2,378 matches
-
culturală și introducere tehnică, putem vorbi „cu cărțile pe masă”, în limba națională. Problema rămâne, așa cum am arătat eu însumi de mai multe ori, instituționalizarea noilor apariții editoriale: introducerea lor în programe de curs, dezbaterea lor în seminar și reviste savante, poziționarea lor în contextul conflictelor canonice din fiecare disciplină. Pe acest teren, multe rămân de făcut, deși există tot mai numeroase periodice academice de bun nivel, fiindcă suntem în continuare în situația de a vedea cum cărțile de idei sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dezbătute public mai ales de cronicarii literari și intelectualii publici „generaliști” proveniți din câmpul literar, deși cei mai mulți dintre ei nu au competența necesară. Următorii ani ar trebui să aducă în țara noastră o trecere de la receptarea preponderent publică a cărților savante la aceea preponderent academică. Altfel spus, ar trebui să vedem că dezbaterile declanșate în reviste culturale „generaliste” sunt de regulă (deși în nici un caz nu trebuie să devină exclusiv) prelungiri către domeniul opiniei publice ale unor controverse academice, și nu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Constantin Drăgan, fost membru al Gărzii de Fier devenit multimilionar în Italia după al Doilea Război Mondial, a îmbrățișat protocronismul și l-a sponsorizat, sau a fost el însuși autorul câtorva dintre cele mai virulente (sau, pentru sceptici, ridicole) manifestări „savante” ale ideologiei culturaliste amintite. Drăgan, în ciuda infamantului său trecut legionar, era prieten apropiat al lui Nicolae Ceaușescu și a aranjat ca „operele” acestuia din urmă să fie publicate în Occident de edituri respectabile. Istoria intelectuală și politică a protocronismului merită
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
teorie și practică, între universalism și particularism. știm ce au propus „liberalii academici”, știm și că propunerile lor nu au fost câtuși de puțin folosite în practica politică, aceasta din urmă fiind mai interesată de policy papers decât de opuri savante. Odată cu trecerea timpului, formidabilul Hayek, alături de alt mare autor „paleoliberal”, Ludwig von Mises (de la care, între altele, Hayek a preluat un viguros antistatism), a devenit referința unei forme dogmatice de liberalism, greu de îmbrățișat după sfârșitul Războiului Rece fără a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
de știut că nivelul polemicii e foarte ridicat, deoarece Dworkin are de combătut adversari redutabili, universitari ca și el ori „practicieni” cu solidă formație filozofică precum judecătorul Richard A. Posner, preopinentul său în speță, prolific și respectat autor de publicații savante. Asemenea dezvoltări istorice nu sunt triviale, și ele constituie un puternic argument împotriva lui Rawls. Poate mai puternic și mai ușor de tranșat decât alte argumente subiacente ale lui Gray contra lui Rawls, bazate pe premisa că viziunile (mai raționale
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
cunoaștere, de reflecție și de acțiune. În România, unde conversațiile publice despre societatea bună sunt aproape exclusiv înfruntări de „animale politice” puțin școlite filozofic, deci ascultând de regula darwiniană a „supraviețuirii celui mai adaptat” mai curând decât de sugestiile disputelor savante, asemenea lucrări sunt (deocamdată?) menite să formeze un mediu profesional și publicistic în stare să se angajeze în și să disemineze polemici doctrinare. Totuși - în acest sens am scris și eu aici -, ar fi bine ca specialiștii, atâția câți sunt
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
televizor meciuri de baschet și a mânca pizza - distracție de plebeu care ar trebui să arate că „Abe” rămâne un parvenit, deși un parvenit ar fi poate mai prudent și ar ține să-și epateze anturajul, invitându-l la discuții savante, audiții de operă și sherry. În această logică intolerantă a amintirii, chiar calitățile lui „Abe” sunt constant asociate cu defecte majore: „Abe” trăiește din plin sfâșierile psihologice ale intelectualului evreu (american) ateu, ceea ce îl apropie de „Chick”, dar îl detestă
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
sistem; cursa înarmărilor și corupția sistemului militaro-industrial american. și, desigur, (re)construcția unei societăți bune în America, o preocupare constantă care și-a găsit treptat făgașul comunitarist. Cele mai recente publicații ale lui Etzioni continuă să combine impresionantele sale cunoștințe savante cu experiența sa directă în mediile în care se elaborează și se analizează politicile publice, cu activismul său comunitarist și cu stilul deopotrivă frontal și persuasiv al intelectualului public; pe lângă frecvente apariții la radio și televiziune, la conferințe și congrese
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
