1,226 matches
-
mâinile la câțiva milimetri de un glob de cristal, fără să-l atingă. Globul începe să plutească între mâinile ei ca în numerele de magie de la circ. Esmé e în transă. Îi face un semn din cap piticului: Edy presară scrumul din farfurioara lui Kiril peste globul de cristal. Urmează același ritual cu scrumul din celelalte două farfurioare. Esmé deplasează globul spre piedestalul lui. Iese din transă. Deschide sertarul, scoate o bancnotă de o sută, o pune pe farfurioară, pune farfurioara
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Globul începe să plutească între mâinile ei ca în numerele de magie de la circ. Esmé e în transă. Îi face un semn din cap piticului: Edy presară scrumul din farfurioara lui Kiril peste globul de cristal. Urmează același ritual cu scrumul din celelalte două farfurioare. Esmé deplasează globul spre piedestalul lui. Iese din transă. Deschide sertarul, scoate o bancnotă de o sută, o pune pe farfurioară, pune farfurioara în sertar și împinge sertarul spre Kiril. — Bulgarule, ia-ți banii înapoi. Edy
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
dumneavoastră. Îl conduce pe Lionel în fața unui sicriu splendid, să tot arzi în el. Proprietarul își laudă marfa: — E din lemn de cedru, arde foarte greu. Puteți să-l plângeți pe mort pe îndelete. — Apropo, cât durează până se face scrum? — În general, douăzeci de minute. Dar la cerere - în cazul unei dureri mari de tot - îl putem arde la foc mic, timp de o jumătate de oră. Lionel, ca un adevărat inginer, începe să pipăie materialul cu care e căptușit
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
-mi schimb brusc traiectoria și încerc să mă furișez neobservată - n-aș vrea să devin calul lor de bătaie - am și așa destule la care să mă gândesc; însă el ridică privirea, mă vede și-mi face cu mâna, iar scrumul țigării zboară peste tot. N-am de ales. —Ai adus biscuiți? N-am mâncat nimic la prânz. Îi dau punga. Cotrobăie prin ea și, dintre toate mărcile de biscuiți posibile, îi alege tocmai pe cei cu ciocolată și migdale preferați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț, răspunsul la o întrebare care m-a chinuit în ultimul timp... De ce nu suntem scrum deja? De ce Ministrul nu a dispus aruncarea în aer a clădirii cu ceva? Cu ROCKS, spre exemplu? În primul rând, e fiica sa în colegiul ăsta, iar planurile sale n-au mers chiar atât de bine în privința asta, după cum știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
post din gara mică, dar nu găsiră mare lucru. A urmat clădirea administrativă, dar nici acolo n-au găsit mare lucru. Totul fusese părăsit în grabă și orice era răvășit. Ba chiar erau urme și ale unui incendiu care făcuse scrum jumătate din acea clădire, dar nu pe toată. În biserică s-au gândit că n-are rost să caute, așa că s-au îndreptat spre magazie. Acolo au descoperit niște compot îmbuteliat, expirat deja de vreo doi ani, niște carne înghețată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
pe Maestru până la o sută de ani, că dacă trăiește el mult?, dacă paralizează, că mi-a zis doctorul că e posibil și asta? Să-mi miroasă a om pe moarte în casă? Și Loredana aprinde încă o țigară, scutură scrumul scurt, îl aruncă așa, ca pe un gândac, i-a trecut tot plânsul, e dreaptă și tare, fără nici o emoție. Se uită spre poartă lung, are privirea ca o lamă de oțel, cu expresia izbitoare de vultur... Nu mai vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sune, Îl opresc. Când ies din nou În balcon, Încă mai tremur de șoc. Nu-mi vine să cred că totul s-a terminat În felul ăsta. Într-o singură zi, superba mea poveste de dragoste s-a prefăcut În scrum. — Ești OK ? zice Lissy Îngrijorată. — Cred că da. Mă las să cad Într-un scaun. Zgâlțâită bine. — Emma, spune Jemima, cu ochii la pielița unei unghii. Nu vreau să te presez. Dar știi, nu, ce trebuie să faci ? — Ce anume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
