1,178 matches
-
trebuie reînnodat de câte ori se scoală de pe scaun, un tricou negru cu trei siluete albe de dansatoare care ridică piciorul în același timp ― dansatoarele sânt imprimate pe piept ―, iar în spate, tot cu litere albe, scrie Dance Center. În picioare, poartă saboți din piele albă. Așa vom arăta, zi de zi, vreme de aproape trei luni de zile. duminică, 23 septembrie Astă-seară am simțit nevoia teribilă de a revedea locul unde mi-am petrecut doi ani și jumătate din viață, în Heidelberg
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
case sau apartamente obișnuite. Și totuși, probabil că ăsta era un mod cinstit de-a fi. Ambarcațiunea lui Mickey - Irene - era o mică barjă butucănoasă cu o proră ascuțită, care o făcea pe Kay mereu să se gîndească la un sabot. Carcasa era acoperită cu smoală și Îngrijorător de peticită. În fiecare dimineață, Mickey trebuia să se chinuiască douăzeci de minute, Împingînd și manevrînd manivela unei mici pompe infecte. WC-ul era o găleată pusă după un paravan de pînză. Iarna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
coapsa lui Helen și Începu s-o mîngăie - brusc vrăjită de mirosul frumos și elasticitatea ei, amintindu-și de ceea ce spusese Binkie și simțind forța norocului pe care-l avea, minunîndu-se că Helen era aici, În vaporașul ăsta ca un sabot, caldă și rozalie, rotundă și vie În Îmbrățișarea ei. Helen Își Întoarse capul și-i Întîlni privirea. — Ești Încordată, zise ea. — Așa cred. Iată o idee. Încordează-te și tu. — Să mă Încordez patruzeci de minute cu tine? Apoi să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
plutitoare. Când ajungem acolo, locul e plin de muiști, exact ca Împuțiții ăia din Sunrise la Penicuik, dar pun laba pe cea mai bună cocaină pe care am avut-o pân-acum. Îi spun asta unei purtătoare din asta de saboți cu un ten atât de curat, atât de asemănător cu al unei păpuși Încât pur și simplu Îți vine să guști din el, iar ea spune doar: — Păi bineînțeles. Aici e Amsterdam. Oricum, mă fac zdrențe ca curu. Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
a devenit un lux deocamdată. Întorc spatele pălăriei Întinse și mă strecor ca să evit o bicicletă care vine Înspre mine, căci suntem pe banda rezervată bicicliștilor, dar Bladesey e prea lent. Îl izbește, deși nu cu forță. Puțoiu purtător de saboți Începe să urle la el: — Klootzak! Tâmpitule! Îl țin și mai strâns. Puțoiu mucos tremură că-i iese alcoolu din sânge și de frică. După puțin timp Îl mân În vizuina unei curve grase și-l las acolo. — Bruce, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
dăduse, cu șase luni în urmă. Lopețile de pământ aruncate în groapă mi-au reîntărit hotărârea. Mormântul a fost acoperit. Barbe îl reîntâlnise pe Grav al ei pentru eternitate. Preotul a plecat împreună cu cei doi copii de cor, ai căror saboți bocăneau prin noroi. Credincioșii s-au împrăștiat ca niște sturzi pe un câmp cu grâu verde, iar eu m-am îndreptat spre mormântul lui Clămence, mustrându-mă că nu vin mai des. Soarele, ploaia și anii au șters fotografia pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
care avea să o mențină pe tot parcursul studiilor îi fusese de mare ajutor Laurei. Cunoscuse aici fii și fiice ale unor oameni din C.C., din S.S. și mai ales își putea permite haine de lux pentru vremea aceea, blugi, saboți, genți scumpe, lucruri care se găseau destul de greu, dar care îi dădeau distincția și elegantă necesară acestei profesii, o supraidentificare cu noul ei rol, acela de agent secret. Și oricât ar părea de ciudat, cea mai surprinsă de toată povestea
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
de-a lungul lănțișorului care dovedea mult rafinament și stil, fiind destul de costisitor, după părerea ei. Desigur, îi mai adusese și alte mici atenei, un set de pixuri și un stilou aurite, cosmetice, parfumuri, blugi de firmă, tricouri frumos imprimate, saboți eleganți și suficiente dulciuri. O întreba ce să-i mai aducă atunci când va veni în România, iar Lăură îi răspunse că nu- și dorește nimic, decât doar pe el, îi jură credință până la revederea lor și apoi el
AGENT SECRET, LAURA by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83482_a_84807]
-
