1,355 matches
-
ei. A fugi de mașina fotografică era o formă de apărare instinctivă; obiectivul ei se insinuează În tine, Îți pătrunde În intimitatea ființei, vrea să-ți fure secretul, să te expună nud Înaintea celorlalți, care să te admire, să te scormonească avizi cu privirile lor curioase, să-și dea cu părerea, să te achiziționeze, să te conserve „așa“, În acea atitudine pe care diabolica mașină ți-a smuls-o, fără ca tu să fi vrut. Ești deconspirat, n-ai fi dorit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ființa ei. O recompune cu tot felul de „martori“, ce sunt Însă total indiferenți de existența și moartea ei. În chiar această operație lucidă stă drama, căci el nu este indiferent, el este febril În a o căuta, În a scormoni tot și toate, spre a mai căpăta o dată probele că ea există, că nu s-a Întâmplat nimic, că acest lucru pot să-l confirme involuntar și martorii care nu știu că ea a murit; ei vorbesc despre ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Tu ai făcut asta? Era locul în care Mazda Magicianului izbise șandramaua lui Carlos și plonjase. - Da, așa e. - Ai arestat pe cineva acolo, spuse Marlow. - A, da. Dar nu l-am arestat. Tipul trecuse de banda de protecție și scormonea printr-o zonă izolată. L-am condus afară de acolo și am solicitat să fie reținut. - Reținut, arestat. Ideea e că a fost în custodie o vreme. - Sigur. Aveam nevoie să nu mă tulbure numeni câtva timp. Era o scenă activă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
iar Bonaire Express — ăsta arată ca un tablou de Jackson Pollock, în caz că nu știai — are un zbor la șase treizeci. Cu care preferi? Adriana începu să se sclifosească. Emmy se uită la Leigh și-și dădu ochii peste cap. Adriana scormoni prin portofel și-i dădu lui Leigh cardul ei American Express Platinum. — Cumpără la care crezi tu că avem cele mai mari șanse de supraviețuire. Mă duc să caut ceva de băut. După ce au cumpărat trei bilete folosind o combinație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
ai apărut tu. Toate cuvintele astea noi și acum bomboana asta frumoasă ne fac să simțim un pic ca la Hotelul Palace. În timp ce sugea din cănița de ciocolată cu dinții lui albi, Basie semăna cu un șobolan cu fața albă, scormonind prin creierii unui șoricel. — Deci, ai locuit acasă la tine Jim, de unul singur, acolo jos, În Concesiunea Franceză? — Pe Amherst Avenue. — Frank... Înainte de a pleca din Shanghai, ar trebui să dăm o raită pe-acolo. SÎnt multe case părăsite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
dar cel puțin valoarea lui potențială Îi asigura mesele cu pește fiert. În cele din urmă, negustorii chinezi aveau să Înțeleagă că ar putea cîștiga cîțiva yeni informîndu-i pe japonezi despre ei. Între timp, evita mîinile grele ale lui Frank, scormonindu-și creierii după cuvinte care să-i facă plăcere lui Basie să le audă și Îl Încînta pe băiatul de serviciu cu povești despre mărețele case de pe Amherst Avenue. Jim inventa vieți de o strălucire uimitoare, pretinzînd că așa trăiseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
vasului. Sergentul Își strînse mîna În jurul gîtului lui Jim. Cu un ordin Înăbușit de masca lui de bumbac, Îl azvîrli spre sobă. În timp ce Jim se ridică din genunchi, sergentul lovi sacii de cărbuni, Împrăștiind brichetele pe podeaua de piatră. Jim scormoni zgura din sertărașul sobei. Nou-veniții se răspîndiră printre bănci și se așezară cu fața spre ecranul gol al cinematografului, de parcă s-ar fi așteptat să Înceapă să ruleze un film. Basie și perechea de olandezi, Paul și David, precum și bătrînii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Dar stewardul Își pierduse interesul față de el. Deja se arătase prietenos față de Paul și David, introducîndu-i În anturajul său. Aceștia Îl ajutară pe Basie să se cațere, cu genunchii lui plini de vînătăi, peste parapetul Înalt al camionului. — Basie... Jim scormoni furios mai departe. Se uită Încruntat spre ecranul de cinematograf, pe care apăreau primele umbre ale hotelurilor din Shanghai. Un soldat japonez cu o mască pe față numără un stiv de gamele. În timp ce deținuții răniți treceau pe tărgile lor, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
