1,144 matches
-
povestiri, care mai de care mai deocheate. Noi, copiii, roșeam și pufneam pe sub nas. Mai mult ne făceam că n-am auzit bine sau n-am înțeles tâlcul lor. Timpul trecea, de muncit se muncea, dar și... somnul venea. Ne scărpinam la ochi și ne era rușine să ne retragem la culcare, tocmai noi, gazda. De aceea începeam a moțăi și ne cădeau știuleții din mână. Tata văzându-mă m-a întrebat: Ce s-a întâmplat? Ai găsit păpușoiul roșu? Arată
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
mama. Atacul bestiilor țopăitoare s-a declanșat în timpul nopții. Simțeam că pe trupul meu se plimbă niște gângănii care mă pișcă, mă înțeapă, și care îmi provoacă un disconfort insuportabil. Mă întorceam când pe o parte, când pe cealaltă, mă scărpinam acolo unde pișcătura era mai dureroasă și apetitul vampirului era direct proporțional cu intensitatea absorbției. Fără rezultat. Încercările mele de a-i descuraja, de a-i îndepărta au rămas fără efect. Eram sub controlul lor total: gâtul, pieptul, abdomenul, bazinul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
asupra sistemului nervos al săltăreților un efect de incitare, potențându-le capacitatea combativă la cote mult mai ridicate. Prin urmare, au atacat. Toate zonele corpului meu au fost geometrizate, delimitate și împărțite între ei, într-o viziune absolut puricească. Mă scărpinam în neștire; ridicat în capul oaselor, făceam cu trunchiul mișcări automate, aplecându-mi torsul în față și în spate asemenea evreilor care, aflați în fața Zidului Plângerii, se apleacă înainte și înapoi, lovindu-și, în cadență, capul de cărămizile vechiului Templu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de pregătire pentru veșnicie; numai un om păcătos se teme de moarte. Din cugetări, doar acestea: „Lucrul cel mai scump e cinstea; dar ce folos. Unii o vând prea ieftin”; „Setea de mărire este întocmai ca râia, cu cât o scarpini mai tare, cu atât de mănâncă mai amarnic;” Nu zgârcitul are avere, ci averea îl are pe zgârcit!” Pagina sănătății cuprindea sfaturi privitoare la tuberculoză, periculozitatea fumatului, a consumului de alcool, urzica pentru leac, farmacia din casă etc. Erau încrustate
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
nebun zvârle o piatră în baltă și zece învățați nu pot s-o scoată. Din coadă de mâță sâtă de matasă nu se face. Surdului degeaba-i cânți de jele. De vrei sfat la treabă, întreabă pe leneș. Bogatul se scarpină și saracul socotește că caută să-i dee. Surdul n-aude dar potrivește. Se răsfață ca un ban în două pungi. Capra râioasă își ține în sus coada. Lauda de sine pute. Se laudă oala, că are să spargă căldarea. Prepelița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
simțiți? Rău. Așa? Atunci să duci și capra în casă. Și să vii să-mi dai de știre cum merge. Hm! Bine. Am să viu. Năcăjitul urmează porunca țadicului. Pe urmă, după douăzeci și patru de ceasuri, vine cu fața mai prelungă, scărpinându-se la tâmplă, subt zulufi. Ei? acuma cum o duceți? Rău, țadic, foarte rău! Vai de capul nostru. Mai rău nici nu se poate. Așa să trăiască dușmanii! Cum se poate? Atunci nu rămâne decât să te întorci cu mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la D-na I. văduvă, prietină bună și spirituală. Într-o zi D.G. devine văduv și cunoscuții îl îndeamnă să se căsătorească cu Dna. I. Nu, răspunde G., căci n-ași mai avea unde să-mi petrec serile. Ca să te scarpini, trebuesc unghii. Dumnezeu amână, dar nu lasă. Cine se teme de Dumnezeu nu se teme de oameni. Nici o lacrimă nu cade în zadar. Paserei străine îi clădește cuib Dumnezeu. Cine are a muri spânzurat, nu se poate îneca. Dacă vremea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
sa intelectuală, de felul: ”blatiștii vor fi dați jos din trenuri cu o gară înainte și puși să facă jogging” ,”va trebui să inventăm un detector de maghiari”, ”Băsescu are dificultăți în a număra până la zece”, ” Ziariștii procedează cum se scarpină maimuța” Totuși, eu nu găsesc aceste expresii vulgare, mai degrabă ironii fine și cu mult tâlc. Un lucru lăudabil, în mandatul lui Emil Constantinescu a fost organizarea unei conferințe de presă, după șase luni de la instalarea ca președinte al României
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
