KorAP: Find »[drukola/base=samurai & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...96 >

2,377 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572

Îmbrăcați cu hainele ușoare, pe care le-ar fi purtat la o ieșire În aer liber. Dar, la sunetul cornului și În bătaia tobelor, formară regimente care se ciocniră În mijlocul râului. Apele clocoteau și, În spuma albă, imaculată, se luptau samurai cu samurai, un regiment de pedestrași Împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, Însă, cei care le mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele, decât să se Împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau În apă, azvârlind, prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
hainele ușoare, pe care le-ar fi purtat la o ieșire În aer liber. Dar, la sunetul cornului și În bătaia tobelor, formară regimente care se ciocniră În mijlocul râului. Apele clocoteau și, În spuma albă, imaculată, se luptau samurai cu samurai, un regiment de pedestrași Împotriva altuia. Lăncile de bambus se roteau val-vârtej, Însă, cei care le mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele, decât să se Împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau În apă, azvârlind, prin aer, curcubee

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mînuiau, mai degrabă se băteau cu ele, decât să se Împungă. Cele ce nu-și nimereau ținta plescăiau În apă, azvârlind, prin aer, curcubee. Șapte sau opt generali călări Își arătau culorile, agitând lăncile. — Daisuke! Aici sunt! strigă un tânăr samurai călare, ieșind din rânduri. Îmbrăcase armura peste o tunică albă de cânepă și purta o sabie vermilion superbă. Galopă spre calul lui Ichikawa Daisuke, maestrul de luptă cu arcul și cu lancea, și, fără veste, Îl lovi În coaste cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
O briză ușoară dinspre Râul Hida Îi răcorea pe oamenii Încoloanați. Era o amiază liniștită, iar peste ulucile Împletite grosolan se revărsau ramuri Înfrunzite. Casele din Tonda erau bine clădite și multe aveau hambare pline cu orez. — Iată-i. Doi samurai de rang inferior din clanul Saito fuseseră postați la marginea satului, ca iscoade. O luară la fugă să raporteze. În șirul de copaci zelkova care străbătea satul, vrăbiile ciripeau a pace. Samuraii Îngenuncheară În fața colibei unui sătean de rând și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aveau hambare pline cu orez. — Iată-i. Doi samurai de rang inferior din clanul Saito fuseseră postați la marginea satului, ca iscoade. O luară la fugă să raporteze. În șirul de copaci zelkova care străbătea satul, vrăbiile ciripeau a pace. Samuraii Îngenuncheară În fața colibei unui sătean de rând și spuseră cu glas scăzut: — Procesiunea a fost observată. În curând va trece pe aici. — Bine. Voi doi mergeți să vă ascundeți În desișul din spate. Cei doi samurai erau Însoțitorii personali ai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
vrăbiile ciripeau a pace. Samuraii Îngenuncheară În fața colibei unui sătean de rând și spuseră cu glas scăzut: — Procesiunea a fost observată. În curând va trece pe aici. — Bine. Voi doi mergeți să vă ascundeți În desișul din spate. Cei doi samurai erau Însoțitorii personali ai Seniorului Saito Dosan din Mino, care stătea rezemat de pervazul ferestrei unei cămăruțe, privind atent ceea ce se Întâmpla. Circulau multe istorii despre Nobunaga. „Cum o fi În realitate?“ se Întreba Dosan. „Ce fel de om e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
trezesc bănuielile, dar ce ne facem dacă și vasalii lui devin suspicioși? N-ar trebui să ajungem noi primii la templu? Se repeziră afară pe ușa din dosul casei și porniră pe o cărare ascunsă, spre templu. Chiar când avangarda samurailor din Owari se oprea la poarta din față a Templului Shotokuji, intrară și ei În grabă pe poarta din spate, purtându-se ca și cum nimic nu s-ar fi Întâmplat. Se schimbară repede și merseră la intrarea principală. Poarta templului era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aprobarea ordinelor. Se duse pe coridor și cercetă gărzile, apoi chemă deoparte un subaltern, și Îi șopti ceva la ureche. Nobunaga urca treptele intrării principale. Îl așteptau peste o sută de vasali ai familiei Saito, de la bătrânii clanului până la tineri samurai, Încă În perioada de probă. Stăteau Îngenuncheați umăr lângă umăr, Închinându-se În semn de salut. Deodată, Nobunaga se opri pe loc și Întrebă: — O cameră de odihnă se găsește? Vorbea fără nici o reținere și i se răspunse foarte Încet

