4,770 matches
-
știi că nu am amuțit sunt chiar bine. îngerii au cernut zăpezi ca-n basme peste mine și-o zână prea frumoasă c-o baghetă m-a întinerit. știi zilele s-au transformat în fecioare visătoare ademenindu-mă să mă scald în lava unui vulcan nopțile au devenit dintr-o dată prietenoase asemeni altarelor unde rugăciunile au har ah și inima din piept îmi tresaltă grăbită parcă ar fi o copită de cal la trap alergând dacă ar fi pusă la jug
ELEGIE PENTRU O AŞTEPTARE (II) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364137_a_365466]
-
necinstei. Mă mir că nu îți e rușine și nu se crapă pământul în fața ta și poți vorbi cu atâta ușurință și fericire de lucruri de-astea. Cenușă ar trebui să-ți pui în cap, în apă fiartă să te scalzi nu să sari în sus de bucurie pentru astfel de fapte... Șerban nu o mai auzi. Își înșfăcase servieta, luă scrisoarea din mâinile Mariei ce încă era prăbușită în scaun, doar glasul îi revenise și tuna ca un fulger, și
DESTIN ( TITLU PROVIZORIU, VOLUM ÎN LUCRU) de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1141 din 14 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364101_a_365430]
-
O sală mai mare își diminuează acustica, rezonanța sunetului se propagă diferit. Această sală are forma unui dreptunghi, în stil neorenascentist, cu cariatide și plafon casetat, cu enorme candelabre în formă de clopot, făcute din cristal și pietre Swarowski. Este scăldată în ocru și roșu, predominând aurul. Privind aurul care-i dă o strălucire deosebită nu mi-am putut stăpâni gândul să nu-și pună obsesiv o întrebare: oare în ce parte a sălii dă strălucire aurul nostru de la Roșia Montana
LA CONCERTUL DE ANUL NOU ÎN VIENA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364134_a_365463]
-
alb și roz . "Copilul se dă în leagăn în mână cu un ram înflorit de cireș". (haiku-japonez) Există multe varietăți de cireș: cu flori albe și simple, albe cu nuanțe roz sau roz pur. Parcurile și grădinile de lângă temple sunt scăldate într-o mare de flori de la nuanțe de alb până la cele de roz ca și cum un pictor nevăzut s-a jucat prin parcuri și grădini, colorând la întâmplare, pomii. Până și instituțiile au câțiva cireși prin apropiere. În părculețul din fața școlii
SAKURA-FLOAREA DE CIREŞ JAPONEZ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364242_a_365571]
-
Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 927 din 15 iulie 2013 Toate Articolele Autorului te sărut mare și-ți cuprind orizontul în brațe lorelai s-a făcut frig vino la mine să-ți arăt munții de valuri în care se scaldă ocheanos marea se mișcă precum un uriaș ce se naște din genuni străpunge timpul până-n vremea lui ulise când homer a fost orbit de un pescăruș și s-a revărsat peste memoria noastră ca un blid de argint găsit ca
LORELAI ŞI MAREA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364254_a_365583]
-
meu în hurtă Zboară lângă alte doruri Precum păsările-n stoluri Fie toamna cât de rece Numai dorul meu mai trece Ca o umbră grea, nomadă Între toamne să te vadă... Fie toamna cât de caldă Numai dorul meu se scaldă În a lacrimilor ploaie Când văzduhu-abia îl taie ... Fie toamna cât de tristă Numai dorul meu rezistă Neoprit din zbor prin lume Fără număr, chip și nume ... http://www.youtube.com/watch?v=Eq8ZQrRpkBk Referință Bibliografică: Fără număr, chip și
