14,917 matches
-
și să te binecuvânteze! - Iertați-mă, cuvioase părinte, dar cum aș putea eu, o păcătoasă, să apăr cinstea lui Dumnezeu? îl întrebă ea curioasă. - Cinstea lui Dumnezeu se apără prin păzirea și răspândirea adevărului lui Hristos, îi răspunse el. - Plecăciune, sărut mâna, cuvioase părinte, și vă mulțumesc pentru învățătură. Atunci, în acel moment, simți cum o dorință se aprinse ca o candelă în sufletul ei. Cojocul Moș Parfene, gospodar cunoscut din satul vecin, era și un om foarte deștept și muncitor
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
grăbea, își ceruse iertare că venise așa târziu și se îndreptă spre ușă. Copilul îi zise: - Eu te-am așteptat, tanti Genia! Vecina, care avea o inimă atât de bună ca și pâinea pe care o cocea, cuprinse copilul, îl sărută și îi zise: - Știam, puiule, de aceea și am venit. Ieșisem să-mi petrec vecina. Când intrasem, copilul mânca cu poftă o bucățică de plăcintă. - Vezi, îmi zise el bucuros, ți-am spus că a copt azi! Își frecă palmele
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mușchii feței și ai trupului foarte fermi, mâinile frumoase, expresive, cântecul pătrunde în trupul meu ca o apă întunecată, mă așez pe banca din apropiere fermecată de sunetele guturale, e un fel de părculeț, oamenii se plimbă, mănâncă, tinerii se sărută, unii stau întinși pe bănci, închid ochii, alunec în vis de parcă aș păși printr-o poartă. Aide umbla de două ceasuri fără rost, colindând piața, se amestecase printre cumpărători și nu scăpase de un sentiment ciudat de panică. Simțurile îi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
plecat de acolo aruncând în aer toate podurile după mine, nu mai era cale de întoarcere, de aceea îmi iubesc eu cu disperare patria, știu că nu voi mai avea parte de ea niciodată, când te vei întoarce acolo să săruți pământul patriei și pentru mine, nu știi ce norocoasă ești că ai un copil care te iubește, este deștept și tu poți fi mândră de el, este și statul australian mândru de el, apropo, de ce nu rămâi aici, bandiții de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu știi ce norocoasă ești că ai un copil care te iubește, este deștept și tu poți fi mândră de el, este și statul australian mândru de el, apropo, de ce nu rămâi aici, bandiții de aici ar trebui să-ți sărute picioarele că le-ai trimis așa un băiat genial, un informatician de primă mână, statul acesta ar trebui să-ți clădească o statuie lângă cea a reginei Victoria", mă uitam la Silvia și mă amuzam de enormitățile ei, care pe
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
lapte și apoi... După ce își băură laptele însoțit de câte un corn cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
însoțit de câte un corn cu dulceață, merseră la baie și apoi intrară fiecare în camera lui. Înainte de a păși pragul camerei sale, Mihăiță nu uită să treacă pe la părinții săi să-i sărute și să le spună: - Sărut-mâna, mămico, sărut mâna tăticule, noapte bună! Vișinel, străin de aceste reguli ale casei, intră direct în camera sa. De cum deschise ușa, văzu pe pat o pijama frumoasă, dar neștiind ce trebuie să facă cu ea, se așeză pe marginea patului, trimițând dincolo de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
camerei lui Vișinel și, văzând că nu se culcase, îl sfătui că trebuie să se îmbrace cu această pijama nouă care îi aparține și să se culce. Înainte de a ieși din cameră, îl lipi din nou de ea și-l sărută pe frunte. El nu reacționă în nici un fel, dar simți un fior care îi încălzi sângele din vene. Nu putea înțelege acest miracol. De bună seamă, această stare care îl electrizase ca și cum ar fi atins un fir electric neizolat, fusese
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de pâine în mână, neîncepută. Singurul care mâncă fu Mihăiță. Ina, venind lângă băiat, îl alintă, dar privind ceasul îl îndemnă mai mult din priviri decât cu vorbe că e timpul să plece la școală. Mihăiță își luă geanta, o sărută pe obraz, cum făcea în fiecare dimineață, spuse un sărut-mâna grăbit și ieși în stradă urmându-și drumul știut. Ina se pregăti și ea să plece la serviciu, tulburată de toate cele întâmplate. Ieși zorită din casă. Înainte de a deschide
