1,236 matches
-
creadă că leșinase numai de la atât. Altceva se întâmplase, ceva legat de locul acela. Își aminti că, de fiecare când venise acolo, i se întâmplase ceva ciudat. Poate că Ileana avea dreptate, poate că pe stânca aceea chiar își aveau sălașul niște ființe supranaturale, zei ori cine știe ce altceva. Se întoarse și ridică privirea spre steiul uriaș de piatră sub care se afla. Ce a vrut să însemne asta? murmură el. Ce ați vrut să-mi spuneți? Așteptă câteva clipe dar, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
măcar pe draghină, încercând să-mi mențin echilibrul: viața mea era supusă unui destin implacabil - eram a cincea roată la căruță...?! Poveste A fost odată ca niciodată, acum mii de ani, un loc unde era mereu cald. Acolo își găsiseră sălaș, ferindu-se din calea jivinelor și a altor oameni potrivnici, mai multe familii a căror origine mergea până la strămoșii daci. Sătenii erau harnici gospodari și se ajutau la strângerea grânelor și a tuturor bogățiilor dăruite de pământul roditor. De asemenea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
în cale toate farmecele și nălucirile nepământene. Toate erau bune și frumoase dacă sătenii nu ar fi suferit din pricina căldurii. Primăvara și toamna căldura era suportată de vrednicii gospodari și odraslele lor, dar vara, când soarele dogoritor pogora asupra suflării sălașului, amestecându-se cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se risipise de pe firele adormite ale imașului. Cărarea urca domol spre Sângeap și se afunda, întortocheată, în valea pârâuașului
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe aceste meleaguri! Noi suntem feciorii starostelui Vasile, care are sub ascultare sălașul acela, care se zărește la poalele pădurii, spre Podu de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat toată agoniseala mea de haiduc o
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
sănătoasa, dar dintr-o smucitură, dihania îi trase îndărăt și-i așeză la masa improvizată. N-o să vă fac nici un rău, pentru că mi-ați dat de mâncare! murmură dihania, dar ecoul le atinseră timpanul. Eu sunt Sfarmă Piatră șimi am sălașul pe aceste meleaguri. Eu conduc Ținutul de Piatră. Noi căutăm Peștera Uitării! spuseră, pe nerăsuflate, cei doi frați. La greu lucru v-ați încumetat, rosti gânditor Sfarmă Piatră. Dumnezeu o să ne ajute! se semeți fostul haiduc. Eu vă voi apăra
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
A fost odată ca niciodată. Era în vremea împăratului Cremene, când jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
supus. Toată așezarea se adunase în fața casei starostelui, așteptând porunca acestuia. Dar starostele nu-și făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
încet. în locul fostei grote se căsca acum a adâncitură lungă de câțiva kilometri și deosebit de largă. O covată uriașă, lungă și adâncă. Un fel de canion, sinistru de spectaculos. Ici-colo, au mai rămas mici grote, în care și-au găsit sălaș puținii supraviețuitori. Mai ales oameni. Renașterea A trebuit să treacă ceva timp pentru ca în valea căscată prin prăbușire viața să renască. Mai întâi a apărut vegetația. Firave fire de iarbă, tulpinițe ale diverselor plante, subțiri bețișoare ale diverșilor arbori ce
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
rând. Și locurilor. Și așezărilor. Dar și întâmplărilor mai deosebite: Potopul, Turnul Babel ș.a. Legenda și Istoria, fiecare cu mijloacele și după propriile puteri, au lămurit și taina numelui respectivei așezări. Se spune că primul om care și-a găsit sălaș în acel loc ar fi fost un călugăr. Ceea ce înseamnă că avem de- a face cu un timp istoric mai apropiat de Evul Mediu. Poate chiar cu începuturile acestuia, când nu numai prin Franța hălăduiau mulți asemenea iubitori de singurătate
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