FĂRĂ NUMĂR, CHIP ŞI NUME (ANTI-MANEA) de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363162_a_364491]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CORNELIA JINGA HETREA - CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 Autor: Cornelia Jinga Hetrea Publicat în: Ediția nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului CREANGA DE CUVINTE În amiaza bunătății, se cuibărește lacrima mea, ce scaldă o creangă de cuvinte, și îmbobocesc lumini, când gânduri de noapte caută șchiopătând adăpost, când eu mă străduiesc să las la vatră tinerețea timpului puțin rămas, dar nu pierdut. PLĂPÂNDA PLOAIE Plăpânda ploaie îmi cere-adăpost când fuge de propria-i
CREANGA DE CUVINTE (POEME) 1 de CORNELIA JINGA HETREA în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363195_a_364524]
-
vânt din calea demonului răzbunător ce se năpustise asupra lor. Ziua era pe sfârșite, iar bătălia câștigată. - Bravi oșteni, adunați-vă rândurile și să pornim pe urmele vrăjmașului până la Dunăre și chiar dincolo de ea. Să-l înghesuim și să-l scăldăm în valurile bătrânului fluviu până ce balaurul otoman își dă ultima suflare. Să-l zdrobim și să-l băgăm în propriul lui bârlog, așa cum zicea Paloș! - Măria Ta, suntem alături de tine! - Atunci vă poruncesc! Să ne dăm mâna sub zidurile Constantinopolului
II. NĂLUCA DIN IUREŞUL BĂTĂLIEI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363257_a_364586]
-
Treime este în același timp o identitate absolută și o pluralitate absolută. Teologia creștină a exprimat întotdeauna omousianitatea celor trei persoane divine și deosebirea lor ipostatică. Sfântul Grigore de Nazianz spune: "Când vorbesc despre Dumnezeu, voi trebuie să vă simțiți scăldați într-o singură lumină și în trei lumini. Eu spun trei, gândindu-mă la caractere proprii sau la ipostase... Și spun una sub raportul ființei, adică a dumnezeirii. Căci există acolo o împărțire neîmpărțită, o unire care păstrează deosebirea. Unul
DESPRE EXISTENŢA, MISIUNEA ŞI SOBORNICITATEA BISERICII ÎN DUHUL SFINTEI TREIMI. O ABORDARE DIN PERSPECTIVA TEOLOGIEI PĂRINTELUI PROFESOR DUMITRU STĂNILOAE [Corola-blog/BlogPost/363184_a_364513]
-
băiat Ce mă admiră de peste ocean, Lacom admir poștărița, n-o am. Cânt 4 Reversul unui zbor, O amintire de cocor, Din cormoran nu scoți un ban, Sunt cel ce spală umbrele pe apă, Doar albul ne învață și ne scaldă, Din scorburi vin ciclopii mult prea hâtrii, Se-nvârte moara vieții, se învârte, Când se cosește iarba fără voie, Poți să-l decapitezi pe zeul Joe. BORIS MARIAN București 9 august 2014 Referință Bibliografică: Staliniana-2014 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN
STALINIANA-2014 de BORIS MEHR în ediţia nr. 1317 din 09 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368292_a_369621]
-
-n coconul de vers mă transform și pornesc Pe o pantă de cer aplecată spre lut. Mă dezlegi de prezent...mă izbesc de trecut Frâng în pumn dimineți și amieze de foc Ca s-ajung în alt vis să mă scald în noroc Și să cântăr și eu în balanța de rai Coborâșuri de-april și urcușuri de mai În zigzag de-ntâmplări netivite de ploi, Necrestate de vânt și cu bâlbe șuvoi. Parc-o mână n-o am și respir
CONTRAPUNCT RĂSTURNABIL de AURA POPA în ediţia nr. 1334 din 26 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368368_a_369697]
-
de sare Și dezgolind tăcerile-ți absurde... AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile albe - așternuturi Se lasă-alene răsfățat de mare. Alunec, lin, printre zăbrele
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
valseaz-acum amurgul Când îmi șoptește tainic Demiurgul: „Veghează-i umbra ațipind pe-o carte...” CÂND CURCUBEIELE VOR SCRIE-AMURGURI Când curcubeiele vor scrie-amurguri, Smaralde înflorind sclipiri prin iarbă Desprinde-ți gândul din trăirea oarbă Zăgăzuită-n bocetul din burguri. Privirea-ți scaldă-n limpezimi de iazuri, Pe pleoape moi purtând oglinzi de rouă Când se-nroșesc sub strai de lună nouă Mușcatele-amorțite pe pervazuri. Așteaptă, sub o ploaie de narcise, Să zemuiască-n mâna ta un mugur, Când buzele-ți vor aromi
