2,948 matches
-
N-am găsit pe nimeni altcineva. Știu că tu faci yoga, așa că m-am gândit că poate te interesează. —„Revitalizare urbană“? mă mir eu, uitându-mă pe pliant unde-mi indică el. Ce-i aia? —Sari ca nebuna pe niște saltele speciale vreo oră. E pentru fete. Noi, băieții, ne uităm prin peretele de sticlă. E grozav, adaugă Finn, aruncându-mi o privire pofticioasă. — Îmi imaginez, zic eu sec. Nici un top pentru sport nu ține destul de strâns sânii, care la sărituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
urechi sub mine. Apoi începem să ne bălăbănim mai tare și Finn, dându-și seama că-și pierde echilibrul, mă împinge spre spate, așa că aterizez în picioare. —Frumos! zice instructorul. Cine vrea să încerce? Ceilalți se bulucesc bucuroși înapoi pe saltelele lor, ca să ne copieze. Hai să mai facem o dată! zice Finn nerăbdător, întinzând picioarele spre mine. Ne clătinăm prea tare! Până la sfârșitul orei, am reușit să mă urc pe umerii lui Finn - mă tot scuz că sunt grea, dar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dreptate când vorbeam de legiunea străină. Vor purta mantii albe, simple, fără blănuri, afară numai dacă sunt de miel sau de oaie, interzis să poarte Încălțări fine, aduse pe picior, cum era moda, vor dormi În cămașă și nădragi, o saltea, un cearșaf și o pătură...” „Pe căldura aia cine știe cum puțeau...”, zise Belbo. „Cât despre putoare, o să mai vorbim. Regula mai are Încă trei asprimi: un singur castron pentru doi inși, se mănâncă În tăcere, carne de trei ori pe săptămână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
prima dată când i se năzar lui astfel de lucruri, acum câțiva ani a zis că văzuse o clientă spânzurată goală, iar pe urmă clienta s-a Întors acasă după o jumătate de oră, proaspătă ca un trandafir, iar pe salteaua bătrânului găsiseră o revistă sadic-pornografică, poate i-o fi venit ideea năstrușnică să se ducă să tragă cu ochiul În camera doamnei respective pe gaura cheii și văzuse vreo perdea agitându-se În semiântuneric. Singurul lucru cert este că odaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
cu raiul și cu iadul. Doar dacă nu vrei să chem un popă ca să jur că nu mai beau și că nu mă mai duc la muieri un an de zile, așa cum fac țâganii... Toată familia știa că ține sub saltea carnetele de economii și punguța cu bijuterii. Trei chestii îl exasperau: cheltuielile, popii și țâganii. De aia luptase din răsputeri împotriva familiei pe care fiică-sa și-o făcuse cu un preot. - Ia zi-mi, ce mai face bunică-tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua pe care dormeau și ei, acoperind-o cu o pătură. —Măi, lsmaile,a venit Rusalda cu propunerea. Cear fi să luăm noi fata asta, s-o creștem, să fie fata noastră. —Ai inimă slabă dă muiere. Nu-i avem pă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
multă lume. Se hotărâseră chiar să cumpere o căsuță în care să locuiască și ei ca oamenii, fiindcă traiul în cort avea farmecul dar și greutățile lui. Prințesa s-a dus repede în cort și s-a întins pe o saltea. Când a intrat Dedi și-a văzut-o a fost foarte îngrijorată. — Ce ai, Prințeso?s-a apropiat de ea. Te dor foalele? — Mă doare capul. — Te-or dăochiat, te-or dăochiat. — Cum să n-o dăoache, dacă toți spun
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
săgeta Cu tămâie l-oi lăpăda Acolo să mănânce Acolo să zdrumice Și Prințesa să rămână curată Luminată Ca steaua pe ceri Ca apa pe mări Ca argintul curat Ca aurul luminat.” — Te sâmți mai bine? Așază-te aici pă saltea că îndată îți va trăce. Dedi le avea cu descântecele și cu ghicitul. Avea un ghioc mare, lucios de care nu se desprindea când pleca din cort. Femeile o cunoșteau și îi cereau să le ghiceasă. Altă dată când erau