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de nici o fată, deși acestea îi adresaseră chemări, el fiind un cavaler chipeș și înzestrat din belșug cu acel atribut numit de vino-încoace! Nimeni nu putea ști că inima și gândul lui erau la Voica. Era fata pe care o sărutase pentru prima dată în viața lui și, o dată cu acest sărut, se pecetluise între ei un jurământ sacru ca toate zilele vieții lor să le petreacă împreună, oricâte obstacole neașteptate le vor sta în cale. La rândul ei, Voica îi clădise
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
avans, zise Ina, convinsă fiind că era firesc să urmeze un refuz politicos. Dar Ina se înșelase. Tanti Aglaia luă de bună propunerea: - Chiar așa, până vin băieții... Ți-a ieșit un îngeraș din gură, scumpo! Venind lângă Ina o sărută dulce pe obraz, cu un țucăit zgomotos. Dar știi ce? Mai întâi, ca să se facă bine digestia, toarnă-mi un păhărel din ce ai tu mai tare dintre tării. * Nu dură mult timp și veniră și băieții. Tanti Aglaia terminase
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
deja pornit de : Mulți ani trăiască! în cinstea sărbătoriților. Cu brațele pline de flori, intrând vijelioși în casa încărcată de sărbătoare Mihăiță, Vișinel și Alex o căutară asiduu cu ochii pe Ina. Găsind-o, făcură cerc în jurul ei. Băieții îi sărutară mâna, dar ea, lovită de neașteptata surpriză, părea o stană de piatră, care avea totuși puterea să lăcrimeze. Nu putu articula nici un cuvânt, dovedind doar să-și îmbrățișeze băieții, băieții ei dragi pentru care trăise și trăia fiecare clipă cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Vasele le voi spăla mâine. Alex se conformă pe dată; copiii veniră în preajma Inei, o îmbrățișară și, cu paharele ridicate, strigară în cor: - Să trăiți, mulți ani! Vișinel veni cât putu de aproape de Ina, îi luă mâna stângă, i-o sărută și zise: să trăiești mulți ani, măicuță dragă! Cealaltă mână a Inei se afla în mâna lui Mihăiță, care rosti aceleași cuvinte; apoi se lipiră amândoi de mama lor formând un tot, ca un grup statuar. Alex, impresionat de scena
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
sticla de șampanie, era cel mai tare, el își făcuse programul și acum era pe post de cocoș: - Hai, ridicați paharele fără toasturi și fără lacrimi, ce Dumnezeu, e poate cea mai fericită zi din viața noastră, nu!? Copiii îi mai sărutară o dată mâna Inei și o porniră către camerele lor, purtând cu ei întreaga frumusețe a unei sărbători irepetabile. Norocul, precum o stea a magilor, le călăuzise drumul le încălzise inimile și-i adusese într-o lume în care se bucurau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
se arătă mai hotărât. Se apropie de ea, o trase de mână în spatele unui cort, departe de ochii vicleniți ai babelor care, deși scormoneau în spuza unor focuri, peste care tronau ceaune cu fierturi, aveau ochi și la spate. O sărută cu focul ce se întețise în toate zilele ce curseseră de la ultima lor întâlnire și-i spuse: - Voica, vreau să mă însor! - Și cine te oprește? - Cu tine, Voico, cu tine, fato! Vrei? - Eu vreau, dar trebuie să vrea și
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mama Rafira spune că sunt al ei, mama Ina spune, de asemenea, că sunt al ei. Le aparțin deopotrivă, nu tăgăduiesc, dar eu știu acum cu adevărat al cui sunt: al Voicăi! Da, da, sunt al Voicăi mele dragi! Le sărută la părinți mâna, gest urmat și de mireasă și, cerându-i Voicăi să-l urmeze, porni spre ieșirea din spațiul nunții, depărtându-se de vatra unde șatra se așezase în urmă cu câteva săptămâni. * Un timp, Ina și Alex îl
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
planau deasupra unei lunci pline de ierburi, de tufișuri și flori nemuritoare ce îmbătau împrejurimile cu mirosurile lor tari. În afară de ei, lumea nu mai exista. Aveau impresie că se aflau în paradis. Vișinel o luă în brațe pe Voica, o sărută prelung. Deși nu-și potolise setea și ar fi vrut ca acest sărut să țină până în zorii zilei, lăsă ființa dragă încet, pe pământ, cu grijă ca pe un bibelou de preț, de frică să nu-i producă vreo stricăciune
