3,569 matches
-
de lucruri și știm cât e de greu să duci o atare luptă contra unor moravuri adânc înrădăcinate în atmosfera viciată a timpului, îi urăm colegului, din tot sufletul, ca să aibă parte de cât mai multe aniversări ale acestei publicații sătești, ce cu atâta demnitate și curaj o conduce ". Cele de mai sus, scrise în aprilie 1936 despre „Glasul nostru” de la Băsești în revista „Învățătorimea vasluiană” probează că publicația de care s-au ocupat învățătorii Gheorghe Arteni și Ion Balan a
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
cărți și alte publicații se imprimau, chiar și „pentru trebuințele județului Tutova și la Focșani, Iași, Galați și București, mai ales după Unire." Vorbind despre funcționarea tipografiilor în alte localități autorii citați pomeneau și despre tipografiile de la BoțeștiFălciu a revistei sătești Plugarul bimensuală, care apare la 31 ianuarie 1904, al cărei proprietar-director, spun ei, era L.C. Chihaia, care a scos doar numărul l, „de 3 foi", pe care n-am identificat-o când am scris despre presa de la Huși („Hușul în
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
pr. Gr. Baz, Aurelian Borșianu, Tiberiu Crudu (directorul Șc olii normale din Botoșani), C. Capră, D. Capră, N. I. Dumitrașcu , Alex. Dimitriu, Fundația Culturală „Principele Carol”, econ. D. Furtună, directorul seminarului Dorohoi, I. Giosanu, Min a I. Grădinaru, controlor al cooperativelor sătești, București, pr. N.V. Hodoroabă, I. Isăceanu, C. Lavronschi, Al. Al. Leontescu, N. Mateescu, N.I. Munteanu, V.C. Nicolau, I. Nicol escu - Poenile, Elena T. Pamfile, G. Polcovnicu, Ion N. Popescu , C. Rădulescu - Codin, Simion Rusu, pr. N. Sandovici, econ. P. Gh.
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
a deștepta interesul pentru tot ce ne vorbește despre trecutul nostru istoric. Mai are și o latură didactică, căci învățătorii, în special, pot găsi unele date, care să le servească pentru întocmirea de mici monografii didactice pentru elevii școlilo r sătești pe care le conduc.” Dar să reținem și ce scrie cotidianul Universul din 28 septembrie 1933 referitor la Documente răzășeșt i: „... o tânără și curajoasă revistă, unică în felul ei, care a hotărât să scormonească în vrafuri vechi și pri
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
județ, lansări de volume literare cum ar fi medalionul „Ion Mâcnea Vetrișanu", autor și al volumului „Un veac într-un vis", apărut la Ed. Junimea, Iași, 2005; „Stoișești străveche vatră de civilizație"; prezentări de acte vechi, multe inedite, despre așezări sătești, așezăminte de cult și de cultură, acte de împărțeală, moșii date cu zestre, danie și cumpărătură, dar și teme de o sensibilitate și subtilitate mai deosebite: „Mari teme ale literaturii universale și românești Iubirea" de prof. Stan Ștefan, „Dimitrie Cantemir
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
foi, în opt”, scrie prof. Gr. Crețu la 10 decembrie 1909 în “Prefață” la cartea “Tipografiile...” din Bârlad, București, 1909. Revista s-a imprimat la tipografia Boțești Fălciu la 31 ianuarie 1904 (vezi lucrarea citată, p.32 f.) Plugarul, revistă sătească, Boțești, 31 ianuarie 1904, 2 ori pe lună, 25x17 cm., anual 4 lei, 20 bani numărul. Director și proprietar L.C. Chihaia. Tipografie proprie, scriu Nerva Hodoș și Al. Sadi Ionescu în lucrarea lor “Publicațiile periodice românești”, p.498. Primii pași
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
40. opulaț iei bio(gaz ntat nici ă le-a adu ctă angaj jurul său area presei: 27 show-uri e în fotba t fiind me putat arb ituat în zo cu o poli și o clasă 000 ha) i sătești fi ) diesel, o unitate s la standa amentele cei mai b dec. 2007 pe l îi reu itru na tică a -au ind un de rde în uni 314 Nu face politică dar e ascultat de politicieni și administrație, fiind
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
Moldovei în viață. VI. CONCLUZII a) COMPONENTA INFORMAȚIONAL| Evoluția spectaculoasă în domeniul informatizării se deduce din toate cele semnalate. în prezent există peste 200.000 de celulare (# terminalul de la telefon), în medie câte unul de familie chiar și în mediul sătesc (la orașe sunt și câte 3-4), fapt ce înlesnește, excepțional, comunicația (cre ște cultura ?) și nu numai în țară, dat fiind că aproximativ 12% din populație muncește peste hotare. Spre exemplu: municipiul Vaslui înregistra la recensământ (2002), cu puțin peste
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
puțin consistente din ceremonialul de la 24 ianuarie ori, cel puțin, contaminări cu practicile destinate "Zilei Eroilor". Excesul de semnificații anula cumva unicitatea evenimentului, reducându-l, în micile comunități școlare, la un prilej de sărbătoare pur și simplu. În raportul școlii sătești din Rădeni (com. Roșcani) se poate vedea cum s-au "înfiat", cu această ocazie, secvențe întregi din programul zilei de 24 ianuarie (în afara binecunoscutei hore a Unirii)184. Preluarea a fost favorizată de existența unor elemente comune oricărei serbări patriotice