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Podul Karabashi, alaiul ocoli prin curțile exterioare, pentru a dispărea pe poarta castelului. Era primul dintre multele momente În care Hiyoshi avea să treacă pe acel pod și prin acea poartă. * * * Era toamnă. Privind, În trecere, culegătorii de pe orezării, un samurai cam scund mergea pe jos grăbit spre Nakamura. Ajungând la casa lui Chikuami, strigă cu un glas neobișnuit de puternic: — Mamă! Vai de mine! Hiyoshi! Mama lui născuse Încă un copil. Așezată Între boabele de fasole roșie Întinse la uscat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
părul, sabia lungă și cea scurtă. Ochii i se umplură de lacrimi, prelingîndu-i-se pe obraji. — Mamă, ar trebui să te bucuri. În sfârșit, sunt unul din vasalii Seniorului Nobunaga. A, fac parte doar din rîndul servitorilor, dar sunt un adevărat samurai În slujba armelor. — Bravo ție. Ai făcut treabă bună. Își acoperi fața cu mânecile zdrențuite, neputînd să-l mai privească. Hiyoshi o cuprinse cu un braț: — Doar ca să-ți fac ție o plăcere, azi dimineață, mi-am legat părul și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
sunt nevoit să vă refuz. Iubesc acest cal nu numai pentru mândria și plăcerea mea, dar și fiindcă, pe câmpul de luptă, mă face să dau totul pentru stăpânul meu, ceea ce ar trebui să fie cel mai important pentru un samurai. Stăpânul meu dorește anume acest cal, dar nu există absolut nici un motiv pentru ca un samurai să renunțe la un lucru atât de important pentru el. Amintindu-i-se de datoria unui samurai de a-și servi stăpânul, nici Nobunaga nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
dar și fiindcă, pe câmpul de luptă, mă face să dau totul pentru stăpânul meu, ceea ce ar trebui să fie cel mai important pentru un samurai. Stăpânul meu dorește anume acest cal, dar nu există absolut nici un motiv pentru ca un samurai să renunțe la un lucru atât de important pentru el. Amintindu-i-se de datoria unui samurai de a-și servi stăpânul, nici Nobunaga nu mai putu cere hotărît calul, dar nici nu-și putea Învinge propriul egoism. — Goroza, Îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
trebui să fie cel mai important pentru un samurai. Stăpânul meu dorește anume acest cal, dar nu există absolut nici un motiv pentru ca un samurai să renunțe la un lucru atât de important pentru el. Amintindu-i-se de datoria unui samurai de a-și servi stăpânul, nici Nobunaga nu mai putu cere hotărît calul, dar nici nu-și putea Învinge propriul egoism. — Goroza, Îmi refuzi serios cererea? — Ei bine, În acest caz, da. Cred că murgul e peste poziția ta socială

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
la mine. De ce-ai refuzat? A fost o răutate din partea ta. Gorozaemon nu-și mai găsea cuvintele. — O infamie! — Chiar asta crezi? Mă simt Îngrozitor. — Atunci de ce nu i-ai dat Seniorului Nobunaga ceea ce ți-a cerut? — Sunt un samurai hotărât să-și dea Însăși viața, dacă așa dorește stăpânul meu, atunci de ce m-aș zgârci la altele? Însă nu am cumpărat murgul pentru propria-mi plăcere, ci pentru că așa Îmi pot sluji stăpânul pe câmpul de luptă. — Asta Înțeleg