japonezii de pe aerodromul Lunghua nu aruncase nici măcar o privire spre avion. În hangare, lîngă pagodă, Încă mai ardea focul și din atelierele de reparații ieșeau aburi. Totuși, În cratere apăruseră deja echipele de hamali chinezi, iar negustorii de fier vechi scormoneau carcasele avioanelor distruse. — Tot te mai interesează avioanele, Jim? Întrebă doamna Philips, cînd ea și doamna Gilmour ieșiră din curtea spitalului. O să trebuiască să intri În Forțele Aeriene Regale. — O să intru În Forțele Aeriene Japoneze. — O! Japoneze...? Văduvele misionare chicotiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
atomice... prea rău pentru toți japonezii ăia, dar un noroc pentru tine, copile. Și pentru mama și tatăl tău. Jim rămase pe gînduri, În timp ce eurasiaticul se duse la lada de gunoi făcută din ciment de la intrarea tunelului, și Începu să scormonească În ea. — Războiul s-a terminat cu adevărat? — Da, s-a terminat, s-a sfîrșit, sîntem toți prieteni. Împăratul tocmai a anunțat capitularea. — Unde sînt americanii? — Vin, copile, trebuie să vină aici cu bombele lor atomice. — O lumină albă? — Corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Lunghua. Am locuit aici trei ani. CÎnd Tulloch Începu să se Îndepărteze, Jim strigă: Am lucrat la spital cu doctorul Ransome! — Doctorul Ransome? Tulloch se Întoarse la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
la poartă. Se uită neîncrezător la Jim. — Doctorul scormonește-rahat? — Ăsta-i, domnule Tulloch. Am scormonit rahatul pentru doctorul Ransome. Trebuie să mă duc la Shanghai să-i găsesc pe mama și pe tata. Am avut un Packard, domnule Tulloch. — A scormonit ultimul rahat... Tulloch scoase inelul de chei al sergentului Nagata din punga cu muniții a revolverului. Era Încă nedecis dacă să-l primească pe Jim În lagăr. — Un Packard? Bună mașină... Descuie poarta și Îi făcu semn lui Jim să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
lung pe care Începuse să o adune ca măsură de prevedere. Deja Îi era clar că ajutoarele americane parașutate se Împuținau și, mai devreme sau mai tîrziu, se vor opri. Acum, cînd Își recăpătase puterile, Jim era În stare să scormonească În jurul lagărului și nu fu niciodată mai bucuros decît atunci cînd, sub un prici În Blocul D, găsi o rachetă de tenis și o cutie de mingi. În cea de a treia dimineață, cînd Price și oamenii lui stăteau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
agrafa nu ține). După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
După aceea Îți pui livreaua și iei Într-o mână tava cu lichioruri. Ești bunul și blândul, imberbul valet al petrecerii. Armatele lui Hindenburg și Mackensen defilează făloase undeva Într-o capitală europeană. Lupte grele În tranșeele scormonite de soldați, scormonite de obuze. Prin ușa decupată fin În pânză treci din spatele ecranului, „afară”, În lumea celor din fața ecranului. Pe față Îți explodează un obuz, pe burtă ți se zvârcolesc soldații. În fața ecranului aristocrați năuci, absenți, tăioși, indiferenți, tembeli, privesc năprasnicele scene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Poate doar avea trac. Știi ce, fă și tu o cafea până termin cu Îmbrăcatul. Îi arătă unde sunt cafeaua, laptele și cănile și se Întoarse În dormitor. Uitându-se lung pe geam, observă că soarele strălucea, puternic. Începu să scormonească prin mormanul de haine de pe pat, căutând o ținută mai de vară. Până la urmă alese fusta bleu evazată. Avea să-o combine cu bluzița rustică creață, albastru cu roz pe care o cumpărase la Începutul verii și care Îi scotea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