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Ne-a dus! Ne-a tras pe nas! Este pișat pe el, uită-te și tu! E leoarcă, e ud, la ultima expresie! De sus și până jos! Gunoiul! Ceea ce este cu adevărat nasol, e că i-a distrus și salteaua amărâtului de Vierme! E jale! E băltău! Măcel! Privește! Hip-hip-hip...! Bâl-bâl-bâl...! Hop-hop-hop...! Pufff...! face din nou Big Sile, pe nepregătite. Neinteligibil, vag, abscons. Mort de beat. Da... Într-adevăr! Pe suprafața de o culoare cu totul incertă, a cuverturii grosolane
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
glăsuiește el tern, către Dănuț. Până una alta, să-l lăsăm pe troglodit în plata Domnului. Când revine Marco al nostru, luăm pițulele și ne volatilizăm. Poa' să se spele el pe cap cu lighioana bețivă și să arunce și salteaua pișată, la primul tomberon. Noi doi, pariez că vom fi departe, la o băută, la ora aia. Fii pe pace, Frățioare, Vierme nu aruncă și nici n-a aruncat nimic, vreodată, la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la ghenă. Cuvântul inutil nu i s-a-ntipărit, încă, în vocabular. El veșnic cotrobăiește, scormonește și agonisește. Asta-i ereditatea, karma lui! Este bucățică ruptă de hoitar! Plămadă de ghenonaut! În nici un caz nu renunță el, Zgârcilă, la așa bunătate de saltea, de la sinistrați, ia chiombește-te! și Dănuț lovește demonstrativ, cu piciorul, într-un maldăr de sticle, borcane și ambalaje goale din plastic, bașca o mie și una de alte catrafuse și nimicuri disparate, care încadrau sobița de tuci din colțul de la
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
udat zarzavaturile. Vom intra apoi pe ușa prinsă în balamale în odăile cu dușumea și tavan, cu geamuri, cercevele și pervaz, acoperite cu peră dele. În bucătărie se află soba și niște rafturi pentru farfurii. În dormitor, un pat cu saltea, eventual un divan, și dulapul cu fote, marame, năframe, dar și chimire. În spatele casei se mai află hambarul cu acaretul și tot felul de alte angarale. Am uitat ceva ? Casă, mîncare, bîrfă... Toate țin de spațiul domestic atribuit/impus femeii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
statuie a sarmalei sau a ceardacului, a ciorbei sau a ceaunului, dar există monumente pentru fiecare luptă pe care au dus-o bravii noștri bărbați cu turcii. și totuși, din ceaunul acesta ne mîncăm noi ciorba și astăzi și pe salteaua din odăile noastre ne odihnim trupurile... „Matrimoniu” nu este un neologism și, cu atît mai mult, nu l-am inventat eu. Acesta apare în Franța, de pildă, ca matremuine în 1155, matremoigne (1362), matrimoynes (1367) și, în sfîrșit, matrimoine în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
zile. Noaptea rămăsese la mine numai o jumătate de ceas, căci muncise ca o roabă să deretice casa (scara era toată învestmîntată cu covoare vechi, se puseseră vase cu flori pretutindeni, se goliseră două încăperi de sus pentru primire, aducîndu-se saltele și șaluri care le transformară în două imense divanuri, pe, care trebuia să te urci cu picioarele goale ca să-ți poți lua locul; femeile toate munciseră cumplit pentru această ceremonie, iar Maitreyi, care voia să decoreze covoarele de pe scară cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru mine o nesfârșită mascaradă. Îmbrăcasem costumul bengalez, de mătase, și trebuia să întrețin pe toți acei oameni iluștri ca o adevărată gazdă, căci inginerul era imobilizat pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi mai venea pe la noi, ca să împartă volume din Uddhitta și să
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
patru luni!!! Dar ce dracu’ mă fac după ce plec de aici? Presupunînd că totuși am să mai plec vreodată... Măcar În infirmerie paturile nu sînt suprapuse, ba chiar au și un sistem de arcuri, ca orice pat de spital, iar saltelele sînt mult mai bune ca În dormitoare. Și nu sînt nevoit să stau toată ziua cu uniforma aia ca un șmirghel pe mine - atîrnă În cuierul de lîngă fereastră ca o piele abandonată. Și sînt singur. Mă rog, aproape singur