de ani au intrat În apartament, și s-au grăbit să se așeze pe o canapeaua Îmbrăcată În piele albă pentru a-și aprinde și a savura câte o țigară. Pe măsuța de sticlă din dreptul canapelei, scrumiera primește docilă scrumul și mucul țigărilor. Sunt eleganți, o eleganță citadină, dar rafinată, și par personajele unei piese de teatru. Bărbatul are un chip la atrag trăsăturile bine conturate și ochii cu o expresie somnoroasă, ea Însă seamănă izbitor cu Meril Stryp și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cât timp mă vei tine acasă, fără job? Nu răspunde. Trage cu sete din țigară, ca de obicei. Scrumiera e plină, la îndemână. Scrumierele sunt pline. Mă ridic și le golesc, punându-i una în locul celei în care își scutură scrumul. Mă privește rece cu ochii ei mari, de culoarea alunei în toamna - ochii care ma făcuseră să mă îndrăgostesc de ea din momentul în care o văzusem prima dată... - Mulțumesc. Faci cum crezi - dar să știi că în asta nu
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
una ți-a spus așa, nu? să știi că avea dreptate <sila>: ai grijă! <victor40>: de cine? <sila>: nu, ce faci. Or să se îndrăgostească femeile de tine <victor40>: nu asta urmăresc <sila>: tocmai. Și vei lasă în urmă numai scrum <victor40>: am auzit asta intr-un cintec <sila>: un cintec foarte trist <victor40>: noroc că tu ai un Soare care să te ghideze <sila>: și ochelari heliomatici după care să mă ascund... <sila>: trebuie să plec <victor40>: desigur. Spor la
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
nimic, fără durere, nu rodește și nu trece de pragul vieții, de flama ei vie, așa că las să doară acest vânt sudic înfoiat ca un păun, fiece ochi al durerii să nimerească în mine, orice semn al ieșirii din lăuntricul scrum. umbra îngropată și-a îngropat umbra sub mărul în floare, așteptase alta de pe vremea zăpezii, dar prea grea i s-a părut că e. în schimb, petalele florilor scuturate, de-abia atârnau pe pământul boltit. nici nu-și imaginase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în loc, la suprafață, cu sunet de clopoțel făcut din fum. strivită între trupul tatei și al mamei, două fuioare de căldură ancestrală, fumeg și eu și aburul propriei respirații mă doare. cristalizați în lumina albastră, ne-am putea preface în scrum, dispărând precum pasărea măiastră. dorința asemeni șarpelui, mi-aș dori să ies din mine, să mă înalț curată și ușoară din clădăraia fierbinte și uscată. să-mi ițesc întâi capul, cu tot curajul și superbia florii, să-mi joc umerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu mai curge. în ochiul împăstat lacrima putrezește și îngroașe orbita, de cerul coșcovit de nori se-mbată marea, în lanul secerat lentorile pământului își scuipă sarea. din urletul de lup rănit, pustiul iernii se-ndesește și umple aerul de scrum ce vătuie ecoul. din trupul vămuit de ani, ca dintr-un flaut părăsit, se-nalță sunete ce-au adăstat în el, sperând în întrupări visate, în lungi vibrații ce rănesc lumina și o înghit ca pe-un nectar, menit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de pasăre golașe. dar asta și sunt, îmi spune el important, vulturul ce ți-a fost hărăzit să te ducă-n înalt, ar fi timpul să mă vezi dezgolit, despuiat de tot, ca un arc călătorind ca o scurtă lumină. scrum ne subțiam de atâta iubire, de muchiile ei ascuțite ca orbii ne loveam. durerea ne adăuga sclipăt de nea în ochiul înghețat. abia mai vedeam, doar slobozeam lumii scurte semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
semnale. spre polul nord urcam, sfâșiați de insomniacul alb. atâta alb neînceput, joc dens, orbitor și rapace, ne sorbea în fumegarea lui nevăzută, în așchii ne preschimba, fără timp ne-nnoda în flăcări albastre crescând, bulimic arzând, întregindu-ne-n scrum. fuioare de fum noi doi nu vom mai fi o singură, înecată respirare. noi doi nu vom mai apune deodată după muntele de sare. noi doi, subțiați de frig, inhalăm speriați răsăritul, pietrele le implorăm să ne hrănească nevăzutul trup
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit 101 scrum 102 fuioare de fum 103 un loc atât de cast 104 Vă invităm să vizitați site-ul Editurii Junimea, la adresa www.editurajunimea.ro, unde puteți comanda oricare din titlurile noastre, beneficiind de reduceri. Tehnoredactare: Florentina Vrăbiuță Editura JUNIMEA, Iași ROMÂNIA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