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
De ce să nu fie bine, întrebăm, spuneți-mi de ce! Însă ei căutau încurcați către vârfurile pantofilor și murmurau crede-ne pe cuvânt, așa e mai bine. Dar uitați-vă ce minunăție de flori, ce lumină - strigam piciorul curcubeului îl văd scăldându-se între nuferi, trec păsări care par a veni din țară de dincolo de marginea lumii iar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine. Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci, tocmai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
te duci.De ce să nu fie bine, întrebăm, spuneți-mi de ce!Însă ei căutau încurcați către vârfurile pantofilorși murmurau crede-ne pe cuvânt, așa e mai bine.Dar uitați-vă ce minunăție de flori, ce lumină - strigampiciorul curcubeului îl văd scăldându-se între nuferi,trec păsări care par a veni din țară de dincolo de marginea lumiiiar cerul are o uimitoare nuanță de mov cu ecouri marine.Tocmai din pricina asta, a spus ea, e mai bine să nu te duci,tocmai fiindcă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
trebuit să mă întorc... Micul tăpșan era neschimbat, mirosul putreziciunii roditoare, fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau, laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș. Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor, lacrimile care începeau să-mi scalde obrajii de bucurie erau... de ... Citește mai mult În spatele magazinului din colțam văzut dintr-odatămicul tăpșan călător prin timp:o palmă de asfalt, niște borduri fărâmate,o îmbrățișare de arboriși mormane de frunze arămiiîndemnându-mă să le răscolescspre a găsi ghiocei și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
trebuit să mă întorc...Micul tăpșan era neschimbat,mirosul putreziciunii roditoare,fulgerul vrăbiilor că atunci, ca atunci erau,laolaltă cu norii, umbrele și pașii mei de uriaș.Doar că atunci, pe atunci, la vederea lor,lacrimile care începeau să-mi scalde obrajiide bucurie erau...de ... VII. ÎNCĂ, de Răul Bâz, publicat în Ediția nr. 1449 din 19 decembrie 2014. o noapte în care se aprind globular sentințele părinților pustiei... dreptatea lor aplicată pe suflet ca o cămașă de forță... repede, repede
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]
-
de speranțe mi-ai dăruit mereu. Castelul meu de vise de tine-a fost clădit În ochii luminoși mi-ai așezat doi aștri. De îndoieli aveam, la tine-am poposit. Albastru-mi înflorește precum o gențiana Privirea de mi-o scald într-a ta privire. Momentul, lângă tine, iubirea mea semeața E-o clipă ce-aș scălda-o mereu în nemurire. Îmi cresc din suflet ramuri cu muguri de iubire. Zvâcnirea aripioarei de flutur colorat În inima o simt atunci când mă
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
ochii luminoși mi-ai așezat doi aștri. De îndoieli aveam, la tine-am poposit. Albastru-mi înflorește precum o gențiana Privirea de mi-o scald într-a ta privire. Momentul, lângă tine, iubirea mea semeața E-o clipă ce-aș scălda-o mereu în nemurire. Îmi cresc din suflet ramuri cu muguri de iubire. Zvâcnirea aripioarei de flutur colorat În inima o simt atunci când mă privești De-mbrățișez pământul și cerul înstelat! Potop de nestemate învăluite-n dor Ne-acoperă-n seninul nopților
IMI CRESC DIN SUFLET RAMURI de DOINA THEISS în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368406_a_369735]
-