kommunitarische Idee (Picus Verlag, Viena, colecția Wiener Vorlesungen, 1999). E vorba de un text de 64 de pagini, bazat tot pe o conferință publică, despre Martin Buber (1878-1965), eminentul filozof, teolog, traducător de texte sacre alături de Franz Rosenzweig, traducător, editor savant și repovestitor de imens succes literar al hasidismului (cunoscut în această calitate și la noi), pedagog, publicist și fondator de publicații (cum ar fi Der Jude, 1916-1924), activist civic și politic. Buber este fără îndoială cea mai importantă personalitate a
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
complementară, a publicat-o în 1887 fără ecouri notabile, a reluat-o după 1900 cu mare succes, declanșând și lectura greșită organicist-neoromantică de care nu avea să mai scape niciodată. În asemenea cazuri, nu poți decât deplânge faptul că operele savante au soarta operelor de ficțiune, iar intenția autorului unei teorii este treptat eclipsată ori răstălmăcită. 6. Vezi Ferdinand Tönnies, Comunidad y asociación, Ediciones Península, Barcelona, 1979. Soarta terminologiei germane în alte limbi este adesea tragică. Dintre exemplele legate de discuția
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
combinatorice ale variațiilor individuale și tipologice. Până la urmă, sistemul a fost abandonat. Poate așa se va întâmpla și în Statele Unite într-o zi. Dintre specialiștii români, tânărul istoric Marius Turda a studiat cel mai serios problematica rasei în teoriile (pseudo)savante și discursul public de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX cu specială privire asupra Austro-Ungariei. Vezi teza sa de doctorat încă nepublicată, Contesting National Superiority: Racial Thinking, Social Darwinism and Nationalism in Fin-de-siècle Hungary, susținută la CEU
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
a scris încă în mod sistematic, iar cărți ca aceasta a lui Lilla vor putea servi drept temeinice prolegomene. În multe situații, influența europeană este pur și simplu transplantată peste noapte în Lumea Nouă; cazul cel mai frapant este imigrația savanților evrei prigoniți de naziști, un contingent fără de care științele sociale și umanitățile ar arăta mult mai modest în Statele Unite, cel puțin între anii 1830 și 1980, poate pentru totdeauna, dacă socotim și generațiile succesive de discipoli; în științele naturale și
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
război cultural” în care profesori bine plătiți și cu acces la felurite alte privilegii și compensații „luptă” din turnuri de fildeș (universități relativ izolate de lumea reală până și atunci când sunt plasate în orașe mari; institute de studii avansate; periodice savante și general-intelectuale etc.) pentru cauza altminteri nobilă a tuturor exploataților, marginalilor, exclușilor; minorităților. E interesant să urmărim această dinamică a postmodernismului, de la doctrinarii sfârșitului anilor ’70, ca Lyotard, la corifeii anilor ’80, ca Baudrillard, apoi la autorii care au adâncit
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
multor orientări academice, intelectuale, ideologice, politice. Îndeobște, marile universități sunt saturate la nivelul discursului public de corectitudine politică, în vreme ce liberalii autentici, de stânga sau de dreapta (nu pseudoliberalii de stânga), își cuceresc anevoie pozițiile, trebuind să se afirme pe plan savant dincolo de orice „dubiu rezonabil”; liberalii de dreapta americani - care merg până la o formă osificată de liberal-conservatorism - își găsesc refugiul în universitățile și colegiile confesionale, îndeosebi catolice, institute, fundații - ceea ce nu întârzie să-i înăsprească, iar uneori îi transformă în ideologi
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
articularea unei valoroase filozofii politice liberale contemporane, teoretic subtilă fără a fi absconsă, mereu preocupată să dea răspunsuri marilor întrebări ale omenirii, dar neuitând să reacționeze la afacerile curente. Urmând exemplul profesorului lor, liberalii aronieni au scris astfel și cărți savante, și editoriale, demonstrând că inteligența superioară și curajul civic se pot exprima în ambele registre. Chiar dacă unii dintre discipolii începuturilor, spre deosebire de Aron însuși, au sucombat temporar „iluziei” comuniste în tinerețe - Franșois Furet, Alain Besanșon, Claude Lefort -, opoziția liberalilor neotocquevillieni (sau
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
Joppa, s-a refugiat numaidecît pe o corabie aflată în apropiere - corabie avînd pe galion o balenă și, aș adăuga eu, numită chiar Balena, așa cum unele vase sînt botezate în zilele noastre Rechinul, Pescărușul sau Vulturul. Nu lipsesc nici exegeții savanți care afirmă că balena pomenită în cartea lui Iona era doar un colac de salvare, un fel de centură umplută cu aer, cu ajutorul căreia prorocul a înotat și a putut, astfel, scăpa de înec. Sărmanul meu prieten din Sag-Harbour pare
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
