1,552 matches
-
să-1 anin, subt călcâie nu se ivește țărâna și piatra ce mi se cuvin. Cum steaua nu are deasupra mea nici un nume, n-o pot ruga nici să se stingă, nici să rămâie. Pîn' la cercul de miazănoapte, unde auzi scârțâind în viforniță osia bolții, umblat-am prin feluri de locuri. Subt semn capricornic răzbii printre pinii cu umbra zgârcită. Seminții, pretutindenea altele, aprind alte focuri, și soarele-mpinge alt orruc. Fâlfâind ca din steaguri cu zariștea-ntreagă, soarta își face
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
obicei acolo. Ne-am așezat pe ramurile mai groase, cu spinarea sprijinită de trunchi, încercând să găsim poziția cea mai puțin incomodă, în așteptarea zorilor. Trecuse de miezul nopții, când, în loc de gâfâit de lupi, am auzit zgomot de copite și scârțâit de roți. Anunțate de o tremurătoare geană de lumină roșiatică, s-au ivit câteva umbre de cai. Alaiul era deschis de doi purtători de torțe lungi și sfârâitoare; venea apoi un pâlc de lăncieri: însoțeau un car acoperit, cu felinare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de vreme ce pumnalul le fusese înfipt la baza cefei. Nici mușteriul meu nu s-a plâns. Lama pumnalului i-a străpuns capul prin urechea dreaptă, gura fiindu-i astupată. Ne-a trebuit ceva timp să întredeschidem poarta, având grijă să nu scârțâie. Afară, cu spinarea lipită de ziduri, opt bărbați mă așteptau în întuneric. I-am luat cu mine în dormitorul soldaților, și ucigașii tocmiți și-au făcut meseria. Picioarele lor păreau să nu fie omenești, atât de silențios călcau. Militarii au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
să creadă că visa doar, un coșmar recurent de care În cele din urmă se eliberase. Ceasul arăta 5.09. De-acum somnul Îi trecuse. Luă cartea de pe noptieră și străbătu Încăperea În vârful picioarelor. Când o deschise, ușa băii scârțâi din țâțâni. Își lipi fața de zăbrelele jaluzelei. Jos În parcare, sub bec, Antonio stătea În mașină. Era așezat pe locul șoferului, cu brațele pe volan și cu privirea ațintită În gol. Avocata ei Îi spusese că În lipsa altor delicte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar fi ascultat pe el, căci inima lui era plină de ură. Iar Dumnezeu e dragoste și iertare. Fu curios să afle În fața cărei imagini sacre atât de mondenul onorabil Fioravanti se prosternase și se apropie câțiva pași - tălpile Îi scârțâiră lamentabil. În lumina nudă a becului părul creț și cenușiu al avocatului răspândea o aură argintie, ca și când ar fi fost stropit de picături de ploaie. În colțul din stânga al pânzei, ca și cum ar fi ieșit din casa ei, și mare ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
să mă răsfeți, Îi spuse, altfel mă obișnuiesc. Nu-și dădu seama că Îl tutuise. — Să rămâi fără femeie În casă e Într-adevăr o problemă, se alătură imediat discuției mama Guendalinei, tolănindu-se pe o sofa care o cuprinse, scârțâind. Și eu mă aflu În aceeași situație, e Îngrozitor. — Dar cum se poate asta? se miră mama lui Cristian. Iarăși? — A trebuit să o schimbăm, nu era bună, oftă mama Guendalinei. Femeile de serviciu nu mai sunt ca altădată. — Maja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
că asta ține de religie, descoperi gânditoare mama Carlottei. Îți aduci aminte ce mizerie era În India? Săraca Lucrezia a contactat o hepatită Îngrozitoare, Încă nu și-a revenit. — Eu nu Înțeleg de ce trebuie să mergi În vacanță În India, scârțâi o femeie care până acum fusese tăcută, privind-o pe Maja cu ochii fardați cu verde. Avea părul Încărunțit pe la tâmple - poate că era o bunică. Sau poate că nu, poate era o femeie cinică și răutăcioasă care avusese primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
care avusese primul ei copil la patruzeci de ani, nu ca ea, care la douăzeci și cinci o avea deja pe Camilla. Femeia aceasta se bucurase de viață, așteptase până la ultimul ovul și bine făcuse. Cine știe cine era. — De ce au europenii masochismul ăsta? scârțâi mai departe cinica. Merg În vacanță În locuri unde se lipește de tine. Mizeria nu e pitorească, e oribilă. E mult mai bine În Polinezia, acolo nu există sărmani. Sau măcar În Bermude, chiar dacă acum nu mai sunt atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
