9,763 matches
-
circulară e, În felul ei, o spirală. — Dar eu aș vrea o spirală perfectă! — Ei, din păcate, nici o spirală reală nu-i perfectă. Figurile geometrice sunt perfecte numai În concept. Auzindu-i vorbind, Vic Închise calculatorul și veni să-l salute pe dr. Thomas. — Bună, Tom. Ce noutăți mai ai despre citirea gîndurilor? Era exact Întrebarea pe care o aștepta dr. Thomas. Ceea ce face plauzibilă presupunerea că Vic Îi citise deja gîndurile. Pentru Început, doctorul Încercă o eschivă. — Mda, ironic, ca
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
napolitane, promise Daisy. Îndată ce asistenta ieși, dr. Thomas formă un număr de telefon. La celălalt capăt al firului, cineva ridică receptorul și pronunță un nume. Banda nu reda decît niște pîcÎituri care se repetau Într-un anumit ritm. — Bună, Nut! salută doctorul. Sunt Tom. Știi, În legătură cu pisicile, mi-a mai venit o idee. Ce-ar fi să le implantăm cîtorva dintre ele niște microcipuri În creier, ca să le putem Înregistra activitatea cerebrală? Mă gîndesc la cipurile Delgado. În acest mod, am
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
da Pirovano a fost una din ucenicele Guglielmei Boema, moartă și asta pe la 1280, despre care adeptele ei credeau că este o ființă divină, membră a Sfintei Treimi și Întruparea Însăși a Sfîntului Duh. Doamnele Elvyra, Prophyra și Agneta se salutară deosebit de amabil, iar membrii și membrele celor trei grupuri făcură la fel. Sosiră după aceea, pe rînd, doamna Tamara, Împreună cu grupul ei de sabbatiști, doamna Vera, lidera Grupului de Canalizare prin Cristal, un grup de admiratori ai lui Rudolf Steiner
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
l. Între timp, curierul părăsise clădirea; Îi comunică acest lucru secretara, căreia colonelul Îi ceruse prin interfon să-l rețină, dacă se mai putea. Astfel, colonelul se văzu nevoit să utilizeze linia telefonică directă. — Alo, am deosebita onoare să vă salut, Majestate. — Ca de obicei, mă bucură privilegiul de a conversa cu un om superior, așa cum sunteți dumneavoastră, domnule colonel. — Pe hîrtia aceea, notificarea pe care mi-ați trimis-o prin curier, ați uitat să completați data declanșării operațiunii anti extratereștri
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
Waks. Nici vama, nici poliția portului nu se amestecau, nu verificau actele și nu puneau Întrebări. Șefii lipseau, Înlocuitorii lor nu prea știau despre ce e vorba și, ca să nu se facă de rîs, se prefăceau că știu, Bill era salutat cu deosebit respect la intrarea În radă și la plecare, mai ales că lăsa În urmă bacșișuri consistente. După el, plecau Într-o direcție necunoscută cisternele pline, Însoțite de gărzi Înarmate. Nici americanii nu se amestecaseră vreodată În această afacere
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dar totodată radiau o lumină plăcută, un fel de bucurie sfioasă care făcea aerul serii odihnitor și curat. Curțile erau pline de verdeață. Dacă Întîlnea vreun sătean trăgînd de funie o vacă, cu care pesemne se Întorcea de la pășunat, se salutau ca și cum ar fi fost vechi cunoștințe. Uneori, mici grupuri de puștani, care pînă atunci se jucaseră În stradă, alergau după el cîteva zeci de metri, chiuind fioros și Încercînd să-l Întreacă, făcînd din asta un fel de competiție sportivă
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
În timp ce conversau, se stinsese felinarul, dar nici un element din care să poată extrage vreun Înțeles, ori pe care să-l poată reproduce În propriile cuvinte. În schimb, Își amintea cu ușurință cum ajunsese În peșteră, adus de Vic, cum Îl salutase la intrare pe cel pe care Vic Îl numise eronat David și alte Întîmplări dintr-un trecut mai Îndepărtat, ori poate dintr-un vechi vis, Între timp uitat. Ca atunci cînd privești către un obiect fără să-l vezi propriu-zis
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cotlon mai Îndepărtat, răsfoind preocupat un caiet. Avea aerul unui bătrînel de treabă care citește povești pentru nepoțeii lui. Nici de el nu se mai temea - de fapt, nu se mai temea de nimic! - și, drept urmare, se apropie să-l salute. — Bună dimineața! zise În șoaptă. — Bună dimineața, dar deocamdată e noapte. — Pentru mine e dimineață, fiindcă m-am trezit adineauri, explică Pablo, continuînd să vorbească În șoaptă. Trebuie să-ți comunic un lucru foarte important. Tipul de colo nu e