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să vii și tu la mare. Că-ți aranjează... nu știi exact care e socoteala ei, ai niște presimțiri... e În stare de surprize. În orice caz, vara anului lui Dumnezeu 1989 se arată a fi foarte solară, ca o saltea pe care eroul nostru anonim cade În urma unui eșec lamentabil. Scurt răsfățul, pentru că În toamnă Îl așteaptă serviciul militar obligatoriu, un an și patru luni de... Bun, vara cu cele două episoade. Episodul unu. Iulie, marea. Trenul groazei În sezon
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
cu ușile prăbușite. În holul Întunecos, un cuier, ușa spre baie. Și cam asta e tot. Cam așa arată o catastrofă. Bun, să ne lămurim un pic... Eu unde dorm? Întrebi. Îți indică șovăielnic, fără curaj și foarte lezată, o saltea gonflabilă, făcută sul Între paturi. O umflăm. Nu o umflăm, o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o umflu eu, nu asta e problema... unde o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să spună e că salteaua se Întinde Între paturi. Să zicem că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o pun, pe tavan? Te uiți În jur o clipă, să vezi dacă nu cumva Îți scapă totuși ceva. Gestul ei se repetă, e vag, iar ceea ce vrea să spună e că salteaua se Întinde Între paturi. Să zicem că salteaua Încape acolo (să zicem, ca să nu ne acuze cineva de rea-credință), dar ce te faci cu accesul spre baie? Doamna cum stă cu vezica? Nepoțica mai face la oliță? S-ar supăra doamna dacă ar folosi și ea olița În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Zero, pentru că e Întotdeauna la fel, Îți mișcă străfundurile, iar tu o să-l cauți toată viața ta de acum Înainte, tocmai pentru acest lucru. Găsești hotelul și intri tiptil În camera mică, În care somnul miroase greu și, ca să faci salteaua gonflabilă să nu mai scîrțîie, o dezumfli un pic. Un pic cam mult, pentru că ajungi să te sprijini direct În ciment ba cu coatele, ba cu șoldurile, ba cu genunchii. Melancolia nu-ți trece decît cînd trenul aproape gol străbate
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Înainte să te sui În tren, ai făcut o ultimă baie, la răsărit, pe plaja pe care rătăceau trei pescari și cinci milițieni. Ea, adormită, nu a Înțeles de ce pleci așa de precipitat. A fost așa de rea ideea cu salteaua? De ce n-ai rămas cu Florin și cu prietenii lui? De ce pleci așa? te-a Întrebat. Nu plec nicicum, dar cum dracu’ să mai rămîn, nu vezi că nu e loc? Apropo, doamna chiar are sub pat o oliță de
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
tunse pe gîturile moi ca niște funii. Paturile se fac Într-un anumit fel, ține mult de geometrie felul În care se pliază păturile, dar mai mult de miracol felul În care cearceafurile scurte și pătrate stau perfect Întinse peste saltelele scobite, uzate. Urmează frecatul de dimineață cu cîrpe ude și perii, Într-o primă fază. După care, lustruirea holului și a dormitorului, operațiune care se realizează patinînd cîte doi Într-un sincron tacticos pe pătura aspră Înhățată de pe primul pat
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
să mă țină treaz, după toată noaptea petrecută prin trenuri și gări și dimineața de coșmar, În lumina unui octombrie Înnorat. Dormitorul arată ca o hală industrială În care Încap În jur de o sută de paturi suprapuse, cu aceleași saltele concave și așternuturi uzate Întinse absurd de perfect peste ele. Jumătate din noua unitate se află aici; cealaltă jumătate, În dormitorul de alături, identic, În această clădire cenușie, construită după modelul sovietic, prin anii ’50. E foarte urît, e nou
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În care ne vom instala după jurămînt. Ar fi bine ca aceia care vor nimeri În paturile de sus să aibă un somn liniștit, dacă vor să nu se trezească peste noapte cu cucuie, nasul spart sau vînătăi. Descărcăm și saltele - noi, răcanii, ne alegem cu cele mai distruse. Partea bună e că Box nu mai e În bateria noastră, iar ceilalți veterani par chiar de treabă. Singurul apucat care pare dispus să ne facă viața grea e Portocală, căruia nu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]