Acasă > Poezie > Delectare > CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? Autor: Coști Pop Publicat în: Ediția nr. 2035 din 27 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Lumini și umbre, pe chipul tău frumos, ars de soare, scăldat uneori de valuri, sărutat de mine, pe nesaturate, mângâiat de vânt, străbătut de lacrimi și mai apoi, de zâmbetul, ce mă-nfioară, mă-ntreb, când l-am văzut ultima oară ? Mi-e teamă, să-l ating, cu mâinile-mi prea aspre
CÂND NE-AM IUBIT ULTIMA OARĂ ? de COSTI POP în ediţia nr. 2035 din 27 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368419_a_369748]
-
noi va fi credința. // Iar focul ni-l vom stinge peste vremi / În care leagăn ne va fi căința? / Purta-voi între pleoape suferința / De stânca dorului să te rezemi. // Ascund în pași cadențe de vioară / Și ochii mei se scaldă-n tristul burg, / Nerăbdător sunt ca întâia oară, // Deși în taină anii mi se scurg. / Cum să te cânt de-acum, seară de seară, / Când pașii se îndreaptă spre amurg?” (Sonet VII). Poeta, după propria-i spusă, dorește să clădească
UN VIS DE NEMURIRE – TRECÂND PRIN ANOTIMPURI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368385_a_369714]
-
Te-mbrățișez cum se cuvine, Sub umbra ta mângâietoare Zidesc în versul meu destine. În floarea ta cotropitoare Îmi aflu clipa-n bucurie, Luceafărului du-i scrisoare De dragoste și veșnicie. DOR NEÎMPLINIT Marea se zbate prin maree, Soarele-și scaldă al său chip, Și oamenii ca prin tranșee Se-ntind pe plaje cu nisip. A fost să fim vecini cu ea, Așa au hărăzit profeții, Iar valul ce i se spărgea De-atunci își caută poeții. La mii de musafiri
GRUPAJ POETIC DEDICAT LUCEAFĂRULUI de VIRGINIA VINI POPESCU în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368449_a_369778]
-
șoptește, / Din clopotul nemărginit, / Iubitului ce-o urmărește / În nopțile cu cer vrăjit. // Prin gestul tandru de lumină, / Pământului îi dovedește / Că are zile când suspină, / Căci după viață iar tânjește. // Atunci, chiar fața își ascunde / Să nu i-o scalde mândrul Soare, / Genele ei au urme ude, / De dorul vieții Selenare.” (De dorul vieții selenare). Virginia Vini Popescu i-a dedicat savantului o odă, intitulată: „Savantule, măria ta!” în care îi proslăvește meritele de a descifra tainele lumii. Și autoarea
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
neuitare, / Fiindcă-l iubesc spre nemurire, / Pe Eminescul nostru mare.” (Marea mea iubire). Totodată, recunoaște că și meleagurile Ozanei, pe al cărei mal „s-au scris povești”, au fermecat-o din copilărie. Prezența lui Nică se simte și astăzi acolo, scăldându-se în apele sale, laolaltă cu alți copii. Pe de altă parte, „Poeta de la Văratec” își plânge și acum poetul pe care l-a iubit toată viața și l-a urmat până și-n moarte. Veșnic nemuritor, făcând să vibreze
O VOCE CONŞTIENTĂ STRIGÂND ÎN PUSTIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/368379_a_369708]
-
sunt aceiași nori, Stepe în lărgimi; Și munți, și râuri lângă flori, Stânci pe înălțimi. Pricepeam al artei secret Poeme născând. Și peste umăr șevalet Din aripi dansând... La răscruce, din căutări Renășteam ca-n schit Și în expresivitate Mă scăldam uimit... ---------------------------------- * Oleg Goncearenko este unul dintre cei mai premiați și apreciați poeți din literatura contemporană ucraineană. La ultimul congres internațional al eminescologilor a prezentat tălmăcirea sa în ucraineană a poemului „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie?” de Mihai Eminescu
TĂLMĂCIRI: OLEG GONCEARENCO (UCRAINA) de PAUL POLIDOR în ediţia nr. 2078 din 08 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368477_a_369806]