4,338 matches
-
central apare clinic bine conturat numai când fasciculul piramidal s-a maturat și, de aceea, la sugar, evidențierea lui întâmpină mari dificultăți. Hemiplegia, pierderea motilității voluntare a unei jumătăți a corpului, apare datorită afectării unilaterale a căii piramidale oriunde, de la scoarță până la nivelul măduvei spinării. Hemiplegia apărută progresiv se întâlnește într-o serie de afecțiuni, cum ar fi: traumatismul cerebral cu hematom subdural sau epidural, anevrismul cerebral rupt, emboliile microbiene (septicemiile), embolia cerebrală în maladii congenitale de cord, colagenozele, encefalitele acute
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
sale esențiale: este aritmică, de amplitudine medie, involuntară, ilogică; hemibalismul are caracteristicile mișcării coreice, însă cuprinde o jumătate de corp, având amplitudine și violență deosebite; sindromul atetozic este produs de leziuni în nucleul caudat și putamen, talamus, mezencefal, precum și în scoarța cerebrală; miocloniile sunt contracții musculare bruște, comparabile cu cele produse de un curent electric. Contracțiile sunt localizate la unul sau mai mulți mușchi; torticolisul spasmodic se traduce printr-o rotație cu caracter tonic sau clonic al gâtului; spasmul de torsiune
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
Și a doua zi toți melcii erau împrăștiați prin iarbă. Care încotro. Nu vroiau adăpost. Nici siguranță. Vroiau libertate. Serbarea din castan Fetița cu agrafe colorate în păr, se oprește brusc lângă un castan. Ceva se mișcă foarte iute pe scoarța copacului. Seamănă cu șoricelul dar are o coadă deasă și încovoiată. Riana se uită fix la animăluț, fără să se mai miște. Vrea să vadă tot ce se întâmplă. Veverița aleargă în sus și în jos pe scoarța copacului, cum
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
iute pe scoarța copacului. Seamănă cu șoricelul dar are o coadă deasă și încovoiată. Riana se uită fix la animăluț, fără să se mai miște. Vrea să vadă tot ce se întâmplă. Veverița aleargă în sus și în jos pe scoarța copacului, cum alergăm noi pe ciment, poate și mai repede. După ce se asigură că fetița nu prezintă niciun pericol, din nou scrutează pământul și dintr-o fugă sprintenă se dă jos din copac, găsind o alună. O ia repede în
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
miam pus și pe Peter Pan în ghiozdănaș ca să le arăt copiilor de la grădiniță. Am să pun și pe Peter Pan la trunchiul castanului și aștept până când se întoarce ștrengărița. Veverița apare din nou prin surprindere, aleargă cu iuțeală pe scoarța copacului și se oprește lângă Peter Pan. Câteva minute îl studiază să-și aducă aminte de povestea lui, apoi îl miroase și în final, îl ridică din iarbă și dispare cu el în desișul crengilor. Riana își întinde gâtul după
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
din acele fructe. Rupând un măr, începu să sune toată pădurea cu mii de clinchete și să apară în întâmpinarea ei iepuri, veverițe, căprioare, chiar și popândăi. Iepurii îi înmânară o varză galbenă, veverițele îi oferiră nuci roșii, iar căprioarele scoarță dulce de copac, care se chema scorțișoară. Hrana naturală îi reda puterile și porni în explorarea locului, însoțită de ființele insulei. La prima cotitură găsi un izvor cu apă limpede, făcându-și căuș din pălmi își potoli și setea. Era
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
aveau să se obișnuiască niciodată cu aerul poluat din Detroit, nu s-ar fi ghemuit pe fundul bărcii de salvare, atunci poate că ar fi detectat o aromă nouă adiind În aerul aspru al mării: izul reavăn de noroi și scoarță udă. Pământul. New York-ul. America. ― Ce-o să-i spunem Sourmelinei despre noi? ― O să priceapă. ― O să-și țină gura? ― Sunt câteva lucruri despre ea pe care ar prefera să nu le știe bărbatu-său. ― Te referi la Helen? ― Eu n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
fie Domnul pentru lucrurile pestrițe“. Când rememorez reacția mea imediată la vederea acelei fete roșcate, ea pare să izvorască din aprecierea frumuseții naturale. Mă refer la plăcerea pe care o simte inima atunci când se uită la frunzele ruginii sau la scoarța de palimpsest a platanilor din Provence. Era ceva teribil de atrăgător În combinația ei de culori: accentele cărămizii plutind În pielea albă ca laptele, reflexele aurii din părul de culoarea căpșunii. Să te uiți la ea era ca toamna. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