stătea În picioare, cu cotul rezemat de mașină. ZÎmbea și avea gura deschisă - probabil Îi spunea ceva cumnatului. În privirile Îndreptate spre aparatul de fotografiat i se citea Însă stînjeneala. Purta o cămașă cu mîneci scurte și era Încălțat cu saboți din lemn. Fotografia respira un aer de familie... Eram dezamăgit. Deși ar fi trebuit să mă simt ușurat, eram decepționat de parcă așteptările mi-ar fi fost Înșelate. Din album reieșea clar: fratele și sora - cum Își spuneau ei - nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
o cămașă proaspăt călcată și am ieșit în stație. Duminica dimineața, străzile din preajma căminului păreau moarte. Erau practic pustii și aproape toate magazinele închise. Diversele zgomote răsunau într-o asemenea zi cu o claritate de nedescris. O fată încălțată cu saboți a traversat strada lăsând în urma ei ecoul fiecărui pas, iar patru-cinci băieți aruncau cu pietre în niște cutii de conserve goale pe care le aliniaseră chiar lângă refugiul de tramvai. Am văzut o florărie deschisă, așa că m-am dus și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
cu toată fața - chiar și cu dinții; o privire poznașă - apoi se grăbi pe coridor, cu un morman de farfurii În mâini, presupun, spre ceva ce am presupus că sunt o mulțime de voci din spatele ușii. Mi-am imaginat sunetul saboților ei clămpănind pe podeaua din lemn, apoi ușa fu deschisă de băiat, acum mai mare și Îmbrăcat În chelner. Dora mi-a spus odată că a lucrat cândva Într-un restaurant, m-am băgat În discuție. Pentru un anume Walther
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mai mulți căcăcioși care să punea la adăpostu diareelor ca să să piardă În confuzionism și să să repatrieze la căsuța lor cât mai vitezomani; da perde-ți vremea și zi că dân doi proști unu să naște desculț și altu cu saboți cazoni, pencă, dă câte ori credeam io că pic dân car, lovitura lu don Garfunkel mă restituia În sânu la curajoși. În etapele dântâi, localii ne primea c-un entuziasm d-a dreptu contagios, da don Garfunkel, care nu ie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
în alb și albastru, în care emailul strălucitor al căzii și vopseaua impecabilă se armonizau cu nuanțele de campanulă ale sutelor de vase de porțelan de pe rafturi. Din clipă în clipă te așteptai să intre tropăind o fetiță olandeză cu saboți și bonetă. Parcă pentru a desăvârși ansamblul, pe bazin, într-un minunat vas de pe vremuri trona un buchet de nemțișor - Doamne, oare cât costa în perioada asta a anului? Nu puteai să-ți închipui un loc mai înmiresmat în care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nimeni În Lunghua nici măcar nu visa să Încerce să scape și toată lumea Îl denunța, pe bună dreptate, pe orice nebun care ar fi Încercat să sară gardul de sîrmă ghimpată, de teama represaliilor. Muncitorii de la instalația de apă Își curățau saboții pe trepte și se uitau În soare, mișcîndu-se doar atît cît să-și ia căpușele dintre coaste. Deși costelivi, procesul de Înfometare se oprise cumva la piele și os. Jim Îi invidia pe domnul Mulvaney și pe reverendul Pearce, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
tați. În anul care trecuse, Jim Își dăduse treptat seama că nu-și mai amintea cum arătau părinții săi. Umbrele lor Încă mai pătrundeau În visele sale, dar le uitase chipurile. 21 Cămăruța — Tinere Jim...! Un bărbat aproape gol, purtînd saboți și un șort zdrențăros, Îl strigă de pe treptele Blocului G. În mîini ținea mînerele unui cărucior de lemn cu roți de fier. Deși căruciorul nu era Încărcat, mînerele aproape că-i scoseseră bărbatului brațele din Încheieturi. Le spuse ceva englezoaicelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de șah și un exemplar din cartea lui Kennedy, Manual de latină pentru Începători, Împrumutată de la doctorul Ransome pe termen nelimitat; haina lui de uniformă de la Cathedral School,o amintire Împăturiră cu grijă despre tinerețea lui; și o pereche de saboți de lemn, pe care Îi purtase În ultimii trei ani. Jim așeză broasca țestoasă În cutie și o acoperi cu haina. CÎnd ridică paravanul cămăruței lui, doamna Vincent Îi urmări fiecare mișcare. Îl trata ca pe un ajutor de servitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Era clar că discuția cu comandantul lagărului Îl supărase - se pregătea de iarnă de parcă Încerca să se convingă că vor fi cu toții acolo la sosirea ei. Scoțîndu-și pantofii, Jim Începu să le lustruiască bombeurile. După trei ani de umblat În saboți de lemn și jerpelituri, Îi plăcea să impresioneze pe toată lumea cu acei pantofi de sport scumpi. — Jim, e grozav din partea ta să arăți atît de elegant, dar Încearcă să nu-ți mai lustruiești pantofii