avertismentele tale și am regretat că nu te ascultasem! Mutra lui penitentă Îi face pe tineri să râdă, dar Christa dă nepăsătoare din mână, lasă clovneriile, te știu eu prea bine, și Întinde mâna după scrumieră, doar n-o să scuture scrumul ca prost crescutul de Antonio În farfurioara de fructe, Giuliei n-o să Îi fie deloc ușor cu el. — ...Nu, nu sunt un fricos, dar nu vă doresc să vă simțiți scoși dintr-odată În afara regulilor ocrotitoare ale lumii noastre! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
Arăt aiurea, apuc țigara cu niște degete nepricepute și dau fumul afară prea repede. Din păcate, încă mai arăt ca la paisprezece ani, ca și cum aș încerca o țigară pentru prima oară. ― Și cum merge treaba la muncă? întreabă Geraldine, scuturând scrumul pe geam și uitându-se în oglinda retrovizoare, ca să vadă dacă rujul a rămas perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din spate apăruse un alt chelner care luase o scrumieră și o ștergea sârguincios cu o bucată de cârpă. O așeză cu delicatețe pe mijlocul mesei lui Cristi și făcu apoi un pas înapoi rămânând în așteptare. Toma scutură ușor scrumul și îl privi întrebător. Aștept să-mi spuneți cu ce vă putem servi! îi explică chelnerul. Bă, mai sunteți? întrebă polițistul exasperat peste poate. Ești al patrulea care mă întreabă. Nu vreau decât să beau o bere rece. Avem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
comanda pentru tot grupul, după care dispăru din nou dincolo de perdeaua de mărgele. Toma se lăsă pe spate în scaun și își aprinse o nouă țigară. Se juca absent cu vârful acesteia în scrumieră, construind diverse figuri din movilița de scrum adunată acolo. Vecinii lui din celălalt capăt al terasei șușoteau între ei, adunați toți cu capetele aplecate peste masă. Hotărât lucru, ceva nu era în ordine. Trecuseră minute bune de când Maricel le ceruse să facă liniște și, lucru neobișnuit pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-mi supraviețuiască, așa că arză-le-ar focul. Zis și făcut. Și am continuat să trăiesc liniștită, de azi pe azi. Când Radu Pavel Gheo mi-a cerut să colaborez la cartea aceasta, chiar îmi ștersesem din minte „experiența personală“ făcută scrum și am ezitat. Numai că hazardul a potrivit lucrurile ca în convențiile romanești facile. Toamna trecută am purces la o nouă repriză de simplificare: după hârtii personale, haine și obiecte inutile, a venit rândul bibliotecii, cu rafturi curbate de încărcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
e granița dintre "normal" și "anormal"? Theo e, în sine, un spectacol. Un spectacol mai interesant, oricum, decât cel de pe scenă. Recită poetul turc cu glas cavernos, care-și suge zgomotos buzele (mari cât două lipitori), când tace, și lasă scrumul să-i cadă din țigară unde se nimerește. N-a avut voie să coboare de pe vapor, la Istanbul, am auzit. Sau n-a vrut el să riște. Căci trăiește în exil. Fiindcă nu pricep nimic, mă mulțumesc să ascult cum
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să o cojești pe toată, până la lacul colorat, pe care îl botezi pământul, receptiv kanas, mături repejor zăpada rămasă pe pământ, sufli cu obrajii tăi roșiori în sus și fulgii se topesc până la nori, iar norii se împrăștie ca un scrum, vezi clar acum cea mai strălucitoare stea din cele șapte constelații ale cerului tău, cerul de deasupra cerului celorlalți, care este chiar la zenit. e clar, aceasta este proprietatea destinată ție, unde vei organiza grădina suspendată a dragostei tale, cuibușorul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
peste un frison efemer. fire de nisip, molecule de aer, fragmente de silabă, contopire astăzi lucruri mici se uită pe geam la tine - cum te dezbraci cum vorbești, cum te miști, cum faci față acestei lumi carnivore și aspru pedepsitoare. scrumul țigărilor e compus din foiță de hârtie arsă, tutun ars aditivi arși, filtru strivit, melancolie. trotuarul ud al acestei toamne e o combinație de stropi cu celule de bitum care îți îmbrățișează tălpile, cu o putere mare răsturnând străzi și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]