spate. Care cum a putut... Ion Roată: -Ba eu, tot n-am priceput... Boierul: Vai de mine, ce mă fac? Dumneata ești greu de cap. ** adresându-se țărânilor ** -Oare cum să reușesc, Pe Roata să-l lămuresc? Boierul se gândește scărpinându-se în barbă Boierul: Bade Ioane, bade Ioane, Boierul: Bade Ioane, cum se face!? Cu toții au priceput Doar dumneata n-ai putut!? Cu exemplul ce-am ales, Și-un copil ar fi-nțeles. Spune dumneata acu’ Ce-ai înțeles, si
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
mai probabil determinată de eșecul istoricilor păgâni de a spune povestea găsită în Geneză. Pentru intelectualii de la începutul Renașterii, cu toate acestea, atunci când Orosius a început să alunece, eternalismul a devenit o problemă de viață foarte actuala. Nimeni nu se scarpină în cap întrebându-se ce a fost "eternalist" la Titus Livius sau Sallust sau Herodot sau Tucidide. Dar cititorul renascentist al lui Orosius este posibil să se fi întrebat ce intenționa și dacă prin scrierea istoriei în felul lui Titus
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
acuzatul? Cu cine? Cu acuzatul cel de colo, care a furat niște găini. Să mă ferească Dumnezeu. Nu-l cunosc nici din tată, nici din mamă. Pune mâna pe cruce! Bietul Ion se execută de voie, de nevoie, după ce se scarpină în cap de necaz. Zi după mine: jur! Jur! Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Înaintea lui Dumnezeu și a oamenilor. Că voi spune tot adevărul, și nimic decât adevărul. Așa să-mi ajute Dumnezeu! Ion, amețit, repetă inconscient jurământul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai presus de ceilalți tovarăși ai mei, mă sculai în picioare și, adresându-mă lui Catrințaș, îi zisei: Măi Catrințaș!... Ia spune și tu ce întâmplări ai avut în viața ta de vânător? Ce să am, cinstiți boieri? răspunse pristavul, scărpinându-se în cap. Ce pot eu să vă spun, un biet țăran de la munte, pe lângă cele spuse de dv. care ați umblat și ați văzut atâta lume. Oricum nici tu nu ești de ieri de alaltăieri; ai calcat multe păduri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
e dezamăgit, nu știm. Nici n-o să aflăm prea curând. Cetățeanul nu pare prea dornic să dea explicații cuiva. Deloc nu pare. Doar să-i tulburi ocupațiunea și te ia din voleu. De nu te vezi te arde. Să te scarpini la testicule în public știe oricine că e un gest condamnabil. Asta dacă o faci pe furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
furiș. Ești penibil. Dacă, în schimb, îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de foaie verde. Te scarpini în semn de protest. Nu am vorbit niciodată și, deși îl văd cu o frecvență așa de mare, din poziția preferată pe care o am în pat, exact el îmi cad sub ochi, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
îți scuturi clopotele așa, ostentativ, pentru a epata burghezul, aici nu mai e absolut nimic obscen. Gestul împricinat te transformă într-un tip nonconformist. Interesant. Un rebel. Che Guevara era mic copil. Nu te scarpini, așa de foaie verde. Te scarpini în semn de protest. Nu am vorbit niciodată și, deși îl văd cu o frecvență așa de mare, din poziția preferată pe care o am în pat, exact el îmi cad sub ochi, nu cred că vom vorbi vreodată. Mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și din baltă, câinii lor și cei din vecini, slujitori ai omului, prop tiți jur Împrejur În coadă, mai aproape sau mai pe de lături, după cum se simțeau sau nu la ei acasă, dar toți cu ochii țintă la mămăligă, scărpinându-se de purici și de căpuși În fața focului cu limbi țâșnite din curpenii trosnind și scăpărând În noaptea cu șoapte și tălăngi obosite de umblet și de vipia unei zile Întregi de vară. Am mâncat din mămăliga răsturnată, galbenă și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Mănel arată ca un belfer: pantofi, pălărie, cravată, costum de opt milioane și palton cu guler de blană. E frig, paltonul îi ține de cald, însă Mănel nu s-a mai spălat de astă-vară și tot timpul ceremoniei funebre se scarpină. La sfârșit, Mănel nici nu se mai duce la firmă. Magazia e încuiată, domnul Dumitru e mort, așa că Mănel pleacă direct în Centru, la cerșit. Cu palton, pălărie și cravată, sperie lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lumea. Nimeni nu-i dă un ban. „La muncă“, îi spun unii. „Vinde-ți țoalele“, îi spun alții. Cu mintea lui mică și răvășită de evenimente, Mănel înțelege că în costum o să moară de foame. În plus, trebuie să se scarpine tot timpul. Un tarabagiu îl întreabă: „Bă, nu-ți vinzi costumul ăla, că te iau să dormi la depozit?