1,812 matches
-
pentru a le asigura respirația vitală. El nu putea străbate hiperspațiul și învinge anii-lumină. Extensii ale acestei ființe electronice semi-sensibile testau acum aerul eliberat adineauri și-și spuneau satisfacția întreținerii vieții în organismul lipsit de experiență al oamenilor. Semnalizatoare adiționale sclipiră, altele se stinseră. Fără fanfară, capcanele celor șapte crisalide se deschiseră, iar omizile dinlăuntru ieșeau din nou la lumină. Rupți de visele lor, cei șapte membri ai echipajului lui Nostromo apăreau mai puțin impresionanți ca atunci când erau adânciți în hipersomn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
este cea mai mare sorcovă ofilită pe care mi-a fost dat să o văd vreodată. Însoțind, probabil, marele ou tradițional, cîteva gherete oribile de lemn vînd obiecte la fel de „tradiționale”. Puțin mai încolo, o statuie poleită își desfășoară aripile simbolice sclipind în soare. În extrema cealaltă, Casa de cultură a sindicatelor este înfășurată pe toată suprafața imensă a fațadei sale cu un cearșaf publicitar care acoperă, pe o latură cel puțin, totala părăsire și paragină a instituției. Doar discoteca și barul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
-o iubeam: aveam brațele ei, sânii ei, părul ei, șoldurile, picioarele ei. Aveam pielea ei și oasele ei, iar pe buze gustul de eter al rujului ei. La o ureche mai aveam un cercel verde-smarald, de-al ei, iar celălalt sclipea în pat, între noi, printre hainele mototolite. Iar ea eram eu, corp lung și uscățiv de bărbat, piept costeliv, șolduri înguste, sexul ca un vierme între pulpele păroase, și mai ales ea avea fața mea, ochii mei, fălcile mele prelungi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sfârșit, vârsta. Fața demachiată, pe care acum începe să și-o macheze din nou, are ceva de mascul spân, asiatic. Sânii, minunați, sânt partea cea mai tânără a corpului ei. Cruciulița s-a agățat de vârful unuia dintre ei și sclipește acolo, pe perna caldă a mușchiului. Atâta s-a fâțâit, atâta și-a uscat părul cu foenul, atâta și l-a pieptănat în oglinda murdară la un colț și cu un șurub căzut, că, iată, s-a și făcut șase
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de la Grădina Zoologică. Trebuise să vină în camera mea pentru că dincolo maică-sa proba rochia. Nu era chiar atât de tânăr, avea douăzeci de ani, și-l chema Egor. Văzută de foarte aproape, în aerul purpuriu al camerei, fața lui sclipea de mulțimea firelor de păr blond din barba nerasă de câteva zile. Avea fălcile tragic ieșite în afară, nasul mare și drept, cu cartilaje vizibile, verzui, sub pielea uscată, ochi palizi. S-a arătat de la început prietenos față de mine, cum
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la scăpătat, cerul din partea aceea luase culoarea indigoului, dar în partea cealaltă, albastră-aburoasă, se străvedea deja luna. Umbrele ni se lungiseră hidoase spre câmp, ca niște insecte filiforme. Se terminase și ziua Carminei. În lumina apropiatului crepuscul, cărămizile casei noastre sclipeau ca rubinele. Casa părea că suge toată lumina din jur, lăsând aerul serii veșted, cafeniu. Un geam îndreptat spre apus ardea galben, cum arde sarea. Când să ne luăm rămas bun, am făcut brusc gestul (mie îmi părea de-a
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ataraxic. "Parcă-i Pink Floyd" se pomenea murmurând puștimea, dar își lua seama repede șicanând că ar fi un Pink Floyd "în mizerie". Indiferent de comentarii, zi de zi eroul nostru relua, cu evidentă încîntare, șirul de note întregi, care sclipeau stins și profund. Telente, vioristul țigan de pe scara șase, care avea trei fete încărcate de vulpi argintii, probabil omagii ale șirului incredibil de bărbați care se perindau prin casa lor zi și noapte, ascultase cu atenție muzica arhitectului, înjurînd uneori
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nici un fel. Degetele rămase din mănunchi continuau imperturbabil să fojgăie pe clape. Un miros greu, ca de odaie în care naște o femeie, se răspândi pe sub cetină. Când și ultimul deget căzu zvâcnind pe cauciucul striat de la picioarele arhitectului, saxofonistul, sclipindu-și barda sub stelele mici, făinoase, ocoli prin față resturile de caroserie prin care, pe alocuri, se vedea motorul întunecat și apucă strâns în pumn ciotul din care pornea celălalt mănunchi de degete. Dar, de data aceasta, când vru să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