puteai apropia de flamingi atât de mult, încât îi contemplai în voie și fără binoclu. Și tata ședea la marginea unui iaz, își ridicase ochelarii pe frunte, se uita prin binoclu sus, în rămurișul unui arin. Armin și cu mine scormoniserăm prin toate movilițele din jurul stratului de mușchi, bătuserăm cu cizmele ogoarele proaspăt arate, înconjuraserăm toată balta, semănând cu restul unei oglinzi de apă, împrejmuită de trestii și copaci, rămasă acolo ca o relicvă din peisajul mlăștinos al unei ere glaciare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
de sub oiștea birjarilor cu gloabele în trap. Avea un fel liniștit de a se umfla în pene, cu vădită intenție să predomine, ceea ce îi și îngăduiam, cu atât mai mult, cu cât l-am surprins odată la rampa du gunoaie, scormonind ca o cârtiță sub pământ. Acolo a înghemuit el, în noaptea aceea de groază, pe regele voiajorilor comerciali care cutreiera orașele pe două picioare neastâmpărate, ca un magazin ambulant, cu emblema „Casa Ramses”. Musafirul a înaintat, bățos, mai aproape de bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului, cu coatele proptite în noroi, cu obrajii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
pachetul cu mezeluri. A doua zi, schimbai în mărunțiș ultima monedă. Am vândut cărțile să-mi plătesc hotelul, și m-am despărțit pentru totdeauna de buldogii mei, după ce postiserăm laolaltă două zile împlinite. Cățelul a fost chiar surprins de portar scormonind gunoaiele de la bucătărie, în vreme ce cățelușa, ghemuită în poala halatului meu, suferea de foame fără să scâncească. Cocota elegantă care mi i-a cumpărat, i-a sărutat pe bot, strângându-i pasionat în brațe. Zitta, sârboaica mea cu părul cânepiu, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
descoperindu-se teatral, ca în fața unui drapel în trecere, se ridică să-și dirijeze marșul, rămânând cu gura strâmbă și cu buzele pecetluite de cel mai cinic zâmbet. „De atunci trăiesc ca un laș”, spuse el, după pauză, cu toate că voi scormoni și mai departe în gunoiul putred, cu nădejdea că voi descoperi adevărul. Asta-i tot. Cred că nu mai am nimic de spus pe înțelesul oamenilor sănătoși. Într-o noapte agitată ei vor tresări neliniștiți, și cu privirile umezite și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
mă audă nimeni. Să schimb macazul ideilor fără să mă concentrez într-una singură, și mai cu seamă că nu scriu. Condeiul înseamnă pentru mine o tortură ades insuportabilă. În distanțatele răstimpuri în care vreau să văd și să aud, scormonesc trecutul, în vreme ce clipa de față îmi alunecă, din gol în gol, ca o cascadă de neliniști. Trupul îmi devine o uzină pentru laminat dureri. Cu temelia măcinată de puhoaiele anilor zvârliți în cazanele cu clocot ale marilor orașe, urc singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
șovăielnice. „Să mor, sau să scap”, strigă Gloria. „Tu ești vinovată”, urlu eu și sar din pat, să trag afară și să răstorn sertarul scrinului; caut o rașpă cu care să-i răzuiesc mitra stearpă și ovarele stricate, și așa cum scormonesc prin mlaștini, avid să cunosc odiosul adevăr, văd cum se afundă, ca să dispară în imaginar, două pulpe de lăptăreasă obeză, ce produce descărcarea unei disperări, ivită pe neașteptate în oribila mea singurătate. ...„Carnea de cadavru, râncedă și rece îmi produce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
rușinea vecinilor. A doua zi, moșul Isidor, pe când juca domino la cafenea, a fost lovit de boala somnului. L-au dus acasă mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
indivizi din SA. Dar martorul derulării acțiunii din cale-afară de zgomotoase și la care poliția orașului s-a mulțumit să asiste, probabil din cauză că focul nu s-a întețit, va fi fost în orice caz uimit. Și atât. Cu oricât sârg scormonesc prin frunzișul amintirilor mele, nu se găsește nimic care mi-ar fi favorabil. Este evident că nu au existat nici un fel de îndoieli care să-mi fi tulburat anii copilăriei. Mai mult, ușor de atras, am participat la tot ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]