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tinerețe. Cu certitudine că atunci Îl chema altfel. Geamurile imobilului nu erau sparte. Pe stradă, cei cîțiva trecători Își vedeau liniștiți de drum, de parcă nu s-ar fi Întîmplat nimic. Soldatul care făcea de gardă la intrarea În imobil Îl salută cu același respect lînced. Toate acestea Îl neliniștiră pe maiorul Smith. Dacă Pablo era Într adevăr agentul unei puteri străine - și, după toate probabilitățile, asta era - se dovedea mult mai inteligent decît presupusese inițial, deci mult mai periculos. Un motiv
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
toate bănuielile mele s-au Îndreptat din nou spre Meluța... Aș fi putut să mă prefac că nu-i văzusem, eram sigur că, absorbiți de conversația lor, ei Încă nu mă observaseră, dar nu m-am putut abține să-i salut, măcar pentru a le semnala că i-am prins În flagrant... Căci, ăsta e adevărul - mă simțeam trădat. — A, domnul inginer! exclamă bucuros Pablo cînd mă văzu, și se ridică pentru a-mi Întinde mîna. Am trecut pe aici să
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
un pic răcit - apoi, nemaiputîndu-se stăpîni, izbucni În hohote, Își ceru scuze, mărturisind că mi-l „furase“ pe Pablo și, Împreună cu el, subiectul romanului aceluia grozav pe care avea de gînd să-l scrie... Și Închise brusc, fără să mai salute. Complet gol, cu părul În sfîrșit pieptănat și mîinile cuminți pe lîngă corp, Întins În sertarul de zinc al frigiderului. Cu nasul lui arogant aruncat, ca de obicei, În sus. CÎndva, În anii de liceu, Îl asigurasem că va fi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
care mergea cu capul aplecat Într-o parte și nu spunea decît: „Îhîm, Îhîm“) s-a oprit, a făcut o reverență cam teatrală și a spus: — Sărut-mîna doamnă Christina. Ce mai faceți? — Bine, mulțumesc de Întrebare, răspunse ea indiferentă. — Vă salut, domnilor, numele meu este Pablo Cârlan, interveni și Pablo. Însă cei doi se Îndepărtară fără să-i răspundă. După aceea, ne-am luat și noi rămas bun, pornind În direcția contrară. Nu știu dacă Întîlnirea durase o jumătate de oră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
întîi dumneavoastră, spune Curistul. — Eu o să mai aștept, declară Roja, în clipa în care sunetul muzicii dă semne că se stabilizează la un anumit nivel de decibeli. — Tot prost se aude, spune Părințelul, simțind că prinde tupeu, eu v-am salutat, zice, luîndu-și inima în dinți. — E dansul tău, îl încurajează Roja, făcîndu-i în același timp un semn cu palma omulețului de la pupitru. — Chiar că știți pe toată lumea, spune nedumerit Curistul, urmărind mișcările Părințelului, care se îndepărtează dînd din coate, încercînd
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Președinte. — Ei, și acum ce facem? întreabă Petrică, dînd semne de nerăbdare, uitînd să-și mai șteargă pantofii pe preșul întins în fața ușii, grăbit să intre la căldură. — Sîntem abia pe 14, își amintește Monte Cristo. — Bună seara, săru’ mîna, salută respectuos Sena, plimbîndu-și din nou ochii pe capotul doamnei Mina. Frig al naibii, se gîndește, mai bine că n-a ieșit. — încă unul care-a nimerit din întîmplare în afacerea asta, strîmbă din nas domnul Președinte, desfăcîndu-și șireturile, aruncîndu-și ghetele
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să mergi mai înainte, o să treacă, încerca să se încurajeze singură. Ca de obicei, Poștașul își făcu apariția dis de-dimineață la Oficiu, își umplu geanta cu corespondența care-l aștepta gata sortată, semnă de primire într-un registru, îl salută din mers pe portar și o zbughi grăbit în stradă. Afară abia mijește de ziuă, o să-ți rămînă timp berechet pentru toate, cel mai tîrziu la amiază ești gata, poți să tragi pe dreapta, să-ți vezi de ale tale
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
și dea seama ce se întîmplă acolo folosindu-și imaginația, m-ați tîrît după voi într-o văgună, nemernicilor, le-o spune în față, dar fiți siguri că la prima ocazie care o să se ivească, pa și pusi, v-am salutat. — îmi vine să mă prăpădesc de rîs cînd mă gîndesc că ne făceam probleme cum o să încapă atîta mulțime în piață, spune Roja. — Numărul nu a contat, e de părere Părințelul, puhoaiele dezorganizate n-au adus niciodată nimic bun. — Lucrurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
