1,649 matches
-
om, destinul Îi era potrivnic. Stéphane o conduse pînă la vedeta jandarmeriei, ea opuse rezistență, dar el o azvîrli pur și simplu la bord și sări apoi În urma ei. Îi puse arma În ceafă Înainte ca ea să se scoale, scotoci prin buzunare, scoase cheia de contact și o ridică pe Marie cu un genunchi În șale. - Treci la comandă, direcția spre continent! Marie privi spre căpitănie, dar se gîndi că și dacă ar fi văzut-o cineva, nu ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și holbă ochii, pricepînd la cine făcea aluzie. - Nu... nu... Era gata să urle cînd Ryan Îi puse violent mîna peste gură. Ecoul semnalului În doi timpi al unei sirene le ajunse la urechi, amplificîndu-se. Armelle chemase poliția cînd, după ce scotocise una cîte una Încăperile castelului, fusese nevoită să admită că soțul ei dispăruse. - N-ar fi plecat niciodată fără să mă prevină, le explică ea, extrem de neliniștită, lui Lucas și Mariei. Nu e normal, iar asta vine tocmai după ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
prin fax. Niște escroci amestecați În banditismul de amploare, bănuiți că erau implicați În facțiunea armată a IRA. Marie se ridică brusc, răsturnînd În trecere cîteva picături de cafea. - Asta e! exclamă ea. Știam eu că ceva mi-a scăpat! Scotoci În dosarul spargerii de la banca Hostier, trase afară un teanc de foi prinse Împreună cu agrafe și le puse În fața lui Lucas. - E raportul pe care Franck mi l-a trimis prin fax cînd m-am dus la far să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Plutonierul-șef Leroux făcu un pas În față. - Sosirea lui Bréhat a atras o sumedenie de curioși, domnule comandant. Asta nu ne ușurează munca. - Nu cumva vreți să vă fie adus pe tavă, ca o plăcintă? se zborși Lucas, furios. Scotociți fiecare casă, interogați-l pe fiecare insular În parte. Ryan e om la fel ca voi și ca mine, are și el nevoie de trei mese pe zi, cu siguranță că cineva l-o fi văzut sau l-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
brun plutind În vînt, gîtul căscat și Însîngerat! Apoi imaginea dispăru. Gura bătrînului se deschise, căscîndu-se Într-un țipăt tăcut. Se sufoca. Cu respirația tăiată, cu pieptul parcă strîns de o gheară, se Îndreptă greoi spre noptiera de la căpătîiul patului, scotoci febril prin sertar, scăpă pe jos cîteva pastile pînă ce izbuti să-și strecoare una printre maxilarele Încleștate, apucă cu greu carafa pentru noapte, udă din plin măsuța Încercînd să-și toarne un pahar cu apă pe care-l bău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un gest de negație lui Fersen care Îi aștepta. Două zile de zadarnice scufundări. Nici urmă de trupul lui Ryan. În mod tainic, Marie se simți ușurată cînd Îl auzi pe Lucas declarînd că era inutil să mai continue căutările. Scotoci mașinal În buzunar și dădu peste obiectul rotund și neted pe care Ryan i-l strecurase În palmă chiar Înainte de a sări. Îl scoase și contemplă medalionul: pe aurul neted era gravat un soare, identic cu acela care Împodobea ultimul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de familie, spun zâmbind. Ne vedem mâine. Oricum. Ideea e că am scăpat. Până la urmă, am să ajung la cină. Și nici măcar n-am să întârzii prea mult ! În clipa în care taxiul meu se strecoară prin traficul de pe Cheapside, scotocesc repede în portfardul cel nou. În timpul orei de prânz de ieri am dat o raită rapidă pe la Selfridges, fiindcă mi-am dat brusc seama că încă mai folosesc același creion de contur de ochi gri și același rimel pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aeroport, îți luăm bilet... — Freya, ești nebună. Serios. O strâng de braț. Te iubesc, dar ești nebună. Îmi dă drumul la braț. Și tu la fel, zice. Ești nebună, dar te iubesc. Îi sună mobilul, dar îl ignoră. Începe să scotocească în geanta brodată. Într-un final, scoate o sticluță de parfum din argint frumos lucrat, învelită cum s-a nimerit într-o bucată de mătase purpurie cu ape. — Poftim, zice bagându-mi-o în ochi. — Freya, spun răsucind-o între degete, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