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
proeminente ce-i drept, în cel de-al doilea caz186. Unul dintre vorbitori a schițat o istorie la zi a realizării României Mari, începând cu "expediția Românilor din 1913" și continuând cu "acțiunea noastră în Războiul Mondial"187. Ceremoniile școlilor sătești au cuprins uneori, la serbările de 10 mai, secvențe trimițând mai curând la ritualurile "Zilei Eroilor", cum ar fi procesiunea la mormintele ostașilor sau la monumentul dedicat lor188. Distribuirea ocazională de alimente nu pare neapărat legată de ideea praznicului de
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
referitoare la matricola școlară, formulele de salut, poziția corectă a elevilor în bănci, comportamentul dezirabil în afara școlii etc. Este, deci, mai interesant să urmărim evoluția atitudinii celor vizați față de aceste reguli și mai puțin conținutul lor efectiv. La o școală sătească, de pildă, "înainte de a începe ora dimineața, profesorul care făcea prima oră [...] făcea control: mâinile pe masă, batistuța curată, unghiuțele tăiate, urechiușele [curate], fetele [să fie] pieptănate, băieții tunși, [și] hăinițele curate, cârpite" (O.I.). În așteptarea unei inspecții, "toată clasa
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
în costum și cravată, toate foarte curate. În timp, catalogul profesorilor ca și al promoției a cunoscut împuținări de la o întâlnire la alta, iar lipsa fotografiilor individualităților este o mare pierdere pentru posteritate. Ce se va întâmpla mâine cu școala sătească în condițiile desființării actualei școli normale de pregătire a învățătorilor, cu inteligențele satelor, care cu greu vor ma i aj unge la liceul de la oraș, când internatele s-au desființat, iar a sta în gazdă și a plăti taxe pentru
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
se oprește. Nici nu trebuia să o facă, nu acesta era subiectul cărții pe care ne-o oferă, dar l am invocat ca retorică fie și pentru a afla un răspuns de viitor la spinoasa întrebare a momentului: școala românească sătească încotro? Un lucru mi se pare clar: volumul scris de Gh. Giurcă - Colegiul Național „Ștefan cel Mare” din Suceava - este o carte care înfățișează istoria a două școli românești: aceea de până în 1944-1945 și a celei de după, inclusiv a promoției
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
prea ancorate în prezent, "neacademice și parohiale" (Wellman & Gulia, 1999), iar argumentele lor sunt prea frecvent înrădăcinate unilateral în domeniul etic. Punctul de plecare al dezbaterii este reprezentat de definiția tradițională a comunității ca entitate circumscrisă geografic (vecinătate, cartier, comunitate sătească etc.). În acest sens, comunitățile virtuale sunt dispersate geografic și, astfel, nu întrunesc condiția de bază a definiției originale. În această orientare se înscrie Weinreich, care argumentează faptul că ideea de comunitate virtuală trebuie să fie greșită, deoarece comunitatea este
Psihosociologia comunităților virtuale religioase by Zenobia Niculiţă () [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
mergând vestea în țară, au scris mai mulți jurnaliști, unii anume veniți din capitală , să-l vadă. Astfel a fost reporterul George Dorin, autorul articolului: „ într-o viață de om, învățătorul Costache Buraga a agonisit, în Dăneștii Vasluiului, un muzeu sătesc de o bogăție uluitoare”, apărut în revista „Flacăra” din 28 aprilie 1978 și în care făcea o descrie plastică a locului . Intrând în sat îi aflai adresa de la săteanul Constantin P. Tăbăcaru, care îi spunea : Apoi aveți ce vedea acolo
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
venea promt: mâni-ta sau tătâni tu.Când erau ambii părinți de față, dădea vina pe mâță. într-o astfel de situație, tata s-a repezit spre mâță ca să-i aplice o corecție dar aceasta îngrozită și-a găsit muzeu sătesc de o bogăție uluitoare”. Autorul articolului, G. Dorin, prezintă întâlnirea cu un veritabil cercetător, dar și bogăția uluitoare a muzeului. Iată ce declara Costache Buraga la acea vreme: „Tot ce am adunat vreau să rămână într-un muzeu al satului
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
Costache Buraga Prin aprilie 1979 pe când răsfoiam un număr al revistei ,,Flacăra“, condusă de Adrian Păunescu, am descoperit un articol semnat de G. Dorin intitulat ,,într-o viață de om, învățătorul Costache Buraga a agonisit, la Dăneștii Vasluiului, un muzeu sătesc de o bogăție uluitoare“. O întregă colecție de obiecte legate de arheologie și etnografie. Ba mai mult, am fost impresionat și de faptul că era inventator. După cum pretindea, ar fi inventat o mașină de scris cu însușiri deosebite, care permitea
