26,276 matches
-
Diavolul are domiciliul forțat în Tanzania, iar Îngerul libertatea de a găsi soluția salvatoare. După îndelungi meditații, el ajunge la concluzia că numai erupția unui vulcan și dirijarea asteroidului spre el poate salva planeta. Ceea ce se și întâmplă. În momentul salvării, Îngerul și Diavolul se îmbrățișează pentru a merge mai departe. Spre ce? Ce va urma după Potop, Turnul Babel, Ploaia de Foc numai Dumnezeu va ști. Dincolo de desfășurarea pe o plajă mare a evenimentelor, autorul introduce o altă cheie de
Lupta Diavolului cu Îngerul by Mariana Criș () [Corola-journal/Journalistic/9922_a_11247]
-
ci o asumare mai limitat?a puterii regale, că s?nu spun o resemnare, compensat?numai de marile delicii ale artei, sub toate formele ei, i de splendorile naturii. Prin excelen? un spirit artist, Regina Maria abia ? Frumos ? g?ete salvarea.
Bucuriile și durerile unei regine by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9915_a_11240]
-
care n-au habar că vin în sprijinul lui. Arta trebuie protejată ca un produs specific, nu ca o marfă oarecare! Acest slogan se aude și din partea persoanelor cu convingeri de dreapta, nu numai dinspre cei care văd în stînga salvarea artei autohtone. La vremea lui, Nedelciu duela cu marșandizarea capitalistă a artei, ceea ce în termeni de azi ar însemna că arta care nu se vinde, adică nu e vandabilă, nu e de luat în seamă. Cred că le poți da
Marșandizarea artei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9953_a_11278]
-
acest incert stand by la limita dintre viață și moarte, "The Thin Red Line". Spre deosebire de filmul mai sus menționat, Radu Muntean evita cea mai mica notă lirica, ca și speculația moral-filozofică. Nu putem gasi sensul unei șalvari a umanității prin salvarea unui singur om. În peliculă să nu este loc decît pentru ceea ce se întîmplă, situațiile apar recreate prin colajul unui film brut, fără tăieri la montaj. Nici decizia patriotică a lui Coști, nici acțiunile echipajului care pornește pentru salvarea unui
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
prin salvarea unui singur om. În peliculă să nu este loc decît pentru ceea ce se întîmplă, situațiile apar recreate prin colajul unui film brut, fără tăieri la montaj. Nici decizia patriotică a lui Coști, nici acțiunile echipajului care pornește pentru salvarea unui private Ryan rătăcit într-o unitate dizlocată, nu șunt invocate în beneficiul ilustrării unei teze, a solidarității camarazilor la nevoie, a dedicației pentru un ideal, al amplasării unei investiții sentimentale în erou. Inițiativa lui Coști ține de naivitatea lui
Eroi ai timpului nostru by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9975_a_11300]
-
și mutre chinuite, sau cu bandaje în jurul capului". Lampadarele de cristal fuseseră, așijderi, înlocuite cu lămpi de neon. între cabinete de oftalmologie, ecografie, obstetrică ginecologie, ușile îi joacă o farsă sinistră, față de aceea doar enigmatică din vise. Fuga rămâne singura salvare, după ce, imprudent, eroul deschisese câte o ușă. O fugă cu obstacole, salvatoare însă: "în fine, mă aflam afară, am respirat cu sete, lumina soarelui îmi lua vederea, aveam de ales între grădina Ferekide și bulevardul Woodrow Wilson"... Persecutați de întâmplări
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
gesticulație eroică. Aproape că nu este ipostază a umanului, în accepțiune biologică, sociologică, morală și formală, pe care pictorul să n-o fi avut în vedere, să n-o fi investigat asiduu, prin reveniri și prin variante, și a cărei salvare să n-o fi rîvnit în absolut. Individul și grupul, copilul și tînărul, maturul și bătrînul, bărbatul și femeia, nudul și drapajul opulent, pubertatea și maternitatea, acțiunea și odihna, țăranul și muncitorul, intelectualul rafinat și anonimul abrutizat, strălucirea și ruina
Viziunea lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9976_a_11301]
-
la taoism. Rubricile permanente de tipul "ce faci dacă..." sînt defalcate pe ani. E puțin probabil că, dacă "și-a spart capul" între doi și trei ani, vei face cum scrie la revistă, exceptînd ideea de bun-simț de a chema Salvarea. În schimb "dacă și-a pierdut jucăria", caz tratat pe două pagini ample, ilustrate cu "bebei" triști de Mami, eu aș proceda după exemplul părinților mei: i-aș cumpăra alta. "Fii mai atent cu următorul obiect" recomandă Mami. Exact asta
De la super-bebe la sub-părinți by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/9979_a_11304]
-
