1,949 matches
-
închinat omenirii, e un spectacol al minții. Textul are forță, e dinamic, efervescent. În timpul lecturii, lenea nu-și găsește cale să se strecoare printre cutele gândului. Lectura este plăcută și pentru scrisul său limpede, șlefuit, pentru stilul rafinat, subtil, cu sclipiri de gând și de emoții trăite. Cartea „Departe de țara cu dor", privită ca un întreg, se remarcă prin distincție și prestanță intelectuală aparte. Ea dă pulsație gândului frumos și naște boabă de speranță că nu ne vom desprinde de
LANSARE DE CARTE: „DEPARTE DE ŢARA CU DOR” DE MILENA MUNTEANU de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374284_a_375613]
-
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... Autor: Irina Lucia Mihalca Publicat în: Ediția nr. 392 din 27 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Prin ochii copilului, fulg în devenire... Privirea adâncă a copilului aducea lumina, nu întreba nimic, din infinitele raze, sclipiri albastre ce topesc pustiul îngheț, mânia, tristețea, balsam ~ rotunzii ochi pătrund în centrul inimii, mâna mângâie chipul, șterge lăcrima, viscolul ce-l cotropea prin timp, urletul umbrelor nopții, zâmbetul învinge fulgerul negru, ghearele demonilor ce-adânc îl sfâșiau. Coborâtor din
PRIN OCHII COPILULUI, FULG ÎN DEVENIRE... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362151_a_363480]
-
de mine ți-a fost dor atâta timp cât ai lipsit, să bați pamantu-n lung și-n lat să înțeleg că m-ai iubit. Și dacă vrei să îmi vezi ochii pe care-atat i-ai admirat, să vii să le săruți sclipirea să nu-i lași plânși, că e păcat. Să nu mai pleci de lângă mine iar dacă va mai fi să fie, să nu stai mult, c-am să te uit și-o să mă plângi, chiar daca-s vie. Dacă de mine
DACA de ANIȘOARA GURĂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362193_a_363522]
-
dezleg, Nu poți iubirea să o transformi , Pentru a urca pe suferința altuia Iubirea este o lege dată, pentru a fi urmată. E un copac al cărei rădăcini, Pulsează inima pentru a trăi. Cum vei lovi a mea candoare? Dintre sclipiri care niciuna nu dispare, Rămâi, rămâi cu bine! Când ochii mei se pierd în tine. CĂLĂTORIM Călătorim aici, mereu... Și traversăm adâncul defileu, Nimic nu e în zadar, Pe unde treci, arunci mereu un zar. Tu vii, din lunga ta
UMBRELE CAILOR (POEME) de CLAUDIA BOTA în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377690_a_379019]
-
Fără de a fi trăit? DORINȚĂ Mai lasă-mi doar o noapte-a ta iubire! Poteci de vise am să țes din ea, Ascunde-n lună iar a ta privire Și cuibul meu va deveni o stea. Îți voi adăposti mereu sclipirea Și te voi condamna dacă dispari, Dar, azi, cerșesc zadarnic amintirea Cu serile ce le pierdeam, fugari... M-ai îmbrăcat în straie de credință, M-ai dezgolit de dorul pătimaș; Eu ți-am trimis a mea făgăduință Că nu vom
ANOTIMPURILE IUBIRII (POEME) de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1418 din 18 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377748_a_379077]
-
cineva pe coridor“. Nazarie are simțiri stranii: „să simți cum cineva se apropie de tine și se pregătește să te asculte, cineva, pe care nu-l vezi, dar a cărui prezență o simți în bătaia sângelui și o recunoști în sclipirea ochilor vecinului tău... “. Prin prisma motivației psihologice, personajul-cheie este Simina, o fetiță de, doar, nouă ani. „«Copilul înfricoșător» este dealtfel și cel mai activ, în înțeles strict epic. Un agitator care tulbură realitatea și un agent care leagă semnele sosite
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
expansiune distrugătoare a timpului asupra tuturor elementelor din univers: "Și acest drum al pulberei, peirei, / Ca pe un plan l-am zugrăvit, ca mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
cînd în cînd, vocația de confecționer de grenade fumigene. Cînd vede că efigia-i pălește pînă la dispariție, aruncă grenada. Grenadă pentru uzul politologilor dezafectați. Ultima: Ceaușescu, cică, ar fi dus o catastrofală politică economică, dar a avut, în schimb, sclipiri de geniu în politica externă. I-auzi! Să regrete, oare, Brucanul, lipsa marelui sforar (de a cărui lichidare n-a fost străin), să-i regrete, oare, lipsa în fruntea actualului Minister de Externe? În locul lui Adrian Severin? Ce fitilist și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-l ude.) Odăile fabulosului Miki erau pline-ochi cu nu mai puțin fabuloasa lui colecție de tablouri, semnate de vîrfuri ale picturii ieșene, mai toate pășind, în vreme, cinstitul prag și bucurîndu-se de ospitalitatea șeicului cu mustăcioară Clark Gable. Sub sclipirile calde ale dauritelor rame, lumea ad hoc a lui Miki îi includea deopotrivă fără fandosite discriminări pe literați, matematicieni, actori, sportivi, agronomi, compozitori, pivniceri, economiști, voiajori. Doamne și domnișoare, periculos de frumoase, ornau cu rasa lor naturală antrenurile întinse pînă-n
