4,125 matches
-
se întrevede din versurile sale acum, după 1957, nu se rezumă la admirație și pastișă necondiționate. Densității negre a cuvintelor din lirica mentorului, Rose Ausländer îi opune un stil simplu, dar aluziv și melodic; încărcăturii metaforice, îi răspunde cu o scriitură translucidă, de o forță dezarmantă la nivelul sincerității, repetitivă prin câteva cuvinte cheie: aer, cuvânt, lumină, plecare, dragostea, moarte, patrie. Aspectul cel mai profund al liricii sale este cel legat de atitudinea poetei față de cuvânt. De vreme ce patria i-a fost
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
Mă întrebam atunci cum mai scriu astăzi urmașii lui Tolstoi și Dostoievski despre dragoste și cine sunt Kareninele și Filipovnele de astăzi, remarcând în volum o tendință generală a literaturii contemporane, de a vira mai degrabă spre un tip de scriitură dominat de violență, de limbaj și de situație, cinism, patologie și grotesc. Puține dintre textele antologiei mai aveau aura interioarelor rusești cu samovare aburind sau intensitatea psihologică a dialogurilor care camuflează drame domestice, din proza lui Tolstoi sau Cehov. Nu
Micropoeme de dragoste by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/3818_a_5143]
-
lipi de mine ca o prăjitură cu miere și atunci când am să plec ți se va rupe sufletul în două”. Irina, dar mai ales Lisa din povestirea O lume perfectă (în care recunoaștem identitatea autoarei și dulcele stil clasic al scriiturii care a revenit în forță în proza euro-americană de azi), își continuă gândul: „Poate că nui asta soluția... spuse încet, abandonându-ș i într-un sfârșit mâna - botului umed și flămând de mângâieri. Poate că lucrurile stau exact invers. Cu cât
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
să întregească bibliografia lui Dinu Pillat care, pe nedrept, a suportat o dureroasă și incalificabilă detenție politică deoarece descindea din Brătieni și fiindcă era, uneori, în compania unor necruțători delatori. Interesante, atât sub aspectul informației literare și culturale, precum și al scriiturii, sunt și epistolele trimise lui Marin Bucur (n. 1929 - m. 1994), pe când acesta se afla la Paris, unde făcea cercetări literare în bibliotecile și arhivele orașului „lumină" al Europei dintotdeauna. Istoricul și criticul literar Dinu Pillat a manifestat o prețuire
Întregiri la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6373_a_7698]
-
Mănăstirii Rohia și a Fundației N. Steinhardt, este lăudabilă, iar realizările sunt pe măsură. E de ajuns să îi menționăm pe George Ardeleanu și pe Ștefan Iloaie, experți care, de pildă, se ocupă exemplar de binomul estetic, respectiv teologic, al scriiturii steinhardtiene. Tot aici, o mențiune specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
specială merită și mai sus-numitul editor al lui Steinhardt de la Editura „Dacia“, regretatul Virgil Bulat. Dacă există cu adevărat un „gen” eseistic, atunci N. Steinhardt cu siguranță îi aparține. Această formă a neliniștii, cum o denumește Alina Pamfil, pierde, în scriitura steinhardtiană, din componenta de angoasă și și-o exaltă, în schimb, pe aceea hedonistă, a unui entuziasm militant. O posibilă tipologie, la prima vedere, a - atât de pestrițului - eseu steinhardtian, e greu de întocmit, dar s-ar putea pleca și
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
ESEUL LINGVISTIC (Nu serviți o prăjitură? etc.) Sigur că în privința semnalmentelor eseului postbelic steinhardtian mai trebuie precizate o multitudine de aspecte de care trebuie să se țină cont, dintre care amintim doar două, deloc neglijabile, întrucât constituie diferențe specifice față de scriitura tânărului burghez de altădată: în primul rând, preferința pentru tinerii scriitori „optzeciști” și, în al doilea rând, disponibilitatea steinhardtiană pentru scriitorii minori, pentru literatura S.F. sau pentru romanele polițiste. Concluziile unui astfel de demers ar trebui să pună în lumină
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
neizbânzii erau parțial sau total necunoscute ori nepublicate. Au contat mult, pe lângă aceste aspecte, receptarea și încadrarea - simptomatice pentru euforia anilor ’90 - în valul de tip tsunami al memorialisticii de închisoare, în cadrul căreia opera lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au fost mai puternice decât reconstrucția de tip ficțional și s-au întors împotriva autorului și, ineluctabil, împotriva romanului acestei scriituri.
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
lui Steinhardt este, totuși, singulară ca scriitură și ca anvergură. Revelația, documentul, aura, „câmpul” - altădată, temelie a entuziasmului critic steinhardtian - au fost mai puternice decât reconstrucția de tip ficțional și s-au întors împotriva autorului și, ineluctabil, împotriva romanului acestei scriituri.