de el și să umple golul pe care Îl avea dinainte. Așa că ieșiră din tunel și o luară la stânga. SENS INTERZIS. Sensuri interzise. O conduse spre scara mobilă. Trepte și trepte de oțel ce se Îndreptau În sus, spre ieșire, scârțâind. Parcă nici nu se vedea capătul acelei scări verticale. Să urce. Să urc spre ieșire În ziua funeraliilor iluziilor mele. Nu te invit la cină, Îi spuse Emma Întorcându-se și aplecându-se asupra lui pe neașteptate, simțea impulsul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
te-am creat, eu te răpesc - Îmi aparții. Iar ea va plânge pentru că eu am iubit-o atât de mult Încât i-am acordat iertarea. Va regreta că este Încă În viață și remușcarea o va urmări pentru totdeauna. Alunecară scârțâind prin fața femeilor care, la trecerea lor, amuțiră. Maja, Îmbălsămată În fotoliu, nici nu se mișcase. Îi aruncă lui Antonio Buonocore o privire de dispreț nedisimulat. Ce necioplit. E incalificabil ceea ce a făcut. Să sperii așa copiii. La petrecerea Camillei. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și funcția pe care o deții, cine crede că știe cine suntem noi, cine ne caută În viața pe care o trăim vede doar umbra pe care noi o proiectăm. Dar noi nu suntem așa. Pe aleile din Gianicolo, prundișul scârțâia sub pașii lor. Un văl umed făcea să lucească mașinile parcate sub platani. Parbrizul Peugeotului lui Sasha era stropit de apă - ca de ploaie. Dar norii rătăceau și nu reușeau să se adune. Din când În când Învăluiau fața lunii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
umbrele dispar. Și totul revine la normal. Deoarece Camilla nu voia să-l lase să plece În camera lui, iar el era chircit și Îl dureau toate și voia să fie iertat, consimți să se Întindă pe pătuțul ei - care scârțâi sub greutatea lui. Camilla se adună la pieptul lui. Câteva clipe Îi păru că ea rămăsese cu urechea lipită de bluza lui, ascultând sunetele misterioase ale gazelor sale intestinale. Un joc care altora li s-ar fi putut părea dezgustător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
plâns ca niciodată. Toți copiii s-au speriat, Nică era încrezător, Toți s-au pus pe învățat, Nică era nepăsător, Până când, într-o zi, Fu rândul lui Nică, Pe Bălan a se sui, Dar el murea de frică. Ușa încetișor scârțâi, Sosi un elev de-afară; Nică spre ușă o zbughi Și spre casă parcă zboară. În spatele lui deodat’, Doi flăcăi urma-i luară, Nică tare s-a speriat, De frică era să moară. Nică fugea, fugea, fugea, Fugea mâncând pământul
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cel mai mic zgomot. Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar de colțul mesei, am deschis cu mari precauții ușa camerei, cu toate că știam că n-o să scârțâie, pentru că unsesem bine balamalele cu o zi înainte. M-am apropiat de scrin, am deschis încetișor sertarul mijlociu, am scos foarfeca cea mare cu care mama obișnuia să mă tundă, apoi am descuiat yala ușii de la intrare și am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
pus pe masă, pentru ca, în caz că i-ar fi trecut prin cap să mă verifice, să vadă că învăț. Ușa camerei a rămas întredeschisă, am auzit-o pe mama intrând și ieșind din dormitor, apoi intrând în bucătărie, ușa dulapului a scârțâit, cred că și-a luat un pahar, fiindcă am auzit apa curgând îndelung, pesemne ca s-o mai răcească, apoi a băut apă, aruncând în chiuvetă restul din pahar, și-a tras un scaun și s-a așezat, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
cum îl scosesem, pe urmă m-am ridicat, mi-am pus creioanele colorate și rigla lângă caiet, de parcă într-adevăr îmi făceam temele, și abia atunci am scos din buzunar soldatul meu de plumb, în timp ce desfăceam cârpa, am auzit cum scârțâie scaunul din bucătărie, și atunci mi-am zis că s-o fi ridicat mama de pe scaun și acuși o să intre, să vadă ce fac, așa c-am strâns repede soldatul de plumb între coapse și mi-am luat creionul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