chiar tot timpul. Doctorul Ransome se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Basie, Jim văzu că rația fusese Înjumătățită. Era bucuros că veniseră alimente, dar În același timp se simțea aproape dezamăgit. O mulțime de cîteva sute de deținuți porni În urma camionului spre bucătărie, cu mîinile În buzunarele șorțurilor zdrențuite, bocănind cu saboții lor de lemn. Cum s-ar fi comportat oare dacă ar fi fost gol camionul? Nici unul dintre deținuți, nici măcar doctorul Ransome, nu părea În stare să-și recapete forțele pentru ultimele etape ale războiului. Jim aproape că ar fi acceptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lui, se va Întoarce În casa din Amherst Avenue, la acel univers uitat al servitorilor și al mașinilor Packard și la parchetul lustruit. În același timp, Jim Își zise că prizonierii ar trebui să sărbătorească, să-și arunce În aer saboții de lemn, să pună mîna pe sirena de alarmă aeriană și să o facă să sune enunțînd avioanele americane care aveau să vină. Dar prea mulți dintre ei erau asemenea domnului Maxted, și se uitau tăcuți la japonezi. Păreau posaciși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
retragere, și bande de jefuitori și de soldați Înfometați din armatele regimului marionetă, lăsați să se apere singuri. În ciuda acestor pericole, chiar a doua zi, Basie, Cohen și Demarest evadară din Lunghua. Deținuții Înaintară spre casa goală a paznicilor, cu saboții bocănind pe aleea de zgură. Înghiontit de bărbații aproape goi, Jim se ținea strîns de mînerele căruciorului de fier. Ceilalți deținuți Își abandonaseră cărucioarele, dar Jim era hotărît să nu fie prins afară din rînd cînd avea să vină camionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
bastoane de cricket din Extremul Orient și undițe de pescuit, ba chiar și un set de crose de golf legate de costumele de Pierrot, cărate de domnul și doamna Wentworth. În zdrențe și subnutriți, prizonierii se tîrau pe șosea cu saboții lor de lemn și se alcătuiau o procesiune lungă de vreo trei sute de metri. Efortul de a-și căra bagajele Începuse deja să se resimtă, iar una dintre țărăncile chineze din fața porților strîngea acum În mîini o rachetă de tenis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
rămînă În fruntea convoiului și, dacă va fi posibil, să se facă plăcut celor doi soldați japonezi de lîngă mașina oficială. Jim se gîndea la toate astea cînd o siluetă aproape goală, cu niște pantaloni zdrențăroși și o pereche de saboți de lemn, Îl ajunse din urmă. — Jim... m-am gîndit că o să te găsesc aici. Domnul Maxted Își ridică fața palidă spre soare. O transpirație paludică fină Îi acoperea obrajii și fruntea. Își frecă murdăria din spațiul dintre coaste, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de eșapament a mașinii japoneze. Sergentul japonez se ridică În picioare pe scaunul din față, făcîndu-le semne tuturor să meargă mai departe. Soldați Înarmați Înaintau pe șosea de ambele părți ale coloanei, strigînd la prizonieri. Se auzea un bocănit de saboți, de parcă sute de pachete de cărți de lemn erau amestecate și Împărțite. Jim făcu un pas Înainte, ținînd cutia de lemn În mînă, iar pantofii Îi străluceau În soarele fierbinte de pe Yangtze. Făcu semn cu mîna către sergentul japonez și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
canal industrial, care mergea spre vest, de la rîu pînă la Soochow. Doi soldați japonezi tineri, uitați de război, păzeau amplasamentul cu saci de nisip lîngă podul de lemn. Fețele lor erau la fel de trase ca și cele ale prizonierilor, ai căror saboți se tîrau peste scîndurile crăpate. În timp ce camioanele se strecurau peste lemnele putrede, cei o mie opt sute de prizonieri se așezară pe mal, ocupînd iarba Înaltă pe o distanță de vreo două sute cincizeci de metri. Își puseră lîngă ei bagajele, valizele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
mergea de-a lungul unui drum pietruit, Între două orezării. Procesiunea se opri. Urmăriți de japonezi, care nu făceau nici o Încercare să-i grăbească, prizonierii așteptau, toropiți, În soare. Jim asculta respirația lor obosită. Apoi se auzi un tîrșîit de saboți și convoiul se mișcă din nou Înainte. Jim privi spre camionul de muniții. Fu uimit văzînd sute de valize zăcînd pe drumul pustiu. Epuizați de efortul de a-și căra lucrurile, prizonierii le abandonaseră deja fără o vorbă. Valizele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]