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
care de mult nu mai sînt“. ,,Dăinuiri dăneștene “ are un loc aparte, numai al ei, între cărțile anului 1977. Nicolae Turtureanuscriitor Flacara 20 aprilie 1978 într-o viață de om, învățătorul Costache Buraga a agonisit, la Dăneștii Vasluiului, un muzeu sătesc de o bogăție uluitoare După lungi ocoluri ale șoselei modernizate printre dealuri, în apropierea satului Dănești, intrăm pe drum de țară pietruit și înclinația pantelor pe care le urcăm cere răbdarea vitezei întîi. Curînd după ce intrăm în sat, îl întîlnim
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
a acestei așa-zise probleme.“ înhumarea va avea loc mîine, la cimitirul din localitate. Mihai Ciobanu ,,Monitorul de Vaslui“ vineri, 17 dec. 1999 Moș Buraga ultimul trac Costache Buraga, învățătorul din Dănești care a reușit să realizeze singur un muzeu sătesc, a murit, zilele trecute, la 92 de ani. Câteva amănunte despre destinul acestui om vă putem furniza din discuția purtată cu poetul Ion Enache, un om care i-a fost apropiat lui moș Buraga. Cine a fost de fapt Costache
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
om care i-a fost apropiat lui moș Buraga. Cine a fost de fapt Costache Buraga? Un om care va rămîne în conștiința publică, prin tot ceea ce a făcut, ca un mare etnograf, în sensul că a creat un muzeu sătesc unic în Europa. Această unicitate se justifică prin bogăția pieselor care compun acest muzeu. Printre acestea se numără un vas descoperit, prin săpături proprii, în zona respectivă care are inscripția ,, SINOPE-DANE“. Un vas dăruit de cetatea Sinope zonei Dănești. Din
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
să încalce vreo poruncă, sau să o înfrunte cu vorba. Era ca un comandant în fruntea unei oști bine instruite și disciplinate, iar tata o aproba și o susținea întru-totul. Nici nu s-ar fi putut altfel. În toate gospodăriile sătești, de primăvara timpuriu și până toamna, târziu, mâncarea era preparată la o sobă primitivă, construită într-un loc mai ferit din curte și protejată împotriva arșiței și ploilor de un acoperiș improvizat, evitându-se, astfel, căldura excesivă în odaia de
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
existente între soți, între părinți și copii activitatea socio-profesională a celor doi școlare ale copiilor. Pornind de la acest ∗ Studiu publicat în Revista de pedagogie de trăirea plenară a vieții de gătirea pentru viața de familie usă de viitoarea lor profesiune sătesc, ai părinților elevilor. eze îndemnuri și să le ofere un milie a educatorului, climatul asupra calității muncii, asupra inuându-i prestigiul. Relațiile influențează pozitiv sau negativ parteneri, precum și rezultatele e considerente de ordin socior. 8/1986. pedagogic, în cadrul cercetărilor noastre am
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
cu durere în suflet. Se făceau economii la toate bunurile care trebuiau procurate cu bani, inclusiv la chibrituri, sare, gaz (petrol lampant) ș.a. Verbele a strânge, a cruța, a păstra, (în înțelesul de a economisi), erau frecvent folosite în familiile sătești. Țăranul își învăța copiii să muncească, Să fie harnici, să economisească. Știa că banii sunt mai prețuiți Atunci când cu sudoare proprie-s stropiți. Constrângerile privind consumul erau argumentate cu exemple convingătoare. Îmi amintesc două dintre ele. O familie dintr-un
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
de 62 ani, care mai mult stătuse pustie decît fusese locuită, iar acum părea o ruină. Dar, ca să cîștige 96 galbeni, din chiria casei de la oraș, Eminovici trebuia să stea la Ipotești, în condiții proaste și cu necazuri. În Foaia sătească nr. 22 din 3 iunie 1851, Divanul Domnesc a publicat hotărîrea de a se face licitație publică, peste șase luni, pentru vînzarea de veci a moșiei Ipotești, spre îndestu larea Eufrosinei Petrino cu suma de 2500 galbeni. Văzînd că Ipoteștiul
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
cu a lor dobîndă, de la 11 mart 1848 (s.n) și după lucrările urmate cunoscîndu-să de Divan această pretenție întabulată în arătata moșie Ipoteștiul, în locul Cc. Petrino și fiindcă această moșie au trecut prin publicația de 6 luni, precum Foaia sătească cu nr. 22 din 3 iunie 1851 face încredințare, acest Divan au încredințat înaintirea și a licitației de 40 zile, pentru vînzarea de veci a pomenitei moșii Ipotești, pe puterea documentelor, potrivit publicațiilor urmate, spre a să pute scoate banii
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]