numai spre eșichier, iar eu i-am spus, mulțumesc, dar nu-mi place să joc șah, dar el mi-a făcut semn din nou, arătând iar spre eșichier, așa că atunci m-am așezat pe scaunul de lângă măsuță, simțindu-l cum scârțâie sub mine, iar nenea cel negru deodată și-a întins mâna și a apucat pionul dinaintea regelui alb și l-a mutat cu două pătrățele mai în față, apoi a mutat și pionul de lângă regină, dar numai cu un pătrățel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
știe când poate să-mi fie de folos, ei, și de cum mi-am luat mâna de pe al doilea cal, nenea cel negru a și făcut o mutare cu nebunul de lângă regină, iar când și-a mișcat mâna, am auzit că scârțâie ceva în interiorul lui, și atunci m-am ridicat și m-am uitat mai bine și abia atunci am observat că nu joc șah cu un om în carne și oase, ci cu o mașinărie, o păpușă mecanică, am învățat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
lemn era din piele, la pipăit se simțea ca o mână adevărată, de om, numai că mult mai rece, am simțit cum i se mișcă oasele și tendoanele pe sub piele și iarăși am auzit scârțâitul ăla, probabil că încheieturile-i scârțâiau, fiindcă și-a retras mâna, apucând calul, și abia atunci am observat că și piesele de șah erau cu totul deosebite, negrele erau sculptate din lemn de abanos, iar albele din fildeș, și fiecare înfățișa câte un monstru, albele era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
iar când i-am oferit tura ca să-i pot lua pe urmă regina, n-a mușcat, de parc-ar fi știut exact ce gândesc, de parc-ar fi știut dinainte care va fi următoarea mea mutare, tot mișcându-și mâna, scârțâind, probabil că s-a încălzit ceva în el, fiindcă a început să miroaă a unt rânced, și în timp ce mă punea la colț tot mai des, luându-mi tot mai multe piese, parcă i s-ar fi accelerat mișcările, și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
și colbuită, am știut că nici de-al dracu’ n-o să-l las să-mi dea mat, și atunci am întins mâna și am luat de pe tablă regele alb, iar mașinăria s-a întins după mâna mea, dar încet și scârțâind, eu fusesem mult mai rapid, și atunci mașinăria a mârâit și s-a uitat la mine și, pentru o secundă, mi s-a părut că ochii-i fulgeră furios, pe urmă cu o mișcare violentă a brațului scârțâitor a măturat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
-le, pe rând, pe divan, m-am strâns lângă perete cu genunchii ridicați peste care mi-am încolăcit brațele, rămânând așa, acolo pe pat, și trăgând cu urechea la foșnetul hainelor, apoi mama s-a dus în cămară, ușa cămării scârțâia, mama a scos un icnet, știam că a luat valiza de pe raftul cel mai de sus, și a cărat-o în cameră, roțile de pe fundul valizei s-au lovit de gresia din bucătărie, și atunci mi-a trecut prin minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spunând să-i fie țărâna ușoară lui nea Vasile, a mâncat mămăliga, a vărsat puțin spirt din borcanul lui, apoi a băut o gură, atunci am luat și noi din mămăligă, pe alocuri era neagră de funingine, simțeam cum îmi scârțâie printre dinți, dar gustul îi era acceptabil, mai ales pentru că mai atenua din gustul amar de fum, au mâncat și ceilalți, a mai luat și caporalul o bucată, apoi și-a dus borcanul la gură, a băut pe nerăsuflate tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
căzîndu-i În decolteu, În cizmele de cauciuc, urcîndu-i-se pe coapse, pe fustă... Se zbătea ca Într-un coșmar, incapabilă să priceapă cum de era cu putință un asemenea lucru, Încercînd să se descotorosească de micile animale de pe spatele ei, care scîrțîiau ca nisipul sub tălpi. Picioarele păroase o zgîriau, scăpă volanul din mîini. Mașina făcu o Întoarcere de 180° , căci nu mai izbutea s-o controleze, și Începu să alunece inexorabil spre rîpă. O lumină orbitoare se apropie foarte repede, făcînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea. O luă de braț și Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]