am încredințat sarcina de a traduce tomul, dîndu-i o ladă cu lumînări de spermanțet pentru osteneală - ei bine, de îndată ce a zărit cartea, doctorul Snodhead m-a asigurat că Dan Coopman nu înseamnă Dogarul ci Neguțătorul. Pe scurt, această străveche și savantă carte neerlandeză trata despre comerțul Olandei și cuprindea, printre altele, un foarte interesant capitol despre vînătoarea de balene. în acest capitol, am găsit, sub titlul Smeer, adică Grăsime, o lungă și amănunțită listă a proviziilor din cămările și beciurile a
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai amintim, sunt surprinse cele mai adesea izolat, fragmentar. (Ă). Printre poemele care Însemnează, sub raportul oglindirii vieții sentimentale a omului nou, un exemplu pozitiv de realizare artistică, vom aminti Cântec (spus de o armonică) de Veronica Porumbacu și Tânăra savantă (Almanahul Literar, nr. 2-3) de Aurel Gurghianu. (Ă). Analizând acele câteva poeme aduse În discuție de articolul de față, am subliniat o seamă de pericole ce amenință poezia omului nou: viziunea statică a eroului, schematismul, naturalismul, formalismul și stilul declamativ
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
atâtor femei oropsite altădată, În oameni noi. În Idilă, Veronica Porumbacu surprinde un alt moment, În care primii fiori ai iubirii curate Își fac loc În inima unui tânăr muncitor. (Ă). Exemplele se pot Înmulți. S-a vorbit despre Tânăra savantă de Aurel Gurghianu (Almanahul literar, nr. 1-2, 1950), În care e descrisă o studentă de tip nou. Mai pot fi adăugate Poemul Înfrățirii tinerești, de Ion Brad, M-au trimis ortacii mei ori Satul meu și Stalin de Tiberiu Utan
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
schematism”, abstractism, retorism, dar și despre „ampla reconstituire a vieții deținuților politici din lagărul de la Târgu Jiu”; reproducem din aceste comentarii, În note32. CRITICA ȘI AUTOCRITICA CRITICII LITERARE Impresionism, formalism, schematism, dogmatism, lipsă de stil, exprimare neglijentă, ori greoaie, ori savantă, lipsă de patos critic și alte lipsuri se resimt din plin și În critica literară, nu numai În poezia și proza anului. Lucrul nu ne miră pentru că, din 1948 Încoace, nemulțumirile privind calitatea actului analitic au fost constante, ieșind la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
mai evidentă. Aceeași manieră o Întrebuințează Însă - cu mai mult rafinament - și alți critici. Așa se explică, Între altele, de ce Ana Roșculeț a fost decretată personaj tipic de către o parte de critică. Bazându-se mai mult pe Învățătura anumitor formule savante decât pe cunoașterea vieții și Înțelegerea problemelor actuale ale oamenilor muncii din țara noastră, criticii respectivi au privit figura Anei Roșculeț În chip obiectivist, din fotoliul unei critici dăunătoare adevăratei literaturi. La polul opus criticii dogmatice se află critica științifică
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
1950) ține un discurs ce nu are nimic de a face cu analiza versurilor. (Ă). În alte articole se cultivă o exprimare pretențioasă, când doctă, „academică”, când artificial lirică, pe cât de „meșteșugită” pe atât de răsuflată. (Ă). Preferința pentru exprimarea savantă, constând În Întrebuințarea unor fraze lungi, Încărcate, și folosirea neologismului chiar dacă se găsește termenul neaoș corespunzător, se vede În articolul Teoria leninistă a reflectării și spiritul de partid În cultură (Pavel Apostol). Iată câteva fraze culese Întâmplător: «Expluzarea ideilor morale
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
XVIII-lea au făcut dese și inutile temenele», (I.Pervain, Soarta unei cărți rusești din 1767, În Moldova și Viața românească, În Almanahul Literar, an, ll, nr. 3, martie 1951 , pp. 103-110). Adesea, goana după expresii prea „poetice” ori prea „savante” duce la folosirea unor termeni improprii ce dăunează limbii literare. Un critic spunea despre arta lui Deșliu: «Mijloacele de expresie ating aici acest voltaj, tocmai din pricină că poetul n-a rămas la suprafața viețiiă». etc. Același critic are, În cronica sa
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
un cunoscut autor de fabule „aceasta între noi adesea o vedem” ne vom aminti de chemarea „Înapoi la Kant!”. Doresc să previn asupra facturii relativ diferite a studiilor reunite în acest volum. Cele pe teme de filosofie teoretică sunt mai savante. Ele se adresează cititorilor familiarizați nu numai cu scrierile lui Kant în acest domeniu, ci și cu literatura contemporană de epistemologie și filosofie a științei. Dimpotrivă, cele care discută teme ale filosofiei practice sunt, atât prin tonul discuției cât și
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]
-
josnică, dar tăcerea într-un caz cum este cel prezent este datoria supusului; și dacă tot ce spunem trebuie să fie adevărat, nu este o datorie să afirmăm în public orice adevăr”. Sunt rânduri care pot fi citite drept o savantă justificare a unui compromis. Nu a fost totuși vorba de așa ceva. Pentru a găsi cheia atitudinii lui Kant este recomandabil să ne gândim în primul rând la modul în care a văzut el obligațiile sale, ca învățat, față de semeni. Deși
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]