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
cu evantaiul său lăcuit. — În relația dintre senior și vasal, e prea pretențios să fim atât de preocupați de aparențe sau să fim sclavii etichetei! Formalismele sunt pentru curtenii din capitală. Este suficient ca Oda să fie un clan de samurai de țară. — Da, stăpâne. — Ce-i cu tine, Katsuie? Tremuri. — Mă simt chiar mai rău, stăpâne, când mă gândesc că s-ar putea să vă fi jignit. — Ha, ha, ha, ha! Te iert. Ridică-te. Nu, stai, stai. Mi s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
mele s-a sinucis Nakatsukasa, iar tu ai trădat. De-acum Încolo, voi cerceta lucrurile cu mai multă pătrundere. Și mă veți servi, cu tot devotamentul. Altminteri, nu are nici un rost să mai fiți războinici. Cum se cuvine, ca un samurai să slujească unui singur stăpân sau să fie un ronin fără stăpîn? Ochii lui Hayashi Sado se deschiseră. Îl vedea pe Nobunaga așa cum era În realitate și, În sfârșit, Îi Înțelegea geniul Înnăscut. Jură cu tărie credință și se retrase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
Orb și ocrotit de iubirea maternă, Nobuyuki Își continuă intrigile. Nobunaga deplângea acest lucru, meditând: „Aș trece bucuros cu vederea faptele lui Nobuyuki. Dar din cauza lui, mulți dintre vasalii mei pot să se revolte și să-și Încalce Îndatoririle de samurai. Deși mi-e frate, trebuie să moară pentru binele clanului.“ Și, găsind un pretext, Nobunaga Îl arestă pe Nobuyuki și-l trecu prin sabie. Nimeni nu-l mai considera pe Nobunaga un nătâng. Dimpotrivă, toți se ploconeau cu teamă, speriați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
În apărarea noastră. Știu că nu e nevoie să-ți spun, dar muncește cu râvnă. Rangul și leafa Îi crescură imediat. Ca ajutor de bucătar, nu mai era slugă. Pe atunci, Însă, transferul la bucătărie era considerat rușinos pentru un samurai, fiind socotit o neșansă: „Până la urmă, a sfârșit-o la bucătărie.“ Luptătorii disprețuiau munca de bucătar, ca pe un fel de groapă de gunoi pentru incapabili. Până și ceilalți servitori din gospodărie și ajutoarele samurailor nu dădeau doi bani pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
era considerat rușinos pentru un samurai, fiind socotit o neșansă: „Până la urmă, a sfârșit-o la bucătărie.“ Luptătorii disprețuiau munca de bucătar, ca pe un fel de groapă de gunoi pentru incapabili. Până și ceilalți servitori din gospodărie și ajutoarele samurailor nu dădeau doi bani pe posturile din bucătării, iar, pentru samuraii mai tineri, ele nu prezentau nici o ocazie sau o perspectivă de avansare. Mataemon Îl Înțelegea și-l consola: — Maimuță, ți s-a dat o slujbă de mică importanță și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
urmă, a sfârșit-o la bucătărie.“ Luptătorii disprețuiau munca de bucătar, ca pe un fel de groapă de gunoi pentru incapabili. Până și ceilalți servitori din gospodărie și ajutoarele samurailor nu dădeau doi bani pe posturile din bucătării, iar, pentru samuraii mai tineri, ele nu prezentau nici o ocazie sau o perspectivă de avansare. Mataemon Îl Înțelegea și-l consola: — Maimuță, ți s-a dat o slujbă de mică importanță și presupun că ești nemulțumit. Dar, de vreme ce ți s-a mărit salariul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
castelului, peste tot pe unde se foloseau cărbunii și lemnele: În birouri, În dormitoare, În camerele laterale, Înăuntru și afară, oriunde era aprins iarna focul, În vetre mari, tăiate În pardoseală. Mai ales În casele slugilor și În cazarma tinerilor samurai, se Îngrămădeau pe grătare munți de cărbuni, ca dovadă a cheltuielilor inutile. — E Domnul Kinoshita! Domnul Kinoshita a venit! — Cine-i Kinoshita ăsta? — Domnul Kinoshita Tokichiro, care se Îngrijise de cărbunii și de lemnele de foc. Își face rondul, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
inutile. — E Domnul Kinoshita! Domnul Kinoshita a venit! — Cine-i Kinoshita ăsta? — Domnul Kinoshita Tokichiro, care se Îngrijise de cărbunii și de lemnele de foc. Își face rondul, cu o mutră acră. A, maimuțoiul ăla? — Faceți ceva cu cenușa! Tinerii samurai se grăbiră să acopere jarul roșu cu cenușă și puseră ce arsese În lădița de cărbuni, arătând foarte mulțumiți de ei Înșiși. — Sunteți aici cu toții? Intrând, Tokichiro se Înghesui prin grupul lor și-și Încălzi mâinile deasupra vetrei. — Nevrednica mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
aici cu toții? Intrând, Tokichiro se Înghesui prin grupul lor și-și Încălzi mâinile deasupra vetrei. — Nevrednica mea persoană a fost Însărcinată să se ocupe de aprovizionarea cu cărbuni și lemne de foc. V-aș fi recunoscător să mă ajutați. Tinerii samurai schimbară priviri neliniștite. Tokichiro luă cleștele lung de metal care fusese pus În vatră. — Nu-i așa că anul ăsta e grozav de frig? Să acoperiți așa cărbunii... nu vă puteți alunga gerul din oase doar Încălzindu-vă degetele. Dezgropă câțiva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
de a economisi nu reușiseră decât să-i amărască și să-i enerveze pe vasali. Primul lucru pe care-l făcu Tokichiro fu să-i elibereze pe vasali de această interdicție. Apoi, se Înfățișă la Nobunaga cu următoarea propunere: — Iarna, samuraii mai tineri, pedestrașii și slugile Își petrec zilele În casă, mâncând, bând și lenevind la taclale. Înainte de a economisi din cărbunii și lemnele de foc, eu aș sugera, cu umilință, ca Domnia Voastră să ia măsuri ca să Înlăture aceste rele obiceiuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
și supravegherea regulată a provinciei. Apoi, cel mai important lucru, antrenamentele cu lancea și cu armele de foc, proiecte de construcții În castel și, pentru slugi, când aveau timp, și potcovitul cailor. Motivul? Ca să nu piardă vremea. Unui comandant militar, samuraii subordonați Îi erau dragi ca propriii lui copii. Legătura dintre senior și vasali, care juraseră credință absolută, era la fel de strânsă ca aceea dintre rude. În zilele de bătălie, aceștia erau oamenii pe care avea să-i vadă murind. Dacă nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]