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ne Îndeamnă să le ocrotim, să le cultivăm. Adevărul lui Socrate ne umilește, cel al lui Hristos ne mântuiește. Și mai este un aspect care nu suportă nici o asemănare. Socrate este un mare cărturar, pe care Îl putem respecta pentru sclipirea minții, a dialecticii sale și a exemplarității sfârșitului. Pe Isus, În schimb, Îl venerăm pentru forța regeneratoare și Întremătoare pe care o aduce, pentru promisiunea „Începutului” și a punerii la treabă a „infinitului” din noi. Cu El, speranța unui „om
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
legii poeziei pure și, totodată, un manifest liric „al generației de la 1930”, însă ideile iau o turnură aberantă, pe care lexicul, excesiv de prețios, nu o poate acoperi. Cele cinci poeme amalgamează maniere diverse, incompatibile adesea, verbozitatea strivind și cele câteva sclipiri de sensibilitate lirică. Versurile lui A. din Poezii postume, eliberate de povara unui modernism căutat, izbutesc mai mult să dea expresie dramei personale. Proza, tratând liric teme ca dezrădăcinarea ori viața „otrepelor sociale”, a „oropsiților”, e vădit anacronică. Renumele lui
ANCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285347_a_286676]
-
războiului. Anotimpul preferat este acela, instabil, al primăverii incerte, al paradoxurilor șocante, descoperite și expuse nu fără emfază, divulgând o obsesie a trecerii timpului și acceptarea prezentului echivoc: „Tare mi-s dragi zilele babii / Ninsori cu soare pe din două / Sclipiri de ger, obraz de rouă / Văzduh cu mâncărimi de scabii. // S-a zăpăcit în spațiu timpul / Din clipă-n clipă altfel pică / Când uliu și când rândunică / Nu-și știe ceasul anotimpul.” Schițată în linii mari, copilăria abia trecută este
ANDRONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285361_a_286690]
-
a celor mediatice: vedetismul (84%); sexualitatea (64%); lipsa de scrupule (42%); vulgaritatea (66%); senzaționalul (74%); îmbogățirea (46%). Televiziunea apare astfel în postura de principal promotor al star-sistemului și al valorilor „succesului” ca realizare „de imagine” în care valorile „materiale” sau sclipirile spectaculare eclipsează valorile intelectuale, rezultând un tablou confuz al valorilor. Totuși, familia și școala concurează televiziunea și previn încă instalarea ei în postura de mediator absolut al structurării modelului valoric al elevilor. Astfel, valori fundamentale ca adevărul și respectul (compasiunea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2237_a_3562]
-
silabe Întregi? Ca și În fața tinerilor Macaroni, unii cad În admirarea lor totală, alții Îi iau peste picior, fără să izbutească a-și ascunde aversiunea. Iată o mărturie: „Viața Îi e un vid desăvârșit. Cuvintele lui - vorbe goale, faptele - simple sclipiri, iar gândurile (dacă are vreunul) - năluciri peste năluciri. El mănâncă, doarme, umblă și vorbește cu totul altfel decât restul omenirii. Și totuși, biata creatură nu poate stârni teama. Ar fi un desăvârșit câine de salon, ar face o figură ridicolă
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
doar câteva. Iată, de pildă, chipul (mai exact, expresia feței). Toate trăsăturile sunt În prealabil studiate meticulos În oglindă de acești Narciși imperturbabili. Privirea trebuie să fie când absentă, trădând nepăsarea, când afectată, de o superioritate disprețuitoare. Nici o lacrimă, nici o sclipire de interes, nici măcar o melancolie. Monoclul, lornionul, ochelarii au o funcție precisă: chiar dacă nu sunt miopi, dandy-i trebuie să semnalizeze că nu văd sau, mai exact, că nu doresc să vadă pe nimeni atunci când intră Într-un salon, club
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
din simplul motiv că nu se prea dedica lucrurilor Îndeobște atribuite inteligenței? Era, În felul său, un mare artist; doar că arta sa nu putea fi clasificată și nu se exersa Într-un timp anume. Era chiar propria-i viață, sclipirea nepieritoare a Înzestrărilor hărăzite spre a se dezvolta doar printre semeni. Fascina prin Însăși persoana sa, așa cum alții fascinează prin operă. Valoarea Îi era instantanee. El scotea din torpoare - greu lucru - o societate teribil de blazată, savantă, pradă oboselii, asemenea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
construiesc teorii meteorologice și cosmologice naive, dar În care mitologia nu Își mai găsește loc: tunetul nu se datorează egidei agitate de Zeus, ci vântului care iese cu putere din nori. Pentru a explica fulgerul, Anaximenes face o analogie cu sclipirea strălucitoare născută din lovirea apelor mării de către ramele corăbiilor. Pentru el, soarele și luna plutesc ca niște frunze Între pământ și bolta cerească, unde sunt fixate stelele (P.-M. Schuhl, 1949, p. 170). Originalitatea milesienilor pare a veni din alegerea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