căderile Lui. Deci, de nevoia unor clipe de odihnă, pentru a putea merge mai departe pe drumul supliciului. Fiecare oprire e marcată cu imagini simbolice sugestive și cu scurte explicații... dezbrăcarea, răstignirea, moartea. Totul începe, însă, cu o reproducere a sălașului nașterii. Biserica Vierge Noire, adică Fecioara Neagră, este o construcție mai specială. Ea servește meditației și oficierilor religioase pentru creștinii de culoare. Dar nu numai pentru ei. S-a pornit de la ideea de sorginte creștină potrivit căreia în fața lui Dumnezeu
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
semiîmbrăcată, făcea curse nebunești de la cișmeaua care nu prea mai avea apă la casa cu o aripă prinsă deja de flăcări. Fiu-său nu se vede pe nicăieri. Din fuga spre cișmea, arunc un ochi peste gard și pepenărie - în sălașul țiganilor e-o liniște și un întuneric de parcă nimeni n-ar mai sta acolo, până și Țârțâc, care mai dormea noaptea afară, acum nu se vede. Dinspre drum se-aud chiote, mugete - venea băiatul cu oamenii. Până la opt au alergat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
Tufișurile se întindeau peste tot și ai fi zis că foarte curând pădurea din epoca primitivă o să reintre în stăpânirea acestei fâșii de pământ care-i fusese smulsă cu atâta și atâta trudă. Aveai senzația că aici va fi un sălaș al durerii. În timp ce se apropia de casă îl izbi tăcerea nepământeană și la început crezu că e părăsită. Apoi o văzu pe Ata. Ședea pe vine în șopronul care-i slujea de bucătărie, având grijă de o supă care fierbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
rost de altul fals. Dacă îți pierzi mințile, poți face rost de altele false. A sunat telefonul. — Da. A urmat o tăcere - nu, nu o tăcere, ci un fluierat abia auzit, trist și îndepărtat, asemănător sunetului care și-a găsit sălaș în capul meu. — Alo? Selina? Dar spune ceva, pentru numele lui Dumnezeu. Cine plătește convorbirea? — Banii, mi-a răspuns o voce de bărbat. Întotdeauna banii, banii. — Alec. Cine e la telefon? — Nu e Selina, omule. Eu nu sunt Selina. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
să iasă din impas. Și-a revenit brusc și a reușit să-mi trântească una colosală în obraz cu dalta cotului - fix în partea superioară de vest, unde șubreda măsea mai e încă în viață, unde își mai are încă sălașul. De data asta am izbit podeaua și mai tare și curând m-am împleticit până în bucătărie înjurând. Povestea asta cu violul, am tras eu concluzia, bașca scotch-ul și calmantele, duc la o suprasolicitare serioasă. Cum se pot descurca violatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ei, și atunci vom fi cu toții în aceeași oală cu voi, fetelor. S-ar putea să-mi vină și mie rândul zilele astea - n-aș lăsa să-mi scape prilejul, împins și de gândurile perverse, sâcâitoare, care și-au găsit sălaș în capul meu. Laptele la cutie, pus pe pervazul ferestrei și saltelele duble, jilave, întinse pe jos, le ajută să crească tot mai voinice pe zi ce trece. Ce-i drept, erau firave la început, dar nimeni n-a încercat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
vom alătura astfel iarăși sufletelor prietenilor noștri celor adormiți întru Domnul în acele vremi și ne vom bucura și aici , și dincolo, lângă ei, de rugăciunile lor și de slujbele de pomenire ale Bisericii. Prin jertfa noastră ne vom găti sălaș lângă cei pe care i-am iubit, în casa Părintelui ceresc. Bine este a fi frații împreună, scrie Sfântul Prooroc David; ni se cuvine și nouă a fi împreună iarăși, acum când zilele noastre s-au scurtat și rămânem tot
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
plin de harul Tău dumnezeiesc prin harul preasfântului și de-viațăpurtătorului Tău Mormânt și să binecuvântezi și să sfințești pre cei ce se ating de ea cu cucernicie, slobozindu-i de întunericul patimilor, și să ne faci vrednici de preastrălucitoarele Tale sălașuri unde strălucește lumina cea neînserată a Dumnezeirii Tale. Dă-le, Doamne, sănătate și viață bună, umple casele lor de tot binele. Dătătorule-de-lumină, Stăpâne, ascultă-mă pre mine, păcătosul, în acest ceas și dă-ne nouă și lor să umblăm în