“. „Ba-l vând“, zice Mănel, mândru că a rezolvat situația. Pălăria tiroleză verde „Ce prost se mai îmbracă unii“, și-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în acest chip să-mi atragă atenția că are copita despicată, negând hotărât și categoric posibilitatea îndeplinirii unei asemenea cerințe. Te lepezi de Satan? Trecând noi prin dreptul unui stufăriș, iar patrupeda simțind o mâncărime insuportabilă între coarne, tocmai se scărpina de zor, ceea ce însemna că frumoasa-i podoabă capilară nu-i permitea să dea curs unei atât de creștinești și tentante perspective purificatoare, fiind evident pentru orice om de bună credință că este o încornorată sadea, neputând ieși din cadrul subspeciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
în beznă ajutor, când nu se vede și nici nu se aude țipenie de om în jur. Așa că tac și mă mulțumesc cu niște gemete înfundate, pentru că genunchiul drept începe să mă doară. Iar în clipa când dau să mă scarpin la ochi și simt că n-am ochelari, fără să mă mai pot controla, încep să scot niște scheunături deznădăjduite. Chiar atunci se aud de undeva din față niște pași și tocănituri pe asfalt. Strig e cineva acolo și o
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
practic nu exista nici un loc inaccesibil lor. Nici măcar propria-mi persoană. Într-o noapte m-am trezit cu unul care-mi mergea pe buză. Într-alta am simțit ceva în ureche și din reflex, prin somn, am dat să mă scarpin ; mai întîi am crezut că-mi curgea sînge, dar apoi m-am trezit și mi-am dat seama că treaba aia vîscoasă nu-mi aparținea mie, ci lui - pur și simplu, îl storcisem. După cîteva astfel de experiențe, instinc tul
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
3, p. 63"/>), „Pute ca un jidan” (zicală maghiară, cehă, poloneză, germană etc. ; <endnote id="cf. 3, p. 64, și 83, p. 93"/>), „Curat ca apa În care s-a spălat un evreu”, „Mândru ca evreul de păduchii săi”, „Se scarpină [de păduchi] ca un evreu”, „Unge cu miere fundul unui evreu și totuși va puți mereu” (proverbe și zicale poloneze ; cf. <endnote id="70, p. 180, și 83, p. 94"/>), „Două brânze puturoase și un evreu fac trei Împuțiciuni” (proverb
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
p. 48)"/>. De altfel, o expresie similară există și În franceză : Riche comme un juif <endnote id="(3, p. 65)"/>, după cum există și alta, invers formulată, În poloneză : „Care evreu a fost vreodată sărac ! ?” <endnote id="(70, p. 121)"/>. „Dacă scarpini un [evreu] sefard - spune un proverb -, găsești dedesubt monede de aur” <endnote id="(361, p. 183)"/>. În tradiția populară românească și cea aromânească <endnote id="(511)"/>, legende de tipul celor de mai sus coexistă cu povești care subliniază cupiditatea evreilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cel din fața ei așa că lucrurile au luat-o iarăși razna: „Lam Întrebatu iar pe individu dacă el este Costachi Criste la cari nea răspunsu că se numește Grigori Topală și este de locu din Rusia”. După ce, probabil, s-a scărpinat bine sub chipiu, polițaiul continuase astfel: „Văzând că acest individu trimes sub numele Costachi Criste poartă numele de Grigori Topală și că este locuitor al Rusiei și că fimeia Nastasie Criste nul recunoaște de soțu, Îl Înapoiem Prefecturei pentru a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
acel Hușanu a avut curaj cu carul mare ca să se pună-n poară cu un hingher vigilent așa cum era cenzorul presei și tipăriturilor. Nedumerit de inteligența de care dăduse dovadă ziaristul, Costache se simțise depășit de situația creată așa că notase, scărpinându-se după ureche: „Asemenea maxime despre critică eu nu am Întîlnit În materialele noastre politice ideologice și de aceea am socotit că nu pot să apară Într-un ziar”. Deci, acesta era un tip extrem de mărginit iar orizonturile sale „intelectuale
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]