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
care aș fi făcut orice să o știu a mea. Doar a mea. Seara-n pat mângâiam lasciv obrajii moi ai pernei și o strigam Încet, iar și iar, murmurându-i numele la nesfârșit, netezindu-i părul aurit și moale, sărutându-i ochii tulburători, atât de viu proiectați În propria-mi imaginație. Mă trezeam În zori epuizat, cu migrene și cearcăne imense, răvășit de prea multele orgasme avute peste noapte. Uram timpul când nu o vedeam, considerându-l o pierdere la
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
icoană aurită, dăruită de nașa Rozica, sub care au aprins o candelă minusculă. Mama venea deseori În timpul zilei (mai ales după-amiaza) și mă privea nesfârșit de mult (se uscase toată de când cu povestea mea), Îmi mângâia delicat obrazul, umerii, brațele, sărutându-mă de zeci de ori Într-o tânguială stinsă, spunându-mi șoptit și repetat “dragul mamei“ si vorbindu-mi despre tot felul de lucruri văzute, auzite ori simțite, În ideea că-mi voi reveni din acest gen de „comă”, cum
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
plăceau lui pantofiorii roșii! Pe asta nu mi-ai spus-o niciodată...! zise băiețelul bosumflat, cu obrajii Îmbujorați. Mama Îl fură cu coadaochiului și-i văzu zăpăceala provocată de vorbele ei, apoi Îi trecu mâna prin părul blond și-l sărută pe creștet. Copilul acesta slăbuț, cu privire inteligentă și râs cuceritor, era "ultima ei mare dragoste", venită (după atâtea deziluzii) direct de la Dumnezeu, căruia Îi mulțumea tainic În fiecare zi pentru Darul trimis. Și când ați aflat că-s băiat
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ea că se află America și, arătându-i cu mâna, Îi spuse că poate să Înceapă. El Își Îndreptă corpul plăpând, Își răsfiră degetele străvezii, subțiri și prelungi, Își coborî buzele aprinse spre podul palmei și, cu pleoapele strânse, o sărută apăsat. Apoi, umflându-și obrajii, deschise ochii săi mari și strălucitori și suflă cu toată puterea sărutul din palmă. Și din palma lui mică plecă o adiere dulce ca o boare, care deveni vântișor și, pe măsură ce Înainta, creștea În viteză
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
rușine contopite pe chip. Se Întâmplă, Însă, ceva uimitor pentru noi: cu mișcări sigure, aproape teatrale, Ana Maria coborî din leagăn și veni foarte aproape de el. Îl privi larg, inundând cu verdele ochilor săi minunați aerul din jur, și-l sărută enigmatic pe obrajii uzi de lacrimi și pe buze. După aceea, Îl luă de mână și trecură amândoi Încet, cu pași ușori, ca de vals, printre băieții care se retrăseseră câțiva pași Înapoi și se uitau Înmărmuriți, cu hohotele de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
scuturându-și capul Într-o parte. Avea tenul alb, iar buzele murmurau ceva stins. S-a apropiat de mine și mi-a șoptit că să-l las pe el... că vrea el să zboare mai Întâi! Apoi, Închizând pleoapele, mă sărută rece pe gură și se Îndreptă spre marginea prăpastiei, scrutând adâncul. Și, dintr-o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o alee măruntă, ticsită cu castani bătrâni și câțiva tei. Pe o bancă șubredă de lemn, o mamă grijulie Îi spune copilului ei să se poarte frumos când vor intra În casa domnului profesor, ca să nu Îl supere, apoi Își sărută lung pe frunte odrasla . Ajung lângă tomberonari. Scormonitorii În gunoaie - vietăți coborâte parcă dintr-o altă lume - formează un grup retras, gălăgios doar dacă au ceva la bord. De cele mai multe ori mă privesc cu un aer prietenesc și răspund cu
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
de maximă inspirație. De sub pătură Îi iese un picioruș dezvelit până la gleznă, pe care are o brățară aurită. Unghia degetului mic este vopsită cu ojă roșie, puțin neregulat. Zâmbesc și-mi apropii emoționat buzele de luciul sidefiu. Închid ochii și sărut ușor apăsat. Ea Își trage piciorul sub așternut, ca și cum ar fi fost deranjată de o muscă enervantă. Nu i-am vorbit lui Valeriu despre noua mea chiriașă. Oricum, indiferent ce i-aș fi spus, oricât i-aș fi explicat, tot
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]