Bucovina, Banatul sârbesc, Israel, rezervându-i-se fiecărei zone capitole separate, atât la secțiunea despre poezie, cât și la cea despre proza contemporană, în serie însă cu altele, de felul următor: "Școala românească de haiku", " Câteva exemple cu încercări de salvare din anonimat" (paragraf anume destinat mediocrilor). Ai impresia că istoria literaturii, bazată pe criterii severe de selecție a performanțelor estetice, se pierde într-o foarte generoasă și confuză geografie a literaturii. Ion Rotaru încetățenește și exemplifică acea păguboasă și consolatoare
Tristetea istoriei by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8936_a_10261]
-
se sufocă de tămîie, se desprinde smalțul de pe dinții fetelor, pălăriile pe capetele bătrînilor sînt de smoală, în gura femeilor cînd cască intră muște și fluturi de noapte, bobul de grîu se carbonizează-n pămînt. Nu e de așteptat nici o salvare, întrucît Dumnezeu e ostil vieții, manipulator al materialității distructive, regizor al neantului : Nu se poate spune nimic dinafară despre El/ Și dinăuntru doar flăcările mistuitoare îl pot numi / Focul devastator care macină totul / Ca să poată birui. Ceea ce rămîne/ În urma focului
Un poet crepuscular by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8960_a_10285]
-
de tineri români, în rest tăcerea politicoasă (plicticoasă) belgiană. Nu-l recunoșteam. Obrazul cu trăsături aspre și boțite, glasul cu tăinuite accente ardelenești, privirea lehămesită, învăluită în obidă, omul care telefona calm, răbdător și evident - nu prima dată - domnișoarei de la Salvare, îmi aminteau un chip cunoscut, un personaj, un prieten. Uitat? Pierdut? Abia când Dana Dogaru i-a deschis ușa - ușor iritată la vederea lui - și mai apoi - tot ea cu un aer îndulcit de gospodină cumsecade i-a adus niște
In memoriam - Ion Fiscuteanu - Moartea unui înger trist by Myra Iosif () [Corola-journal/Journalistic/8969_a_10294]
-
cu ochiul liber, proba definitivă a acesteia se poate regăsi în oricare, jucăușă, încercare de colaj pe care cititorul ar încerca-o. Un jazz pe voci. Traian T. Coșovei: "Sosesc pe rând paznicii singuratici ai farului - /grădina din spatele stației de salvare/ urcă treptele albe acum -/în urma lor timpul/va apăsa pe butonul sticlos al soneriei". Nichita Danilov: "Aburi ușori vor pluti/ în semn de întrebare/ și în loc de răspuns/ se va risipi peste lac/ un stol ciudat de lebede seara/ tulburându-mi
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
dicteul îi este impus din interior. Suportă dominația visului (coșmarului) asupra gândirii, în această împărțire a ființei care (se) scrie pentru a se însemna. Descoperă, pentru ea însăși și cititor, literatura ca oglindă exactă a existentului. Scrisul ajunge renaștere transformatoare, salvare alienantă. (S-a autopredestinat astfel prin pseudonimul ales. Ana - prenumele, din folclorul autohton, al unei femei legendare, care consimte să se sacrifice. Și Blandiana - numele comunei în care i s-a născut mama. Pseudonimul este resimțit de ea însăși ca
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin timp (primăvara), loc (cimitirul), existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
existent (copiii florali) propune narațiunea Dragi spectatori. Alte două texte sunt prefigurări apocaliptice și soteriologice. Orașul topit imaginează salvarea prin cufundarea în chipul vizionar al realității, resurecția de după moarte prin semnul biblic al mersului pe apă. Amintiri din copilărie testează salvarea livrescă, prin biblioteca păstrătoare a existenței aurorale. De fiecare dată, viziunea fantasmatică dilată realul, dar mai degrabă în sens expresionist și, oricum, nu în sens textualist și postmodern, ca în proza onirismului estetic (}epeneag, Titel etc.). Prin urmare, nu prin
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
unde sunt politicieni e și presă. Unde e presă, e scandal. Și unde e scandal e bine pentru politicieni! Evident că nu trebuie să ne culcăm pe lauri, să credem că succesele scriitorilor și teșcherelele dolofane ale editorilor chiar înseamnă salvarea culturii române. Peste tot în lume industria cărții e în declin. România nu face excepție de la această regulă, deși târgurile de carte reprezintă semnficative zvâcnete - dacă nu chiar neașteptate salturi înainte - într-un domeniu primejduit și, din nefericire, suportând înfrângere
Ultimul zâmbet al cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9022_a_10347]
-
timp printre studenți, observ că soluțiile gândite de ei sunt tot de tip... disoluție: fie escaladarea violenței, fie favorizarea unei politici bazate pe xenofobie. Iresponsabilitatea și egoismul au înlăturat tot ceea ce, în decembrie 1989, părea promisiunea unui nou început. În locul salvării, ne-am pomenit că deschidem o ușă la capătul căreia se află un nou sfârșit.