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
toate argumentele invocate în favoarea lui cu scrupulozitate avocățească și cu conștiinciozitate fraternă au fost concediate rând pe rând. Efectul e devastator tocmai pentru că Cistelecan pare, la tot pasul, că face eforturi extraordinare de a ascunde defectul și de a cârpi scriitura autorului comentat. Dacă, în final, acest efort se dovedește în van, nu-i în fond, vina criticului, ci, vai, a defectului însuși, ce iese la suprafața scriiturii ca gaură de proporții. Să luăm, spre exemplificare, cronica dedicată Viziunilor critice (2005
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
pasul, că face eforturi extraordinare de a ascunde defectul și de a cârpi scriitura autorului comentat. Dacă, în final, acest efort se dovedește în van, nu-i în fond, vina criticului, ci, vai, a defectului însuși, ce iese la suprafața scriiturii ca gaură de proporții. Să luăm, spre exemplificare, cronica dedicată Viziunilor critice (2005) a lui Paul Aretzu. În punctul de pornire, Cistelecan pare că elogiază calitățile hermeneutice ale autorului, manifeste în capacitatea de a se „avânta imediat la ideea poetică
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
sau de simboluri). Curat Dante iese Alexandru Mușina în sonetist” etc. Magna cum laude mustește de subtilități ironice ce vizează, toate, deconstruirea ticurilor de scriitor în critică. Nu atât sistemul critic sau structura argumentativă îl interesează pe Cistelecan, cât temperatura scriiturii și atitudinea personajului din umbra ei. Astfel, Liviu Antonesei e un cititor prea exaltat, pasibil de „un dezastru de voluptăți” la prima citire a Sexus-ului lui Miller; Romulus Bucur se lasă prea ușor și definitiv pradă primelor impresii, fapt ce
Critic peste noapte by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3627_a_4952]
-
o meditație despre modul în care îndrăgostiții comunică discret, și despre felul discret în care un scriitor ar trebui să-și pună slovele în carte. Aluziile pe care Ibn Hazm le sesizează la îndrăgostiți sunt ușor de identificat și în scriitura lui, permanentul joc și atenta pendulare între dezvăluire și sugestie fiind o realitate între cei care se iubesc și în cărți. „Fără îndoială că oricine cere ceva trebuie să aibă un mijloc de a ajunge acolo, deoarece făcător fără intermediar
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
amplu aparat critic. Astfel, înainte de a intra efectiv în substanța cărții, cititorul are acces la o bogată biografie a lui Ibn Hazm, la informații utile despre geneza volumului și la versiunile care au circulat, la o scurtă prezentare a stilului scriiturii. În final, un indice explicativ de nume proprii și toponime vine să completeze o carte editată și tradusă exemplar. Colierul porumbiței este deopotrivă o mărturie istorică prețioasă despre o epocă de mult apusă și o superbă radiografie a sufletului omenesc
Despre dragoste și răgaz by Mihai Răzvan Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3402_a_4727]
-
Stoiciu, Nichita Danilov, Gabriel Chifu („la început, frecventând poezia pură”), Denisa Comănescu, Ion Mureșan, Magda Cârneci, Ioan Moldovan, Marta Petreu, Gheorghe Iova, George Vulturescu, Bogdan Ghiu, Aurel Pantea, Mircea Petean, Ruxandra Cesereanu ș.a. Deși priza la real rămâne definitorie, sentimentul scriiturii fiind la ei la fel de puternic ca sentimentul existențial, P.P. atrage atenția asupra diferențelor stilistice și de viziune. De pildă, poeți precum Ion Mureșan și Marta Petreu „par să se revendice mai curând de la poetica și sensibilitatea expresionismului ori, cel dintâi
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
1943, al lui Pamfil Șeicaru, de unde nu a fost reperat și semnalat de niciunul din biografii și editorii scriitorului. Textul se intitulează Itinerar hivernal de la München la Weimar și face proba înzestrării literare a tânărului Petru Dumitriu, atât sub raportul scriiturii, cât și a cunoștințelor vehiculate ( „Curentul”, XVI, 1943, nr.5363 ( 22 ianuarie), p.2). Modul de percepție a fenomenelor naturii, surprinderea atmosferei orașelor vizitate, aspectul particular al impresiilor consemnate sunt în măsură să vorbească de la sine de talentul real al
Un text necunoscut al lui Petru Dumitriu () [Corola-journal/Journalistic/3179_a_4504]
-
nefericite. De vină, este, mi se pare, o prejudecată care-i animă, de ceva vreme încoace, chiar pe unii dintre cititorii profesioniști: aceea că proza e, grosso modo, un fel de reportaj de mai mari dimensiuni. În linia acestei logici, scriitura (cum i se spunea cândva) nu mai are nici o valoare. E doar un ornament de care ne putem dispensa fără regrete. Am fost eu însumi admonestat colegial atunci când am reproșat unor autori la modă defecte de stil (inacceptabile, continuu să