epoca scurtă a imperiului, spusei eu. Au fost construite la cererea lui Felix Amadeo pe când era un simplu negustor. Au fost finanțate tot de el. Unele dintre aceste tuneluri fac legătura cu sistemul complex de tuneluri ce se întinde pe sub scoarța terestră. Amadeo a plătit guverne și state ca să-i permită acest lucru. Ele, dornice de fonduri, căci lumea se afla în paragină după ultimul război mondial, au acceptat oferta lui Felix și și-au săpat astfel propriul mormânt, căci aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
zisei eu văzând fețele celorlalți. Aaaaa! Păi așa zi, făcu Gavriil. Hai, băieți, puneți cotu' la muncă! Și începură să sape cu spor, fiecare palmă de pământ scoasă apropiindu-mă mai mult de ceea ce mă aștepta în partea cealaltă a scoarței terestre. "Corvium! Convoaiele mai au câteva minute și intră în oraș. Vin din două părți!" mă anunță Velail. "Mulțumesc! Asigură-te că ușile sunt bine închise și oamenii stau fiecare la locul lor. Eu mă duc pe acoperiș să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
crizei, au rămas fără nimic, iar o parte s-au resemnat și au murit de foame. Cei mai încăpățânați au arătat cea mai întunecată față a firii umane. Au decăzut îngrozitor de mult și au început, în primele faze, să mănânce scoarțele copacilor. După câteva zile, câinii și pisicile nu mai puteau fi văzuți pe străzi, iar păsările erau deja o raritate. Erau vânați până și șobolanii, iar oamenii se avântau cu burțile goale în canalizare cu gândul la o rozătoare. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ici și colo, iar lumina acestora se reflecta din când în când în corpuri marine care se plimbau nestingherite pe fundul oceanului, la mai bine de zece kilometri sub suprafața sa. Erau într-un tunel de legătură care pornea din scoarța terestră și făcea conexiunea cu structura principală, care era acoperită, așa cum observă Maghir, cu: Peliculă de diamante străbătută de nanotuburi de carbon! Izbitor de incredibil! Cea mai rezistentă construcție de pe Pământ! Cu cât presiunea care apasă asupra ei e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
vă antrenez cât pot mai bine. Ridică vocea să se facă auzit de toți: — Dar văd că în timp ce vi se dezvoltă mușchii corpului și învățați să-i controlați un alt fel de mușchi se așterne peste creierul vostru, ca pe scoarța unui copac. Nimeni nu schițează nici măcar un zâmbet. Îl știu iute la mâ nie. Rufus începe să circule printre ei, împărțind cu dărnicie lovituri de baston în dreapta și-n stânga. — Nu ne-a spus nimeni să folosim doar armele boante
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
este însă faptul că atunci când dă de o carte despre artistul Egon Schiele, descoperă că a fost citită; paginile au colțurile însemnate și puțin îndoite, asta înseamnă în mod evident că cineva s-a cufundat în carte, citind-o din scoarță-n scoarță. Ben se întoarce când aude pe cineva intrând în cameră. ― Scuze că a durat atâta, spune Simon, după care îi conduce în cameră pe cameraman și pe inginerul de sunet. ― Doamne, șoptește Ben, și-și duce mâna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
faptul că atunci când dă de o carte despre artistul Egon Schiele, descoperă că a fost citită; paginile au colțurile însemnate și puțin îndoite, asta înseamnă în mod evident că cineva s-a cufundat în carte, citind-o din scoarță-n scoarță. Ben se întoarce când aude pe cineva intrând în cameră. ― Scuze că a durat atâta, spune Simon, după care îi conduce în cameră pe cameraman și pe inginerul de sunet. ― Doamne, șoptește Ben, și-și duce mâna la inimă. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mergem. Afară era bine și era Întuneric. — Ce dracu’ de loc mai e și ăsta? spuse Tommy. — Nu știu. Hai să mergem la gară. Intraserăm În orașul ăla printr-o parte și ieșeam prin alta. Mirosea a piei și a scoarță pentru argăsit și a maldăre de rumeguș. Se-nnegura când am intrat În oraș și acum, că era deja Întuneric, se lăsase frigul și băltoacele de apă de pe stradă Înghețaseră pe la margini. La gară mai erau cinci curve care așteptau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