La noi n-ați avut niciodată supă, de aceea ați slăbit. Noi nu păstrăm fiertura aceea, o dăm la paseri. ― Nici mie nu-mi place supa, încercai eu să o liniștesc. ― Aș fi vrut să-ți placă! spuse și-i sclipiră o clipă ochii. ― La urma urmelor, ce importanță ar fi avut? ― Pentru mama... Ar fi vrut să spună ceva, dar se opri. Eram și eu stingherit de această întrerupere și nu știam ce să cred despre lucirea aceea mânioasă a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
logodnă... Îl trase încet spre ea: Trebuie să ne grăbim, că ne așteaptă... Se lăsă dus ca un copil, întrebîndu-se ce i-ar putea spune, acum, după atâția ani, când, ajunși la capătul salonului, dădu deodată cu ochii de oglindă, sclipind scăldată în lumină, așa cum nu se întîmpla decât când toate candelabrele erau aprinse, și se opri, speriat și fericit totodată. Dar fata continua să-l tragă după ea. - Unde vrei să mergem? exclamă foarte bine dispus. Vrei să trecem prin
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mai plăcută a serii. Bineînțeles că, dintre toți, cel mai reușit a fost Niki ! Au adus-o apoi și pe Muti, au așezat-o într-un rocking-chair... Au stins apoi lumina și are încă în fața ochilor, atât de viu, cum sclipeau verde-portocaliu globurile în întuneric ! Și pe urmă, imediat, lumânările electrice cu capetele roșii, exact-exact ca niște feștile ! Și pe urmă artificiile ! Numai Niki era cam nervos, fiți atenți, fiți atenți, spunea, nu uitați că nu este un brad adevărat ! Nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
putoarea bine cunoscută a maidanului cine știe unde s-ar mai fi trezit ! Din fericire însă, printre scaieții ciufuliți și tufele de mătrăgună zăcea, ca de obicei, un câine cu blana putredă și dinții rânjiți, bâzâit de un roi greu de muște, sclipind verzi-negre în lumină. Ce chilipir mai căutase și Mironescu-tatăl făcându-și casa aici, tocmai la mama-dracului, lângă Șosea ! Sigur că iarna își ispășește cărpănoșenia trezindu-se cu lupii în curte și vara șomoiogind cu cârpe arse, ca să mai potolească țânțarii
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
nici binele n-o mai are... Și totuși, bietul Crist are dreptate să se roage în genunchi sub acest cer care în ani se tot întunecă, pentru că armurile strălucitoare îl înconjoară de pretutindeni, deasupra flutură stridentele panașe roșii, iar halebardele sclipesc amenințător în întuneric... Unele însemnări n-au cum să nu-mi aducă zâmbetul pe buze. De cum am intrat m-a izbit aerul de feerie ce îl dădeau lampioanele de hârtie colorată și ghirlandele cu poze atârnate de copaci. Dar apoi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
își ascunsese sub voaletă ochii neajutorați, ajunsă în atât de puțină vreme - cum, Doamne, cum ? - această făptură înspăimântătoare. Sub picurarea vie a lumânării, un cap înnegrit și micșorat cât pumnul, părând mai mic pe imensitatea albă a pernei, cu ochii sclipind înghețat, cu buzele vineții și arse. Nemișcată și doar respirând zgomotos, un ciudat șuier al aerului, ca o luptă cu ceva nevăzut asupra căruia ea își concentrase toată atenția. Eu sunt, știi că sunt eu ? îi șoptește prostește și, pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dar cum îl chema ? îmi aminteam împrejurarea, chipul lui, dar tocmai numele nu. Tot gândindu-mă, respiram cu plăcere aerul freș, ca de țară (chiar dacă și cu un iz de gunoaie), coșul trăsurii era ridicat și lumina moale a prânzului sclipea în copacii roșii și galbeni, care atârnau peste gardurile strâmbe de lemn. Apoi casele au rămas în urmă. De-a lungul șoselei era un șir neregulat de plopi și un vânticel plăcut îi despuia de frunzele care plouau, țepene, fără
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
observase că se întâmplă ceva, se agitau, își arătau unul altuia, priveau cu mâna streașină la frunte, din spate, din curțile ce le lăsasem în urmă se auzeau strigătele încântate ale copiilor și mulțumirea generală a crescut când au apărut, sclipind pe cerul festiv, cele cinci jucării argintii - cinci avioane Taube. înainte de a avea chiar și eu gândul pericolului, pământul s-a zguduit de un zgomot asurzitor ! Tot nu am intuit unde se afla primejdia și m-am spăimântat doar de
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-ți vibreze spasmodic, mesteci, luptându-te cu lacrimile care îți urcă din gât, cu strâmbătura care a și început să-ți încleșteze, ca o paralizie, obrazul, cu micul grohăit care zvârle înghițitura cleioasă în mijlocul mesei, orbitor de albe, pe care sclipesc cristalele, argintăria. Orăcăi, vomiți și plângi în farfurie, și lacrimile, și resturile acre îți strâng obrazul ca o mască astringentă... — Luați-o de aici ! Mai repede ! Mai repede ! strigă Muti și-și întinde degetul alb, pe care se cunosc, umede