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
într-un punct necunoscut din Marea Tireniană. Obiectele rămase au ajuns la British Museum. Vila lui Tiberius de la Sperlonga. Vila și spelunca au fost părăsite și devastate începând din secolul al IV-ea. Într-un refugiu de pe coastă și-a găsit sălaș un celebru sihastru creștin. Și fiindcă Tacitus, vorbind despre acest loc, l-a numit discret nativo in specu, o peșteră naturală, s-a pierdut și memoria lui; nimeni n-a avut curiozitatea să-l găsească. Astfel, locul atât de revelator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
să ne ferim! La multe fructe gustul, savoarea se regăsesc în coajă, în învelișul miezului... Intrigile, uneltirile, „misterele” cusute cu ață albă sunt urzite pentru ascunderea adevărului adevărat. Ordinea, disciplina, punctualitatea, bunul simț, respectul, recunoștința, înțelepciunea, generozitatea; sunt tot atâtea sălașuri ale ideii de frumos. Suntem singuri în tristețile noastre. Să nu ne iluzionăm la gândul că durerile noastre sunt și durerile altora! Un nebun nu îndeajuns de nebun, este mai primejdios decât un nebun sută la sută! Două obiecte sau
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
lăcomiei, nu scutură nucii. venind din a toamnei copilărie, sub o stea rătăcitoare, se naște poetul. aidoma unei cadâne, fântâna privirea-și ascunde sub vălul de sălcii. galeată nu-i: printre fluierăturile mierle-i uitată. miresme de pepene galben adumbresc sălașele somnului. deja ninge în dormitorul copiilor? luna mirată trage cu ochiul: aș merge și eu la zbenguială, mă zgârâie cam tare acest tradafir din fereastră. un câine mare ciobănesc doarme pe cojocul din mijlocul stânei. iarna va fi blândă? iarna
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
toată familia își ducea viața între studiu, politică și chiolhanuri... Un castel! Regele avea un castel într-o grădină nemaivăzut de frumoasă. Acolo era un pom cu mere... Mere Golden (nu de aur). Însă de la o vreme acolo își făcuse sălaș o pasăre. Ciocănitoare! Nu-i așa, bunicule?! Schimbând piciorul stâng pe cel drept, cu zâmbetul ușor ironic dar tremurându-i barba, bunicul duce povestea mai departe: ...o ciocănitoare cu pene aurii (nu de aur) și cu ochii verzi smarald (nu
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Așteptați pînă ce pleacă ea și apoi dați-i drumul. - O să fie mulțumită, răspunse Annick cu ușurare. Lucas se Îndreptă spre biroul lui Morineau, pe care Îl rechiziționase Încă de la sosirea pe insulă, obligîndu-l pe sergent să-și Înjghebeze un sălaș provizoriu În biroul subordonaților săi, și, cu un gest sec din bărbie, Îi făcu semn Mariei să-l urmeze. Nici nu Închisese bine ușa În urma ei că Fersen explodă. Se săturase să tot afle de la alții ce se străduia ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de a Exista, iată ce stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca ele să fie murdărite. Însă, ni se va spune, dacă dovada acestei veniri în sine potrivit acestor modalități patetice are drept sălaș abisul unei subiectivități ce ignoră ek-staza lumii și nu se produce niciodată în ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a ceea ce deține, prin consistența sa proprie, puterea de a ne așeza vizavi de el în postura spectatorului adică a unei ființe funciarmente pasive cu privire la ceea ce îi este dat să contemple. Lucrurile stau astfel deoarece, așa cum sugerează primele noastre analize, sălașul operei nu este întâi de toate noema imaginară constituită dincolo de suport, ci subiectivitatea însăși, locul unde se formează în mod originar orice senzație și orice imagine, unde ele cresc de la sine și astfel se suportă ele însele, sucombând sub apăsarea
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]