albă Chanel - dar numele de Carter Spink nu apare nicăieri. Slavă Domnului. Probabil că departamentul de PR a reușit să împiedice orice scurgeri de informații în presă. — Unde-mi sunt cheile ? Trish pare foarte agitată. Unde or fi ? Continuă să scotocească, din ce în ce mai furibundă, în geanta Chanel. Un ruj auriu zboară prin aer și aterizează la picioarele mele. De ce dispar lucrurile ? Ridic rujul și i-l dau. — Vă amintiți unde le-ați pierdut, doamnă Geiger ? — Nu le-am pierdut. Trage aer în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ușor. Nu știu ce chestii ultrarafinate îți trebuie, dar am să fac tot ce pot. Scoate un carnețel murdar de pământ uscat și un creion. Ce crucifere folosești în mod obișnuit ? Crucifere ? Ce sunt alea ? Or fi vreun soi de legume. Îmi scotocesc mintea frenetic, dar nu reușesc decât să văd imaginea unor mamifere care se uită cruciș. — Va trebui să-mi consult notițele, spun în cele din urmă dând din cap cu un aer profi. O să-ți dau de știre. — Vorbesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Arăți îngrozitor ! Dumnezeule ! Mai ia niște pastile ! — Ei... — Haide ! Am să iau și eu, de ce nu ? adaugă veselă. Hai, stai jos, acum am să-ți fac eu ție un ceai. Trântește sacoșele jos și aprinde ceainicul, după care începe să scotocească după analgezicele verzi. — Au fost bune, nu ? — Îhm, parcă totuși aș vrea doar o aspirină, spun repede. Dacă nu vă supărați. — Ești sigură ? Îmi pune niște apă de la robinet și-mi dă câteva aspirine. Așa, stai liniștită. Relaxează-te. Nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
-l de lanțul auriu. Și broscuța la fel ! Vă rog, spun disperată. Nu sunt sigură că am nevoie de elefanți... — Șapte mii, mă întrerupe Eddie. Pare destul de rezonabil. Plus TVA. Păi și cu TVA cu tot cât vine ? spune Trish, scotocind prin cutie. Unde-o fi maimuța ? Mă simt ca un brad de Crăciun. Îmi atârnă tot mai multe zdrăngănele sclipicioase de cingătoare, ca să nu mai pomenesc și de cărăbușul din cap. Și Nathaniel trebuie să pice din clipă-n clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
singură lucrurile ? Ce sunt eu, servitoarea personală a acestei fătuci ? — Poate că-mi iau cărțile cu mine în grădină, adaugă aceasta relaxată. Crezi că-mi poate aranja grădinarul o masă la umbră ? Trish se uită cu maximă admirație cum Melissa scotocește printr-un rucsac plin de manuale. — Fii atentă câte cărți, Samantha ! exclamă în timp ce Melissa scoate Ghidul avocatului - primii pași în abordarea litigiilor. Fii atentă ce cuvinte complicate ! — Ăă... uau, spun politicoasă. — Ce-ar fi să ne faci mai întâi tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la aragazurile profesionale, iar chelnerii mișună în uniforme care-ți sar în ochi, cu dungi albe și verzi. — Uniformele sunt acolo. Jan îmi arată spre un coș de răchită plin cu uniforme frumos împăturite. Va trebui să te schimbi. — OK. Scotocesc după o uniformă de mărimea mea și mă duc cu ea la toaletă să mă schimb. Îmi verific rujul ciclam și-mi trag părul mai bine pe față, după care mă uit la ceas. E șase fără douăzeci. Petrecerea e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Îmi vine să izbesc cu pumnul de nervi. Intru înapoi în cameră, cu respirația precipitată, și mă uit din nou în jur. Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
sub tălpile mele și mă strâmb. I-ar prinde bine să fie aspirat ca lumea. Bănuiesc că menajera a încetat să mai vină în momentul în care au încetat să vină banii. Peste tot pe jos se află haine și scotocesc până când dau peste un capot. Mi-l trag pe mine și mă duc la bucătărie. Am uitat cât de goală, rece și spartană este. Evident, în frigider nu e absolut nimic. Însă găsesc un plic de mușețel și umplu ceainicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