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cum străjuiați sicriul pe traseul spre cimitir Îmbrăcați În uniforme școlare, ajutînd atunci cînd drumul neasfaltat, o uliță desfundată, punea probleme rudelor care Îl cărau. Era o zi senină și caldă de miez de toamnă, În cimitir, puteai să vezi sclipind funigei Întinși Între cruci. CÎt timp popa și-a făcut treaba, te-ai retras cu Florin și Răzvan spre gardul cimitirului și ați despovărat un gutui de fructe. Apoi din nou În curtea casei, pomana, pe mesele Întinse afară ați
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
scaun și se retrase câțiva pași, rezemându-se de bufetul lucios, instabil. Rămaseră în această poziție, John Robert, cu gura deschisă, fixându-l pe Tom, iar Tom holbându-se la imaginea tulbure a capului filozofului, îndărătul căruia soarele rece, radios, sclipea pe ramurile frământate ale mărului. După aceea, ca și cum n-ar fi existat nimic altceva de făcut, amândoi se așezară din nou. Tom își simțea inima galopând și obrajii arzându-i. Își spuse: „N-am știut că poți roși și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
destinului! Se întoarse spre ea zâmbind, arătându-și dinții pătrați, distanțați. Ochii lui foarte depărtați unul de celălalt, aveau o privire de nebun. Niciodată nu-și dăduse seama Diane că ochii depărtați dau o înfățișare demențială. Îi scânteiau și îi sclipeau ochii de parcă ar fi fost gata să izbucnească în râs - dar râsul nu veni. Părea extrem de binedispus. Hello, fetițo! HELLO, iubitule. Nu te-am mai văzut de mult. Hei, nuni, nuni, nu? Ești O.K.? O.K. Slavă Domnului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vântul îi luă umbrela, făcând-o să zboare pe pajiște. Tom scăpă florile din mână și începu să alerge după umbrelă, pe urmă nu mai reuși să găsească florile, care se aflau exact sub tălpile pantofilor lui. Deodată, o lumină sclipi în întunericul murdar. Stătu locului și urmări cum alte lumini pâlpâitoare se iveau la diferite ferestre ale casei; fetele nu trăseseră încă storurile. Siluetele se mișcau, purtând lumânări. Așteptă o bucată de timp, urmărind cum se reliefau pe rând dreptunghiurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
care a fost vindecat la Lourdes. Acesta a venit apoi și la școala lor și a povestit la toți elevii cum a fost vindecat. Mă uit cu atenție la ele, când povestesc și le văd fața surâzătoare și ochii cum sclipesc și în care se citește ușor emoția ce o simt. Le povestesc și eu ce mi-a relatat un sacristan în vârstă de la bazilică, un om foarte scund. Cum a venit acolo cu mai mulți ani în urmă un jurnalist
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
descătușat-prietenos, să zicem. Și după aceea? Dar ce altceva putea să urmeze dacă nu venirea iernii? Iată că Iulian se apropia de el, prin ninsoarea rară și nehotărâtă ce cădea peste curtea interioară a liceului, cu broboane de zăpadă topită sclipind ici și colo pe părul lins. Îl întreba: Ei? Ai mai fost cu ea la film? Ai atins-o măcar? Ești un tont, Dragoș. Tu ai să pleci la facultate, ea mai are de făcut un an de liceu și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
confundă cu sângele / neștiutor de vis, e o formă de sfidare a degringoladei ontologice, generale, al cărei dramatism e simțit doar de întrupările materiei, conștiente de statutul lor, pentru care Nu e simplu durata s-o umpli / cu altă durată sclipind de surprize, ci mai trebuie să Lăcuiți inima, lăcuiți-o / cu translucide demnități / (...) / dați cu vopsea curajul (...), dar cărora, de totdeauna, de când le-a dăruit-o Pandora, le rămâne speranța: Desigur trebuie să fie undeva / o minuțiozitate afectuoasă / asemenea firelor
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
și el pasărea. Zâmbind, dresorul i-a prins mânuța și i-a îmbrăcat-o într-o mănușă protectoare. La un semn, vulturul a trecut pe mâna micului admirator. Ca și cum s-ar fi așezat pe o creangă de copac. Ochii țâncului sclipeau de bucurie. Cei ai vulturului, ca niște mărgeluțe vii, îl priveau cu prietenie parcă. în culmea fericirii, băiețașul a întors capul către părinți. S-a bucurat în gura mare: Voilà, maman! Voilà, papa! Toți cei de față au izbucnit din
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]