hidrogen și un atom de oxigen. Apa este o substanță stabilă și este larg răspândită pe pământ, sub formă de ape de suprafață: pâraie, râuri, fluvii, lacuri, iazuri, mări și oceane. Suprafața apelor ocupă 2/3 din suprafața pământului. Sub scoarța terestră (sub nivelul solului), la adâncimi variabile, se află un strat de apă, denumită pânza de apă freatică, rezultată din infiltrarea apei de precipitații (ploaie, zăpadă). Pământul constituie filtrul natural al apei. Pentru băut, este bună apa din pânza de
APOCALIPSA ESTE ÎN DERULARE. In: Apocalipsa este în derulare by Narih Ivone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/317_a_605]
-
mai spune mama - nu trebuie să-l sperii, să-l înfricoșezi. Acum înțeleg eu - adaugă tata - de ce n-a vrut să meargă cu liftul când veneam aseră din oraș. Apoi, ia din biblioteca celor mici o carte groasă și cu scoarțe cartonate. O deschide și le arată copiilor cât de mare este și ce culoare are o broscuță. Sorin se miră mult, căci e pentru prima oară când vede cum arată această viețuitoare, de care s-a temut atâta. Să mai
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
auzit un fel de răpăit slab de tobă, undeva, mai depărtișor. Cine o fi bătând acum toba prin pădure? E meștera ciocănitoare, a răspuns mirării noastre moș Vuia. Pasărea asta e doctorul pădurii. Trece din copac în copac, ciocane prin scoarța lor și ascultă cu luare-aminte. Cum simte vreun viermișor pitit pe-acolo, bate cu ciocul până ce îl scoate afară și scapă pădurea de boală. Mi-e de mare ajutor! Acolo pe unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
unde poteca noastră răzbatea într-o poieniță, am dat de o mare vânzoleală de pițigoi. Se aflau laolaltă mai toate neamurile lor: de la cei mai mărișori și codați, până la cei mai mărunți pe care abia că-i puteai deosebi de scoarța copacilor. Acestea-s alte ajutoare. Socotiți și voi: fiecare pițigoi pe care-l vedeți prinde într o zi cam atâtea omizi cât cântărește el. Ce s-ar face pădurea pradă atâtor vrăjmași care i-ar tot roade frunza? Am înțeles
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
expresia care v-a plăcut cel mai mult în text și motivați alegerea. De o mie de ori de ce? Eugen Jianu Vietuițoarele pădurii întâmpină iarna fiecare în felul său. De cum răsare soarele, pitigoii umblă în sus și-n jos pe scoarța copacilor, căutând ouă de omizi. Rică-lepurică țupăie cât este noaptea de lungă, căutând iarba tânără și lujeri cu care să-și astâmpere foamea. Peste zi își râcâie în omăt un fel de vizuină în care se vâră pe de-a-ntregul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
pe acitulburi, sărate și rele de băut. în unele văi sunt izvoare cu pucioasă și puțuri de păcură. Abia spre răsărit de uluc începe iarăși altfel de pământ.” (George Vâlsan) “Nicăieri nu se vede mai bine cum s-a încrețit scoarța pământului, adăugând bârne noi Carpaților, ca în județul Prahovei. Dealul Băicoi este ca un fel de val, care abia acum se înalță, iar mai spre câmpie (la Aricești) e pe cale să se ridice un deal nou de sub câmpie. Deocamdată ies
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
mâine o să iasă la treabă. Mieii zburdă pe pajiștile abia dezgolite de nea. În ogradă găinile scurmă și cotcodăcesc.Toată lumea are treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
treabă; nimeni nu stă degeaba. Mângâiată de soare, buburuza cea mică și roșie a ieșit și ea din crăpăturile scoarței copacului unde a stat pitită până atunci. A făcut ochii mari și s-a uitat în jur. Așa cum stătea pe scoarța cenușie a copacului, părea o fărâmă dintr-o piatră prețioasă roșie. Avea și scăpărări de rubin când vreo rază o mângâia pe spate. Buburuza s-a întristat: — Ce mică și neînsemnată sunt. Toate în jurul meu au un rost, numai eu
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
case, iar În jurul fiecăreia se găseau grădini și adăposturi pentru animale. Spre cer se ridica fumul de la focurile cu cărbuni, odată cu funinginea care murdărea aerul. Pe pantele mai abrupte, oamenii săpaseră trepte Într-o bucată de stâncă sau Într-o scoarță subțire de copac, suficient de late cât să-ți Încapă talpa. De-o parte și de alta a potecii erau Înfipți niște pari pentru ca trecătorii să se poată ține de ei În timp ce traversau aceste strâmtori pe timp de ploaie, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]