fi să vă ridicați cîștigul, adaugă grăbit, lăsați pe masă miza și umflați cîștigul. — Nimic mai simplu, constată Roja atent din nou la mîinile dealerului care-și adună pachetul de cărți cu repeziciune, îl așază în buzunarul interior al vestei, salută respectuos și pleacă la altă masă unde este așteptat de un client nou. Și mai spuneați că sînteți ghinioist, dom’ Căpitan, de azi înainte n-o să mai puteți să vindeți gogoși nimănui, spune Patru Ace. — Cu așa ajutor cred și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Panama, Statele Unite, imperialism, clasa muncitoare, Castro și tot felul de forțe de agresiune. Vînzoleală, oamenii aveau mîncărimi, apare Geniul, ei dau drumul la benzile cu ovații, pancartele sînt încă ridicate, placaje viu colorate, ia cuvîntul, se mai domolesc scandările artificiale, salută poporul. Scorpia lîngă el, cocul în vîrful tărtăcuței, mi se pare că tot ce se petrece vine de pe o bandă de magnetofon prin intermediul unor stații de amplificare, mă învîrt de ici-colo cînd aud un vuiet al mulțimii, asta este, dirijorul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
altfel Comandantul avea să facă spume la gură, să tune și să fulgere, să te acuze de nesupunere, să te amenințe cu arestul. Nici nu apucă bine să pășească pe celălalt trotuar, că Părințelul citindu-i parcă gîndurile, după ce îl salută scurt, îl înșfăcă de braț și îl trase cu repeziciune după el în direcția intrării. — întîrzierea asta s-ar putea să ne coste scump pe toți, zise Roja, sărind sprinten cîte două, trei trepte odată, oprindu-se în dreptul ghișeului de
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
vreo firmă de producție. Un vis irealizabil, dar neriscant, ei? Mda... asta-i bine... că ai făcut-o... vreau să spun că ai un interes... — Mda, mi s-a luat de poliție. Mi-a ajuns pîn-aici, o mănușă din piele salută la frunte. Clell are dreptate. Legea Își petrece prea multă vreme exorcizîndu-i pe oamenii obișnuiți care Încearcă doar să-și trăiască viața. Societatea s-a schimbat iar legea n-a ținut pasul cu ea; așa Încît noi sîntem idioții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
la care s-au Îngrămădit femei cu plozi dezbrăcați, bărbați cu figuri de tuberculoși, bătrâne, gâfâind de efort, o ceată sumbră de dezmoșteniți care caută În deșertul ăsta al mizeriei, o oază care să le astâmpere măcar setea. ,, Profesorul,, Îi salută ceremonios, așteptându-și tăcut rândul. Dinspre bloc se aud strigăte de oameni furioși. Nimic nou: a venit plata lunară a gunoiului. Nu vor să dea bani. Pentru ce ar da? Gunoaiele orașului, deversate peste cotloanele lor, zac peste tot, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de la Tătuca Stalin. Fotoreporterul duce În spinare ca pe o raniță soldățească masivul și Învechitul aparat de fotografiat, de pe care vopseaua neagră a căzut În câteva locuri, cu toate dispozitivele ajutătoare: trepied, geantă cu filme, bliț, ș.a.m.d. Își salută șeful reverențios, informându-l că pe Bulevardul Prosperității, are loc mâine la orele 11,00 o manifestare sportivă În cinstea ,,Zilei Sanitarului,,. Câte cadre are voie să tragă? Redactorul -șef Dezideriu Își privește subalternul cu o mirare care Încet se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pricina, rămăsese peste Încheierea programului școlar și Înota relaxată În bazinul În care mă obișnuisem să mă bălăcesc singur la acea oră. Nu mai lungesc povestea, Îți spun doar că, În momentul În care a ieșit din apă, m-a salutat zâmbind și, nu-mi mai aduc aminte exact cum, dar Între noi s-a Închegat un mic dialog, care m-a făcut să renunț la ora mea de mișcare și să accept să bem o bere undeva, Într-un bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vor șterge, va fi singura cruce de ,,Neidentificat,, care va avea un nume scris pe ea. ,,O să crape Uniunea Europeană, de necaz, când o să vadă ce cruce frumoasă ai. Cruce cu nume, nu un simplu lemn chior, căzut Într-o rână. Salută Îngerii, din partea mea, bătrân netrebnic! N-ai avut altceva mai bun de făcut, decât să mori ca un laș, lăsându-mă singur? Antoniu Începe să râdă, un râs pe care i-l trimite lui Kawabata, ca pe un mesaj al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cu îngrijorare, ochii Antoniei mari, castanii și blânzi, ochii lui Palmer albaștri, limpezi și reci. În spatele lor se vedeau pe perete locurile, acum goale, ale stampelor japoneze. Mi-am dat seama imediat că se întâmplase ceva neobișnuit. Nu m-au salutat, n-au zâmbit, m-au privit pur și simplu lung trădând însă o anumită îngrijorare reținută. Am închis ușa. Pentru o fracțiune de secundă m-am gândit că o să-mi spună că s-au răzgândit și nu se mai căsătoresc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]