lor avea o colibă și puțin pământ. Acolo, în deluroasa Kașubie, sălășluiesc încă și astăzi copiii poștașului, chinuiți de obișnuitele slăbiciuni ale bătrâneții. Amintirea lor e diferită. Lor le-a lipsit tatăl, în vreme ce, în locuința noastră strâmtă, al meu îmi era mult prea aproape. Angajatul Poștei Poloneze era un familist chinuit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
fluență neîngrădită, un roman care - lucrul acesta e sigur - purta titlul Kașubii. ăștia erau cât de cât înrudiți cu mine. În vremea copilăriei mele treceam adeseori granița orașului liber în direcția Kokoschken, Zuckau și o vizitam pe stră-mătușa Anna, care sălășluia împreună cu cele patru suflete ce alcătuiau familia ei sub un tavan scund. Plăcintă cu brânză dulce, saramură, castraveți în muștar și ciuperci, miere, prune la cuptor și măruntaie de găină - pipotă, inimă, ficat -, dulciuri și acrituri, dar și țuică făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
o numise „pe veci stăpână peste lume“. Mai mult chiar: Joseph afirma că până și visele sale se desfășurau după regulile de nezdruncinat ale acestei limbi. Gramatica și dicționarul mi-au fost împrumutate cu bunăvoință de către o profesoară pensionată, care sălășluia în orașul episcopal crunt bombardat cu puțin înainte de sfârșitul războiului, Hildesheim, și care, contra cost - țigările nefumătorului - îmi oferise meditații în camera ei de la mansardă. Am întâlnit-o întâmplător, nu mai știu unde. Purta niște ochelari cu lentile groase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ochii aiurea. Aiurea în spațiu și timp. Un spațiu și timp ce erau apropiate, deoarece simțeai că surâsul ei poate ajunge curând, nu era un surâs pentru depărtări prea mari. Mai surâdea înăuntrul ei, în locuri din suflet unde îi sălășluiau credințele. Cele două surâsuri se suprapuneau plăcut. Lui Mini cele două locuințe ale fiecărei ființe, casa de zid și casa de simțire, îi păreau deopotrivă de concrete. Unde era însă, azi, omul cel vinovat? Părea că pe acolo trecuse o
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
imensă care vibrează în Cetate, căreia îi simt acum pulsul aci la grumazul mîi-nei, subt brățară, bătând la un loc cu al meu ... eu port pesemne în ființa mea conștiința timpului de când ei stăpânesc viața, deoarece acest simț de robie sălășluiește în mine, cea eliberată! - Da ... da! Ei au zidit temnițele noastre și ne-au dat focul în păstrare ... la bucătărie. - Și acolo! Eu nu zic numaidecât că sunt toți buni, dar că ei ocupă timpul și spațiul vieței mari: a
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
dezamăgire consimțământul. Dar nu se poate hotărî felul în care se perpetuă asemănările. Totul e că Doru Hallipa era încă un purtător de sevă sănătoasă, un agent al tradiției patriarhale, prefăcut acum de oraș si de actualitate, clar în care sălășluia o rezistență a formulelor care dispăreau. Era un component chiar în descompunere. Mini își închipui locul viran înainte ca oamenii să fi clădit orașul; își închipui apoi orașul golit de oameni! Erau inseparabili. Căută orașul cu o privire mângâioasă, prin
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
timpului și aruncă rugi de cristal înspre cerul de mătase. Ei știu a răspunde suferințelor omenești. Într-o zi mi-au povestit că acolo unde se termină suferința, începe un alt tărâm străjuit de palmierii umbroși, primitori. În fiecare palmier sălășluiește un șarpe verde hrănit de doi pământeni, cu mană cerească, cu faguri de miere și cu pâine sfințită... Șerpii chiar au început a-și șlefui fețele asemănându-se cu oamenii, contopindu-se printre ei, crezând că și ei sunt oameni
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]