înălțare superbă, la infernul mundan), poezia lui e lipsită și de fundamentul filosofic-vizionar. Poate și de aceea vitalismul său este atenuat, ca și exuberanța formelor - ce rămân ale unui meridional temperat, trăind discret voluptatea luminii solare și a succedaneelor ei -, sclipiri de calcare și irizări de suprafețe marine, „pulberea de azur” a nisipurilor Balcicului, într-o suită de acuarele ținând echilibrul între grație și sobrietate, între evanescența simbolistă și fermitatea parnasiană a liniilor. O suită asemănătoare, mutatis mutandis, este aceea a
COLORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286333_a_287662]
-
unui murmur de lirism sobrietatea excursului. Valorile morale și cele poetice sunt, aici, iradieri ale temei navale. Opiniile literare ale lui B. sunt în genere cuminți, de bun-simț, cu o tendință, totuși, de retardare. O serie de evocări apar ca „sclipiri răzlețe” din vremuri care smulg sobrului vaporean o pioasă lacrimă, dar îi deșteaptă și un fin surâs. Secvențele din trecut, mângâiate de ficțional, tind să se preschimbe în schițe literare. Scrisorile dintr-o călătorie sau alta, publicate în „Adevărul”, au
BART. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285660_a_286989]
-
s-a păstrat, iar La Rhapsodie des dieux, scrisă probabil tot în deceniul al treilea, dar tipărită abia în 1940, reformulează cu oarecare ingeniozități eposul homeric. E un capriciu în răspăr, mizând pe contrapunctul parodic, o nonșalantă erudiție susținând, cu sclipiri de spirit, amalgamul de replici și aluzii. B. demitizează cu un surâs subțire povestea, căreia încearcă să-i imprime și o dimensiune psihologică, punându-și eroii - Ulise și Penelopa - într-o situație de specială infidelitate. În acorduri grotești e orchestrată
BLANK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285759_a_287088]
-
enorme și sentințele autoritare. A compus, numai în franceză, și versuri (iscălind cu distincție căutată Alexandre Bogdan-Pitești, Alex de Pitești), publicate în „Literatorul”, „Țara”, „Revista orientală”, „Revista modernă”, „Vieața nouă”, „Ileana”, „La Roumanie”. E o poezie muzicală, cu tentă simbolistă. Sclipiri de aur și licăr de ametiste, satin, brocart, velur și parfum de roze dau o nuanță de răsfăț melancoliilor livrești ale acestui „charmeur” dintr-o speță bizară. Repere bibliografice: Cornel, Figuri, 340-351; Alexandru Macedonski, Opere, II, îngr. și introd. Adrian
BOGDAN-PITESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285789_a_287118]
-
veselie, în ciuda corpolentei și uitând că este și mai îngreunată de cașetele în care erau înghesuite bijuteriile sale prețioase[...] fugara ajunge pe terasa verde de frică, jurându-și că nu va merge mai departe[...] Traversează podul pe jos la primele sclipiri ale zorilor, sub privirile mirate ale țărânilor care se duceau la târg, si care credeau că se află într-o escapada amoroasă. Se simte total întinerita în fața acestui dispreț nostim și râde: «Mă iau drept o doamnă de companie!»"<footnote
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
grijă principiile de bază, practica va lucra în favoarea dumneavastră și va avea rezultate pozitive. Ca în orice tip de muncă, tenacitatea oferă beneficii în ceea ce privește lucrul cu energia și practica spirituală și, în scurt timp, ochii minții vor învăța să perceapă sclipirea energiei universale în lumina strălucitoare a conștiinței primordiale, iar inima dumneavoastră va simți cum legăturile străvechi cu înțelepciunea eternă, compasiunea nelimitată și puterea infinită se restabilesc și înfloresc. Capitolul 11 Semne și senzații, devieri și corecții Atunci când cineva începe să
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
un «eu» precis în nebulozitatea ei. Doar senzația intensă de lumină, mirosul înțepător al ierburilor și niște dâre argintate străbătând densitatea albastră a aerului - cu mulți ani mai târziu aveam să-mi dau seama că erau funigei. Insesizabilă și confuză, sclipirea aceea avea să-mi devină totuși dragă, căci reușisem să mă conving că era vorba de o reminiscență prenatală. Da, de un ecou pe care mi-l trimitea ascendența mea franțuzească. Asta pentru că într-o istorisire a bunicii regăseam toate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ochii larg deschiși, încercam să vedem cât mai mult cer. Balconul se legăna ușor, fugindu-ne de sub picioare, începând să plutească. Orizontul se apropia de noi ca și cum ne-am fi avântat spre el prin răsuflarea nopții. În zare am deslușit sclipirea aceea stinsă - ar fi zis că erau paietele unor valuri mici pe suprafața unui râu. Neîncrezători, am scrutat întunericul care se revărsa pe balconul nostru zburător. Da, o întindere de apă întunecată scânteia în adâncurile stepei, urca, răspândea prospețimea aprigă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]