Ezitările artistului la tinerețe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3181_a_4506]
-
amprenta evocatoare, pseudomemorialistică a rostirii epice prin care „bătrânii armeni ai copilăriei” retrăiesc scene, întâmplări, gesturi exemplare și destine ale trecutului, cu scopul de a se elibera de traumele unei Istorii delirante (genocidul din 1915, suferințele și exilul), într-o scriitură amplă și densă, impregnată de lirism, de simț tragic și de grandoare. Istorie a unei represiuni și carte a identității unei etnii oropsite de o istorie tragică, romanul lui Varujan Vosganian dispune de o multitudine de dimensiuni și registre narative
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
intertextuale au făcut posibilă identificarea în țesutul operei a unor eșantioane extrase din textele clasice și a unor fire în filigran de matrice filosofică; exact cînd, în paralel, săpăturile tot mai atente în biblioteci și cunoașterea tot mai subtilă a scriiturii lui au permis identificarea cărților (măcar a unora dintre ele) ce i-au trecut prin mînă, descoperind bogăția și cît de neconvențională îi era biblioteca (a cunoscut mai mulți clasici decît Petrarca s-a scris), precum și atenția constantă acordată de
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
Chină la trecerea din secolul al XIX-lea spre cel al XX-lea. Povestirea „Li John” este reprezentativă pentru scrisul lui Sui Sin Far. Elemente din arsenalul folclorului chinezesc îmbogățesc o narațiune de tip realist, ceea ce face specificul și farmecul scriiturii autoarei. Suntem la trecerea dintre ani. Lin John a căzut pe gânduri lângă căminul unde focul arde cu o flacără vie. Printre grinzile acoperișului lucesc stelele, iar acolo departe, pe cerul nopții, ele îl luminează și pe Lin John, iar
Sui Sin Far - Lin John () [Corola-journal/Journalistic/2926_a_4251]
-
reprezintă oare partea cea mai relevantă a operei? Există deopotrivă romancieri, poeți, critici, ziariști de bună și de proastă calitate. Cornel Nistorescu e, neîndoios, un gazetar „de subțire” (într-o anume vechime, pictorii erau numiți la noi „zugravi de subțire”). Scriitura d-sale e alertă, dar foarte supravegheată, provocatoare cu finețe aidoma unei partide de scrimă. Răspicat în opțiuni, perspicace în argumentarea lor, învederează un cavalerism al formulărilor, o catifelare care le sporește efectul printr-un alibi (fie și ironic) al
Un gazetar „de subțire“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/2879_a_4204]
-
în câteva limbi, romanul e considerat unanim o capodoperă. Referințele cele mai frecvente sunt la Marile speranțe, romanul lui Dickens, la Idiotul lui Dostoievski și la De veghe în lanul de secară de J.D. Salinger. La bogăția intrigii, se adaugă scriitura și anvergura culturală.
Tablou de fond () [Corola-journal/Journalistic/2887_a_4212]
-
nu e livrată într-un discurs compact, ci mărunțită în schimburi de puncte de vedere și adaptată măsurii personajelor care o vehiculează și orizontului de așteptare al publicului vizat. În schimb, pentru conturarea trecutului comunist și a realității post-sovietice, această scriitură scenaristică are efecte simplificatoare de cu totul altă natură decît în cazul uriașei biografii ecateriniene, lăsînd impresia de superficialitate, cel puțin cititorilor din Est: aici, Andreï Makine pare a fi procedat ca unul care știe cît sînt dispuși să suporte
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
eroi sau eroine atestate istoric, în tablouri vivante credibile, totul servit întru readucerea în actualitatea noastră devoratoare de efemere știri mediatice a senzației de realitate tangibilă, consistentă, referențială, de plonjare într-un timp și spațiu fără fruntarii. Acestui tip de scriitură, și deci și autorului, îi este îngăduit un imaginar prodigios fără să fie asediat de silnicia probelor documentare sau ale citării surselor. În Eu, Mona Lisa, îi auzim și-i vedem la ridicarea cortinei în roluri consacrate, inedite sau episodice
Mona Lisa, fiica lui Leonardo? by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3331_a_4656]
-
fost pomenită de colegul său de partid, despre care spune că este "un individ ridicol, că om nu pot să-l numesc". Grapini este celebră pentru postările sale pe Facebook. Multe dintre ele abundă în virgule puse greșit, erori de scriitură sau nonsensuri. Ministrul IMM-urilor îl descrie pe deputatul Gheorghe Coman ca fiind un om dubios. Nu stătea în grup. L-am suspectat ca fiind așa un om care ne urmărește pe noi (...) Stătea undeva într-un colț, așa. După ce
Grapini: E ridicol acest individ, că om nu pot să-l numesc. Mincă: La PPDD nu avea apucături că nu avea ce să apuce by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/33403_a_34728]