Vandalii din Balcani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9044_a_10369]
-
sustragă acestui control - care, finalmente, nu este al CNSAS-ului, ci al fiecăruia dintre cetățenii români - trebuie să se aștepte la replici virulente din partea celor care n-au acceptat nici un fel de dialog cu instrumentele Diavolului comunist. Pretind ca, în numele salvării unor reputații oricum dubioase, să nu li se ia preoților români dreptul cerut de către ei enoriașilor: dreptul la mărturisire. Abia apoi poate urma iertarea.
Agenții secreți ai divinității by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9113_a_10438]
-
nici apreciat de aceștia. Spre deosebire de aristocrații care au format prima generație de romantici români, și care, încă din prima tinerețe, nu visau decît să scrie și să publice literatură, Filimon a îndrăznit s-o facă abia la sfîrșitul vieții. Unica salvare din viața liniștită și monotonă a psaltului de la Biserica Enii a reprezentat-o muzica italiană de operă. De altfel, trecerea de la imnologia bizantină la ariile lui Donizetti, Bellini și Rossini nu era prea greu de făcut, din moment ce ambele forme reprezentau
La început a fost Filimon by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9124_a_10449]
-
computer. Pentru poezie, computerul este însă o unealtă extrem de primejdioasă, în același timp, pentru că el nu păstrează variante și, uneori, ai nevoie să revii, pentru că ai sentimentul că spuseseși mai bine cu cinci zile în urmă. Am practicat și metoda salvării textelor, a listării lor, ca să am mai multe variante. Nu merge. În orice caz, eu ador computerul, la care scriu poezie după ce încep să o scriu cu mîna, pe hîrtie. Computerul îmi folosește foarte mult mai ales la traduceri, unde
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
Simona Vasilache Trăim într-un amestec - detonant, de multe ori - de conștiință a pericolului, speranță de salvare, și recunoștință temătoare pentru salvatorul care poate deveni victimă. Amestecul pe care-l scormonește, în cel mai recent volum, Mareele timpului, apărut în 2007 (marcat în clar) la Editura Eminescu, Silvia Cinca. Există un exil estetic, făcut să aleagă, din
Oameni la apă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9261_a_10586]
-
noii venite care "a fost aici ieri, s-a dezbrăcat, pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare". Concluzia? "E foarte frumoasă. E mult mai frumoasă decît puteam crede după cele mai încrezătoare așteptări". Aflînd de la Cella (o altă iubită) date despre "trecutul" Zoei, încearcă brusc senzația că "fata asta admirabilă, pe care o văd atît de des
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
prietenul monegasc îi pune, într-o scrisoare, cam același diagnostic: "ți-ai făcut din angoasă și durere/ un cifru de existență ("nenoroc de existență"/ cum subliniezi cu aldine)/ iar singurătatea ta orgolioasă e ca/ un deșert unde nu crește nimic"... Salvarea? Mai întâi de toate, o inalterabilă luciditate, cu reflectarea calmă și minuțioasă a dezastrului. Iar apoi, refugierea în spații ocrotite, ferite de toxinele realului. Nimic mai firesc ca lecturile de căpătâi să fie cele din Proust și Borges. Se creează
Omul deteriorat by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9350_a_10675]
-
Itacă definită, un "acasă" la care să se întoarcă. În exodul lor silit merg spre un "dincolo" neclar: locul de dincolo de fluviu plutește între incertitudine și speranță, dar nu e o țintă dorită. Deși, în final, reîntoarcerea lor este posibilă, salvarea vine pentru cei câțiva câți au mai rămas, debusolați, fără bulibașă și cu echilibrul intern ruinat, dar reîntoarcerea nu are nici ea un scop precis. Roman parabolic, Șatra nu poate fi și nu-și propusese să fie o epopee sau
Călătorie spre necunoscut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9355_a_10680]
-
te scalzi de două ori în apa aceluiași fluviu" (p. 129, în ediția a doua, 1979, din care voi cita și în continuare). Chiril Merișor se definește deci ca un comunist heraclitean (un exemplar ciudat, sortit primul pieirii, în folosul salvării speciei de comunist tipic); nu era, cum s-ar fi cuvenit, un comunist inflexibil, dogmatic. Era un comunist moderat, modest, cu o fire mult prea slabă, fără instinct de conservare, într-un regim comunist puternic, în expansiune - un stângist naiv
Imaginația morală by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9378_a_10703]