pe o margine a canapelei și mănînc o alună. Ți-ar prinde bine și ție o mașină ca asta, Emma ! spune tata. Crezi că ai să reușești vreodată ? — Nu... știu. Ăă... tată, apropo. Am un cec pentru tine. Încep să scotocesc stîngace În geantă și scot un cec de 300 de lire. — Bravo, spune tata. Te trec În catastif. În clipa În care bagă banii În buzunar, ochii săi verzi sînt străbătuți de un licăr. Asta Înseamnă să Înveți valoarea banilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Că viața mea se va schimba curînd În bine. Și ăsta e numai meritul tău, Emma ! — Serios, Katie, spun fîstîcită. Exagerezi. — Ba nu exagerez deloc ! spune, cu un nod În gît. Și am vrut să-ți mulțumesc cumva. Începe să scotocească În geantă și scoate o chestie imensă tricotată, portocalie. Așa că azi-noapte ți-am făcut asta. E evident că așteaptă o reacție din partea mea. E o basma. CÎteva clipe, nu mă pot mișca. O basma croșetată. — Katie, reușesc să rostesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
cîteva persoane ? Mă simt atît de proastă. Incredibil de proastă. Evident că nu eram suflete pereche. Evident că nu era sincer interesat de persoana mea. Evident că nu m-a iubit niciodată. Mă săgetează un fior cumplit de durere și scotocesc disperată după un șervețel. — Nu-ți fă griji, draga mea ! spune o tanti corpolentă din stînga mea, Îmbrăcată Într-o rochie uriașă imprimată, cu model cu ananas. Nu te merită ! Du-te acasă, spală-te pe față, bea o ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de mine. Povestea de dragoste a fost doar o făcătură ordinară. Iar acum am ajuns bătaia de joc a tuturor. O, Doamne. Mă Înțeapă iar ochii. — Ești OK, Emma ? spune Katie, privindu-mă stresată. Uite, ia un șervețel. Începe să scotocească prin portfard. Și niște gel de ochi. — Mersi, spun, Înghițind În sec. Îmi pun niște gel pe pleoape și mă forțez să respir adînc, pînă cînd mă calmez. — Cred că ești extrem de curajoasă, spune Katie, privindu-mă. Adevărul e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Chiar mă gîndesc la modul serios să mă răzbun pe Jack ? — Un loc foarte bun de unde putem Începe sînt coșurile de gunoi, adaugă Jemima pe un ton expert. Poți să dai peste tot felul de lucruri despre cineva dacă-i scotocești prin gunoi. În acel moment, sănătatea mintală Își reia, brusc, locul din creierul meu. Să dăm iama prin tomberoane ? zic oripilată. Eu nu caut prin nici un tomberon ! De fapt, m-am răzgîndit. Nu mai vreau să fac asta. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
ceva În direcția asta. — Ba normal că am, spune ea. Doar n-o să stau cu mîna În sîn și să mă uit cum suferi ca un cîine. Ce Dumnezeu, sîntem ca surorile ! O, Doamne. Mi-o imaginez brusc pe Jemima scotocind prin coșurile de gunoi ale lui Jack, În costumul ei Gucci. Sau zgîriindu-i mașina cu pila ei de unghii. — Jemima... nu face nimic, spun alarmată. Te rog, nu vreau să faci nimic. — Crezi că nu vrei. Dar ai să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
se potolea. Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică și cum se apropie dar nu m-am Întors să-l văd. Doar am scotocit În desagă, după peștele afumat. N-am apucat să-l scot pentru că omul deodată apăru lângă mine. - Enkim, spuse el și se așeză În fața mea. Enkim era, Într-adevăr tânăr, scund și vânos dar, sunt sigur că nu vânase În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Să văd. Asta făceam cel mai mult pe pământul nostru. - Și ceilalți ce ziceau când vedeau că doar te uiți? - Nimic. Le plăcea tare mult când Îi făceam să râdă, așa că mă lăsau În pace. Cât timp spusese asta, mă scotocise cu ochi iuți, ca de nevăstuică. - Înseamnă că era bine printre ai tăi, i-am spus după o vreme. - Era. - De ce ai fugit? Enkim se uită la mine și zâmbi. Apoi se trânti pe mușchi și, punând brațele sub cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pășitori... Alte cuvinte. Pășitorul are trei părți. Trei. Dar, n-aveam timp de vorbe. Enkim se zgribulise și, când și când, frigul Îl scutura, gata-gata să-l azvârle În apă. Runa! Of, of, ce ne-am fi făcut fără ea! Scotoci prin traista ei și scoase un săculeț plin cu un fel de nisip ușor. - Praf din coajă de salcie, ne spuse. Am ridicat din umeri, dar ea: - Țânțarii trăiesc În bălți și aduc fierbințeala. Sălciile cresc tot În bălți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]